8,716 matches
-
cel dintâi. - Ai fost un prost... Uite, eu n'am plătit. Că mă cunoaște madama... Ai văzut-o? Aia grasă. Râd cu toții. - Da, aialaltă cine era, mă? - se informează altul. - O cucoană... Nu vrei mă, ăla cu lumina, să te culci cu ea?... Nepricopsitule..." Felul în care-și fac reclamă, în ochii mușteriilor bine-trăitori ai interbelicului tîrziu, cînd lipseau doar cîțiva ani pentru ca stilul lor de viață - cel puțin la scara întregii capitale -, să dispară definitiv, crîșmele unui București de cheflii
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
văzut. , din contră, era zburdalnică, neastâmpărată, voia să știe tot și să plece la vânat oricând și imediat. Altă generație. Ca azi. Toți tinerii vor să circule, să umble, să cutreere lumea. Nu ca altădată. Când Fofo a întâia își culca botul pe genunchiul profesorului, în timp ce conducea mașina, ea privind câmpia săracă, oltenească, pe când moțăia... Să vă spun cum am văzut eu, întâia dată, o prepeliță, vie, cu puzderia ei de puișori. într-un lan de ovăz, la coasă cu Vodă
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
oltenească, pe când moțăia... Să vă spun cum am văzut eu, întâia dată, o prepeliță, vie, cu puzderia ei de puișori. într-un lan de ovăz, la coasă cu Vodă, după cum ziceam mai sus, pe la Cotorca... El dădea rar cu coasa, culcând în stânga ovăzul, pentru cai, la iarnă. Veneam încet după el, atent să nu-mi ia glezna, cum mă uitam după gâzele răscolite... Și la un moment dat, Vodă s-a oprit, cu fierul coasei sus, în mâna dreaptă; făcându-mi
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
cunoștea bine. Urmărea lumina mașinilor care treceau rar și Încerca să-și imagineze locurile acoperite de noaptea fără pic de lună. În spate și la stânga se află satul În care a copilărit, acolo părinții lui, Victor și Maria, s-au culcat de un ceas, obosiți de la „făcutul” oalelor din lut. Tot acolo odihneau pentru vecie bunii săi bunici, Ghiorghi a dascălu’ și bunica Ileana , ce oameni și cât de dragi Îi sunt, mereu! Chiar În spatele său, la două sute de metri, Rică
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
te duci să mănânci, nu vezi că s-a Înoptat! Să nu crezi că vei sta la masă cu mine! Nu ai voie să mânânci din alea din frigider decât ... telemea, marmeladă și unt, pâine este acolo, hai mănâncă și culcă-te pe patul ăla. Sforăi? Eu știu că nu! Ai grijă!, mai spuse „șefa” și Își făcu de lucru cu o revistă pentru adulți. Rică Olaru se străduia să se liniștească, Își spuse că, la urma urmei, el nu avea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să vin de dragul tău! Iartă-mă, nu am știut, crede-mă că ești divină, arăți superb și ...mă-nebunești cu acest corp minunat! Te rog să rămâi! Bine, ramân, dacă nu este cu suparare! I-a făcut semn să se culce iar ea a venit așa cum vin darurile din cer, sa Întins lângă el și-au Întins mâinile, le-au plimbat pe Întinsurile celor două corpuri Înfierbântate și au dorit să se sărute dar nu au putut, iașmacul Îi Împiedica, Ștefan
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
care va primi multe felicitări din partea conducerii. În plus, se alesese și cu prietenia a doi oameni deosebiți și mai ales cu ... Amina cea plină de iubire și senzații nemaiîntâlnite. Acum că totul a ieșit cu bine, voia să se culce imediat pentru că avea capul greu și chiar acesta Începuse a se Învârti din ce În ce mai tare. Ajuns În camera cea mare se Întinse În pat, așa Îmbrăcat și adormi imediat. Se trezi după-masă, se simțea cu mult mai bine și Întrega sa
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ești și mata de acord. Ești? Cum să nu, dom’Fane! Plec dimineață la spital, o aștept când vine și aranjez să ne vedem după masă, e bine așa? Foarte bine și mă bazez pe experiența dumitale! Haideți să ne culcăm că am trecut prin emoțiile cele mai mari! CÎ ghini zâci, neta! Hai Victori cî mâni ti duci la Vaslui! Pe șesul Pușcașilor, noaptea se Îngâna cu ziua iar prin iarba Înaltă și Înrourată cântau cârsteii cu chemări de iubire
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
popor sau, mă rog o femeie de moravuri ușoare, iar o curvă este o femeie desfrânată, o fufă, o târfă. O curvă este cea care Își Înșeală nu soțul, ci amantul! Care din cele cu care zici că te-ai culcat aveau amanți? Niciuna... Și atunci de unde s-a concluzionat că fetele rele iau puterea bărbaților și ei rămân fără vlagă? Poate se referă la un adevăr pe care sper că-l cunoști, la sexul oral, dar acesta nu este nesănătos
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
au băut câte puțin iar Rică Olaru a surprins În ochii neasemuitei frumuseți feminine o luminiță de bucurie și tristețe simultană, atunci când Ger a făcut gestul de a arăta către dormitor. O luă În brațe și cu multă tandrețe o culcă și Începură să se iubească așa cum parcă nu o mai făcuseră, G era extrem de posesivă și dispusă a dărui tot ceea ce era mai de preț În făptura sa mirifică și În sufletul său bun! S-au iubit lung și intens
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
duc să văd dacă e închisă ușa din spate, mai adăugă el. Apoi îl conduse pe bărbatul rămas acum numai în ciorapi prin coridorul ce ducea spre bucătărie și apoi, pe scara din spate, până în camera lui. — Poți să te culci aici. Mâine-dimineață devreme am să te scot din casă. Nu trebuie să te vadă nimeni, căci altminteri va trebui să plec și eu odată cu tine. Bărbatul se așeză comod pe pat și-și întinse picioarele. Chiar ești marele Carosse? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pățesc așa când mănânc târziu. Trebuie să am mare grijă, când sunt în compania unei domnișoare. Slavă Domnului, focul iubirii trece în câțiva ani, iar alături de o femeie mai în vârstă poți să fii tu însuți din nou. —Mai bine culcă-te, nu uita că mâine te scol devreme. Nu cumva ai de gând să te-însori cu ea? Sprijinit de lavoar, Charlot îl privea cu un dispreț surd. Nu-l privea doar pe Carosse, oglinda de pe ușa șifonierului reflecta imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
la gândul de a păstra revolverul. În spatele lui ușa se închise brusc cu un zgomot ca o împușcătură, iar Carosse sări în sus. Deschise ochii, îl văzu pe Charlot și strigă neliniștit: „Cine ești?“, dar, fără să aștepte răspunsul, se culcă și adormi imediat, ca un copil. Oare de ce nu poate dormi liniștit cel care a ucis un om, se întreba Charlot. 14 —Unde ai fost? îl întrebă Thérèse. Charlot își curăța cu un cuțit noroiul de pe pantofi. — În timpul nopții mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și soarele a scăpătat spre asfințit. Dacă ne mai încurcăm prin urzici, cum se spune, horhăim din șanț în șanț toată noaptea. Nu te gândi la asta, că te duc boii. Ei nu rătăcesc drumul niciodată. Eu am să mă culc în coșul carului și ai să vezi tu cum ajung acasă viu și nevătămat. In ziua aceea, urmând același ritual, au ieșit din ograda crâșmei, unde au băut aldămașul pentru o afacere bună făcută la târg, Gheorghe Amnar și Alecu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
însă, tot nu avea curaj să-l cheme în casă. Târziu, când o terminat treburile, o îndrăznit să se apropie de el...Nenea Jănel ședea ca un lemn... „Jănele!” o îngăimat ea. „Hai în casă, să mănânci și să te culci, că s-o înnoptat de-a binelea.” N-o auzit nici un răspuns și nu o văzut nici o mișcare. „Poate o adormit” s-o gândit Frăsâna. O întins mâna cu teamă și l-o atins, ca să-l trezească, dar o tras
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
când ni s-o dărâmat un șopron, la cea mai mică mișcare, se trezește noaptea ca mușcat de șarpe și cât ai clipi îi în mijlocul casei... „Ce-i cu tine, bre.?” Il întreb eu. „Am visat că îi cutremur iar”...„Culcă te, omule! Că tu, în loc să te gândești că...ai fimeie tânără lângă tine, dormi butuc și mai și visezi bazaconii, bătute-ar!...Eu mă perpelesc...și tu sforăi de se zgâlțâie pereții...” Intr-o noapte, fimeia nu avea somn deloc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
voi - tu și cu Pâcu - zgândărâți omul și pe urmă îl lăsați să fiarbă în zama lui - și-a arătat, cam fără convingere, nemulțumirea moș Dumitru. Lasă, moș Dumitre, s-o spună diseară la crâșmă, că doar n-o să ne culcăm odată cu găinile. Si, până diseară poate i se mai coace povestea în minte. Nu-i păcat s-o strice de crudă? a ieșit din muțenia lui Ion Cotman. Dacă o grăit și Ion, apoi îi musai s-o lași pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aducea înapoi. Numai ce o auzeai pe Didina - că așa o cheamă, Didina: „Georgele! Diseară am să mai întârzii. Avem multă treabă și patronul o spus că ne aduce acasă cu trăsura pe toate fetele. Pe mine mă aduce ultima. Culcă-te, nu mă aștepta.” Si Georgel n-o aștepta. Dacă fata avea atâta treabă de ajungea acasă pe la miezul nopții, ce să-i faci?! Pâcule! Asta prea miroase a minciună - l-a atenționat moș Dumitru. Stai! Stai! Adică pe mine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Mă opream să ascut coasa și să mai răsuflu, dar costișa din fața mea îmi fura privirea... Atâtea flori râdeau la soare încât puteai crede că nu-i nici un fir de iarbă, ci numai flori... Parcă îmi era milă să le culc la pământ cu coasa, dar nu aveam încotro. Am tras răzbit până o dat căldura amiezii. Atunci, după ce m-am răcorit cu apă de izvor de sub un dâmb, m-am tras la umbra unui tufar. Am mâncat pe așezate și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Nu mai spune! Si eu care credeam că îi o poveste născocită de tine... Apoi dacă prietenii nu te-or crede mincinos, atunci care alții? i-a răspuns Pâcu, râzând satisfăcut că povestea lui a prins. Hai, Pâcule, să ne culcăm și noi, că acușica-i ziuă și nu de alta, dar mâine umblăm ca împiedecații. Noapte bună, Costache băiete, și mulțumește-i Măriuței din partea noastră pentru bunătăți - au grăit cei doi bătrâni cu glasuri obosite... Valea Coșcovei i-a întâmpinat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe glumă. — De ce? — Luni, 14, primesc cetățenia franceză. Măcar să mor francez. — Nu pot, vrei să le stric statisticile? — Și cum o să mor? — Mai întâi, o să-ți taie calea o oloagă, la drum de seară. Partea bună e c-o să te culci cu ea. — Perversule, îl încurajează Kiril. — O să-ți mai taie calea și doi - ezită - de fapt, trei ciungi. Voi doi nu mai apucați să-i vedeți, îi liniștește ea pe Roman și Kiril. O să fiți deja morți. Ce bine, ciungii
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
jos cu grijă peruca neagră, lăsând să-i cadă o coamă blondă, numai zulufi. Piticul o întreabă: — De ce porți perucă neagră când ai un păr așa de frumos? — Cine s-ar încrede într-o țigancă blondă? Du te și te culcă, e târziu. Îi dă o hârtie de zece euro. Edy iese printr-o trapă din acoperiș. Esmé stinge lumina care face globul de cristal să strălucească. Se așază în fața oglinzii. Cu precauție, își scoate peruca blondă și, în întunericul din
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ora 1.45 noaptea. Lionel intră în blocul lui din Angers cu inima cât un purice. De pomană: la ora asta, madame Agnès doarme. Ajunge în cameră. Se dezbracă, își potrivește ceasul să sune la ora 6.00 și se culcă. Capitolul 1 în care ninge în luna mai, un chinez sare în gol, Claude are un ciubuc pentru Roman, iar lui Lionel îi taie calea o oloagă, la drum de seară. Cântă Jacques Brel și Gilbert Bécaud, în această ordine
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
S-a răcit, dar fac alta. Simțiți-vă ca acasă. Lionel se ridică și se așază în aceeași poziție. Dacă mă simțeam bine acasă, nu veneam în vizită. Mai ales la ora asta. — E o oră foarte potrivită. Nu mă culc niciodată înainte de miezul nopții. Robespierre îi prinde o mânecă de care trage disperat. Liliane, cu spatele la Lionel, alege cu grijă unul dintre cele șapte ibrice disponibile, pregătește cafeaua, ia două căni cât mai apropiate ca formă și toarnă cafeaua. Dintr-odată
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
el. — Văd că tot ce vrei să faci e legat de România. Păi nu sunt român? Liliane e puțin încurcată de criza de identitate a lui Lionel. Și-acum, ce-ai de gând să faci? — Să mă duc să mă culc. Se scoală și se îndreaptă direct spre dulapul cu băuturi, de unde alege la întâmplare o sticlă, care se dovedește a fi un Calvados de colecție. — Lionel, știi ce cred eu despre toate morțile astea? Că destinul și-a făcut datoria
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]