1,157 matches
-
dintâi). Studii și articole despre folclor și folcloriști semnează Petru Gh. Savin, Em. Elefterescu, Ioan Răuțescu, S. T. Kirileanu, D. Furtună, N. Mateescu, Dobre Ștefănescu, Iosif N. Dumitrescu ș.a. Mai bine reprezentată este secțiunea consacrată textelor de literatură populară. Principalii culegători sunt N. Mateescu, Petru Gh. Savin, N. I. Dumitrașcu, Const. Șoltuz, D. Urzică, D. Furtună, Ioan Răuțescu, Aurelian Borșianu, Aristide N. Geamănu, Eugen Nicolau. Revista conține și articole, însemnări sau mărturii despre folcloriștii și scriitorii Tudor Pamfile, Ion Creangă, Alecu Russo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290280_a_291609]
-
ca oricând, ficțiunea detectivistică e în continuare tratată cu dispreț: Oricât de bine și profesionist ai scrie o poveste polițistă, ea va fi tratată doar într-un paragraf, pe când orice evocare de mâna a patra, prost construită, batjocoritoare a vieții culegătorilor de bumbac din Sudul profund va beneficia de o coloană și jumătate plină de respect (Chandler, 1977, p. 49). Lăsând deoparte referința ușor rasistă și, în orice caz, yankeu-resentimentară - sau poate doar „incorectă politic” - la adresa „sudicilor”, marea problemă rămâne precaritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
PĂSCULESCU, Nicolae (20.XII.1869, Orlea, j. Olt - ?), culegător de folclor. După studii la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, devine profesor la Târgoviște (1899-1904), Brăila (1904-1905), Galați (1905-1906), la Pomârla, în județul Botoșani (1906), la Tulcea (1906-1907) și Huși (din 1907). Literatură populară românească (1910
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288708_a_290037]
-
mic, de babă, de mocan, de cioban, de pescar, de vânător), plugușorul (12 texte), Vasilca, sorcova, conăcării, 56 de descântece, 250 de proverbe și zicători, 759 de ghicitori. Textele provin dintr-un spațiu larg, cuprinzând zona unde s-a născut culegătorul, apoi zonele unde a funcționat ca profesor, baladele fiind adunate de la câțiva buni interpreți: Lucan Candoi din Celei, Petre Stăncilă din Orlea și Fănică Radu din Silistraru-Brăila. Bogăția, varietatea și frumusețea textelor, glosarul cuprinzător, cele 30 de melodii de balade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288708_a_290037]
-
din mediul muncitoresc, ca fiu al Mariei (n. Ispas), și al lui Marin Păscu, mic meșteșugar. Va zugravi lumea în care a copilărit în întâiul sau volum de schițe, Din lumea celor obidiți (1912). A practicat felurite meserii: zidar, tipograf (culegător, zețar) și legător de cărți, mecanic. Autodidact, editează și conduce revista „Spre lumină” (1912, împreună cu Stelian Vasilescu), „Gazeta tinerimei” (1919, împreună cu I. Tedescul și Al. Terziman), precum și publicațiile cu orientare de stânga „Omul liber” (1923-1925), „Cugetul liber” (1927-1929) și „Șantier
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
asupra poeziei române, CL, 1982, 7; Ioan Buduca, De la origini până în prezent și înapoi la origini, AFT, 1982, 8; Mircea Mihăieș, Istorie literară în blue-jeans, O, 1983, 7; Adrian Popescu, Istoria internă a poeziei românești, TR, 1984, 31; Mircea Mihăieș, Culegătorul de perle, O, 1984, 49; Paul Cornea, O istorie a poeziei românești, MS, 1985, 2; Traian Vedinaș, Poezia românească veche, ST, 1985, 9; Nicolae Manolescu, De la Eminescu la Bacovia, RL, 1985, 43; Cristian Moraru, Divanul istoricului cu poezia, VR, 1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
ultragiant decît amazoana, mai Întunecos decît norii, mai rece ca iarna, mai șubred ca gheața, mai perfid decît Histerul, mai prăpăstios decît Caucazul”6. Nu putem aștepta de la Tertulian o refutatio cum este cea scrisă În aceeași perioadă de Ipolit, culegător conștiincios de doctrine eretice, reproduse de multe ori cuvînt cu cuvînt. Informațiile relevante sînt puține și, chiar dacă sînt probabil demne de Încredere, ele apar deformate de un accentuat parti-pris polemic care merge atît de departe, Încît sînt contrazise chiar propriile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
alipită Imperiului austriac, ponderea demografică o dețineau românii, 85 la sută, în vreme ce procentajul ucrainean era aproape inexistent. Oricum, statistica lui Rumeanțev din 1772, cu doar doi ani înaintea raptului, nu consemnează nici un rutean la Hotin, Herța, Cernăuți. Așadar, Vasile Alecsandri, culegătorul de folclor, a știut să pună în circulație colecția realizată în scopuri culturale, după cerințele momentului, așa cum făceau și colegii săi de generație, polonezi, sîrbi, greci. Volumul a fost tradus în limbi de circulație europeană, italiană, engleză, franceză, germană pentru
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
În al doilea rînd, se pleda în favoarea culegerii lui Mihai Canianu (pseudonimul lui Cahana), Doine culese și publicate întocmai cum se zic; deci nu „îndreptate”, nici „culese și corese”, cum se obișnuia în epocă, și printre creatori (Alecsandri), și printre culegătorii profesioniști (S. Fl. Marian). Dar sintagma din titlu „întocmai cum se zic” era polemică și de reclamă. S-a dovedit ulterior, tot polemic: volumul amatorului Mihai Canianu era, de fapt, o contrafacere. A și fost dat uitării. Vasile Alecsandri a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
întunecat”. Cum „arhiva” există, transmisă mistic peste veacuri, în forme mai mult sau mai puțin coerente, nu rămîne decît să fie „cercetată” de către oameni inspirați, pentru „reconstituirea” și înțelegerea timpurilor trecute. Pe acest fond sentimental, deloc pozitivist, se proiecta imaginea culegătorului de documente ale oralității, după tradiția fantezistă (dar bine articulată „științific”) a autorului italian. Culegătorul de folclor, neapărat poet, avea datoria să îndepărteze acele elemente de compoziție bănuite că ar purta urme mai noi de cultură și de civilizație. Era
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
coerente, nu rămîne decît să fie „cercetată” de către oameni inspirați, pentru „reconstituirea” și înțelegerea timpurilor trecute. Pe acest fond sentimental, deloc pozitivist, se proiecta imaginea culegătorului de documente ale oralității, după tradiția fantezistă (dar bine articulată „științific”) a autorului italian. Culegătorul de folclor, neapărat poet, avea datoria să îndepărteze acele elemente de compoziție bănuite că ar purta urme mai noi de cultură și de civilizație. Era o muncă extrem de migăloasă și nu oricine se încumeta să-și asume răspunderea de identificare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de respect și de religiozitate. Veneau din mitropolit, iar mitul se asocia cu literatura, mai precis, cu poezia. Privită ca document, poezia folclorică se apropia mai mult de mit decît de literatură. Lui Vasile Alecsandri îi plăcea să compare opera culegătorului cu aceea a bijutierului care îndepărtează impuritățile de pe suprafața pieselor rare, dîndu-le strălucire naturală. Faptul ar trebui să ne conducă la ideea că intervențiile (în ce-l privește, în mod special) nu vizau decît laturile formale, de obicei lexicale, lăsîndu-se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
un număr necunoscut de artiști anonimi, cărora li s-a aliniat, poate, în cel mai înalt grad. Ideea de „înnobilare” mi se pare potrivită cînd ne gîndim la Alecsandri. Nu cred că i se mai aseamănă cineva. Oricare dintre cunoscuții culegători ai variantelor Mioriței, de la G. Dem. Teodorescu încoace, dacă ar fi încercat să intervină asupra pieselor, să le „îndrepte”, ar fi ajuns la rezultate neplăcute. Este o ipoteză. Cu Alecsandri, însă, lucrurile se schimbă. A fost nu numai un culegător
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
culegători ai variantelor Mioriței, de la G. Dem. Teodorescu încoace, dacă ar fi încercat să intervină asupra pieselor, să le „îndrepte”, ar fi ajuns la rezultate neplăcute. Este o ipoteză. Cu Alecsandri, însă, lucrurile se schimbă. A fost nu numai un culegător de epocă îndepărtată, dar și un poet deosebit de înzestrat, cu bună intuiție, care, în anumite momente și numai în anumite momente, nu s-a deosebit de marii săi înaintași, anonimii. Pe această cale a reușit să salveze frumoasa „baladă” Miorița. Altfel
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
publicistica literară S. s-a afirmat de timpuriu. Ca elev, trimite versuri la „Perdaful” (1873). Cea dintâi scriere semnată este anecdota Trei surzi, apărută în 1881 la „Contemporanul”. Folclorul l-a atras din copilărie, dar nu a făcut operă de culegător. Conștient de valoarea psihologică deosebită a creației populare, el a versificat, din ce în ce mai prolific, pe teme folclorice, creând anecdote. Acestea, impropriu numite „populare”, au cunoscut o rapidă difuzare și s-au bucurat de aprecieri favorabile din partea lui B. P. Hasdeu, A. D
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
Manole mergea încet (avea 90 de ani n.n.), oprindu-se la tot pasul. Voia numai să mi dea răgaz să admir în voie. Și el însuși nu se mai sătura privind și ascultând. Un zgomot va st, continuu, dominau cântecele culegătorilor. S ar fi spus că o moară de apă era prin apropiere sau o prisacă în toiul roitului. As cultam și eu zgomotul, fără să bănuiesc de unde vine. Mi l am explicat când am ajuns în dreptul cramei. Prin ușa cât
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
câteva studii temeinice, publicate mai cu seamă în „Revista de etnografie și folclor”: Podul de la Tingrele, în care a dovedit că Tingrele nu este un toponim, cum crezuse Vasile Bogrea, ci o expresie din colinde, „tini grele”, neînțeleasă de mulți culegători și transcrisă greșit; Câteva însemnări pe marginea textelor folosite în jocurile de copii, unde a demonstrat că aceste texte, cum observase B.P. Hasdeu, „răsfrâng într-un mod foarte curios diferitele epoci din istoria românilor”; Christea N. Țapu, care prezintă monografic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288385_a_289714]
-
se tipăresc cântece de cătănie, balade, doine, colinde, ghicitori, anecdote versificate, basme și povești culese de I. Pop-Reteganul, George Catană, Laurențiu Ciorbea, C. Giurgescu, Iulian Puteciu, Iuliu Tuducescu, I. Roșu al lui Marcu, N. Demenescu, Elena Georgescu. Cei mai mulți dintre acești culegători erau învățători în satele din Banat și din sudul Ardealului. Beletristica publicată reflectă ideea potrivit căreia era necesară o literatură accesibilă, cu un caracter moralizator. Ca urmare, versurile și proza sunt, de cele mai multe ori, de un nivel artistic modest: anecdotele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287038_a_288367]
-
și cultural, ci e produsul dramatic al sărăciei și al neîmplinirii în sânul propriei națiuni. Este exodul celor subdezvoltați, al celor care se simt străini în propria țară, nedreptățiți de o putere oligarhică, transformatoare a națiunii într-un dezmăț mafiotic. Culegătorii de căpșuni în Spania au ajuns în condiția mai mult decât dramatică de a constata că în România nu mai au dreptul de a fi slugi și-și caută acest drept aiurea. Printr-o experiență similară au trecut statele "bananiere
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nu numai din zonele Transilvaniei, dar și din Banat, Bucovina, Moldova și Muntenia. Fără să se arate în mod consecvent interes pentru aspectul riguros al colecțiilor, deși At. M. Marienescu a tipărit și aici apelul său și instrucțiunile adresate către culegătorii de folclor, s-au dat tiparului, din 1866, sub titulatura generală Datinile poporului român, basme, povești, legende și snoave, balade, doine și strigături, descântece și texte privind credințele, tradițiile, obiceiurile sociale și juridice etc. În paginile revistei au publicat, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
primăvara anului 1879 am petrecut grație ospitalității, cu care am fost primit de către actualul ministru al afacerilor străine, domnul Titu Maiorescu, vreme de 2 luni de zile la București și acolo am făcut între alte cunoștințe și pe cea a culegătorului tipograf Petre Ispirescu. Cei care cunosc modestele încercări ale mele cu privire la limba poporală română, pricep de ce puneam un preț atât de mare, să mă împrietenesc cu bărbatul acesta, meșter iscusit în ce privește limba adevărată a poporului din Muntenia. Știam că la
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Bazele ecologice ale combaterii integrate Agrobiocenozele au apărut, ca urmare a intervenției tot mai accentuate a omului asupra naturii. Aceasta a fost necesară, datorită faptului, că omul ca și consumator trebuie, să utilizeze toate resursele naturale. Trecerea de la faza de culegător și vânător la cea de agricultor, a însemnat de fapt, o accentuare a schimbărilor produse de om în mediul înconjurător. Dezvoltarea zootehniei și a altor ramuri ale agriculturii au dus la o intervenție și mai mare în mediul înconjurător. Schimbarea
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by ISABELA ILIŞESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91491_a_93091]
-
în 1939 va înființa Cercul de Studii Etnografice și de Folclor. A colaborat la „Lucrările Institutului de Geografie din Cluj”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională din Cluj”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Buletinul Arhivei Etnografice-Folclorice a Muzeului Etnografic din Cluj”, „Culegătorul”, „Dacoromania”, „Lamura”, „Revue de Transylvanie”, „Transilvania”, „Museion” (Paris), „Zeitschrift für Ethnologie” (Berlin) ș.a. În lucrările teoretice ale lui V., îndeosebi în studiul Etnografie, etnologie, folclor, lecție de deschidere în 1926 a cursului Introducere în etnologie și folclor la Universitatea din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290660_a_291989]
-
chioșcuri cu dulciuri care stârnesc mai ales pofta copiilor, se află poroambe, gheorghine, măcieși și rugi de mure. Pământul de sub vegetația luxuriantă, mai produce și ciuperci albe, foarte gustoase, pe care le adună cu plăcere copiii și tineretul, dar printre culegătorii de ciuperci se află adesea și babe și moșnegi dar și oameni în puterea vârstei. În primăverile ploioase, pădurea mai oferă, ca hrană și melci mari. Un musafir mai morocănos și chiar răutăcios , cu țepi mai ascuțiți decât ai trandafirului
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
personale și colective) de producerea și consumul unor noi tipuri de realități pe care natura nu le realizează deloc sau nu le asigură În condițiile pe care omul le generează (de exemplu, agricultura). Primele grupuri (societăți) umane erau formate din culegători, vânători și pescari, cu alte cuvinte, ele doar consumau ceea ce natura crea. Erau așa-zisele „societăți prădalnice” sau „primitive” care Își asigurau doar zi de zi mijloacele necesare subzistenței lor, fără a putea să-și conserve hrana.<footnote Gerhard E.
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]