4,021 matches
-
eluda, menționînd-o mereu, cu un fior abia perceptibil de resemnare la ceva dat, precum o fatalitate. Distinsă povară, livrescul apare asumat într-o varietate de nuanțe din care nu lipsește o ironie umbroasă, melancolică: „Respir, se pare, un aer foarte cult" (Biblioteca lui Hadrianus). Declarîndu-se, elegant paseist, „rudă cu ruinele", poetul mărturisește că ar condescinde „din greaca și din latina clasică, / în dialectul vulgar al unei mierle" (ibidem). Ori se prezintă printr-o (pseudo)admirație de sine, prins în vîrtejul conceptual
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
că Proust, Rilke sau Nietzsche sînt autori a căror psihologie este prin excelență feminină, Aura Christi aduce un elogiu decent noțiunii de feminitate creatoare, repudiind totodată malițiozitățile curente pe seama sensului peiorativ pe care adjectivul „feminin" l-a căpătat în lumea cultă: „«A scrie poezie feminină» este o cvasiinjurie vehiculată în nu puține medii, atenție, straniu, de primă mînă din literatura română. Literatura feminină nu există, domnilor. Există literatură. Punct. Scrisă de scriitori. Restul se trece ca apele, ca ploile scurte, abrupte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6318_a_7643]
-
Ți-e cu neputință să ți-l închipui pe autor lăudînd trecutul, în schimb ți-e la îndemînă să ți-l imaginezi criticîndu-l. Boia este un autor abil căruia spiritul critic i-a insuflat o mină malițioasă, a cărei expresie cultă e precumpănitor sarcastică. Mai mult, o adiere de îngăduință superioară îi însoțește considerațiile, Boia neavînd iluzii și nehrănind credințe, dar folosind trecutul ca pretext de desfășurare a inteligenței sale analitice, impresionantă prin ușurința cu care întoarce o temă pe mai
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
ale editurilor, locul literaturii din țările care au făcut parte din Uniunea Sovietică este minuscul. Și e păcat. Acolo apar cărți, filme, se pictează, se compune. Se face artă și chiar Artă. Devenim cumva mai deștepți, mai evoluați sau mai culți, izolân-du-ne de cei din jurul nostru prin-tr-o cortină a ignorării deliberate? Ludmila Petrușevskaia este una dintre cei pe care nu-i știm, cu toate că am fi incomparabil mai apți să-i înțelegem și să-i gustăm opera decât cititorii ei din Occident
Și despre noi sunt poveștile de groază by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6348_a_7673]
-
ani de viață ai Majestății Sale Regele Mihai I al României. În principiu s-a stabilit că este într-o zi de marți, la ora 10,00, ca invitați să fie familia regală, personalități ai vieții academice, artistice, culturale și culte, corpul diplomatic și alți invitați. Având în vedere că este o ședință solemnă, liderii grupurilor parlamentare se vor întâlni în cursul săptămânii viitoare pentru a stabili o listă integrală a acestor invitați", a declarat vicepreședintele Senatului Ioan Chelaru, arătându-se
Conducerea Parlamentului a aprobat organizarea şedinţei dedicate regelui Mihai; liderii de grup vor stabili invitaţii () [Corola-journal/Journalistic/47436_a_48761]
-
indirect, fie ca obiect direct: „Guvernul va notifica CE [în legătură cu viitoarele reglementări antietnobotanice]” (euractiv.ro). Ca și în alte cazuri, se poate susține că tiparul preluat din franceză pentru un cuvânt a cărui formă e mai apropiată de etimonul latin cult (verbul notificare) nu este neapărat preferabil tiparului din engleză. Mai mult, constatăm că există în română verbe care au ambele posibilități de construcție: a anunța ceva cuiva, dar și a anunța pe cineva în legătură cu ceva. E foarte probabil ca analogia
Notificare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4751_a_6076]
-
ultimii umaniști ai epocii noastre, românul din Sibiu, Emil Michel Cioran. M-am simțit măgulit, citind și traducând următoarele cuvinte: „Traducătorii pe care i-am întâlnit în viața mea, aproape întotdeauna îi întreceau pe scriitori. Ei erau mai instruiți, mai culți, mult mai buni și mai demni decât mulți dintre aceștia...” Cred însă că lauda cea mai mare, la care ar putea visa un traducător este negarea totală a celor realizate de el: nu ar fi trebuit, nici măcar să se observe
Ce înseamnă să traduci poezie by Ognean Stamboliev () [Corola-journal/Journalistic/4773_a_6098]
-
considerare. G. Călinescu stabilește patru astfel de mituri: Traian și Dochia, Miorița, Meșterul Manole și Sburătorul. Ele ar simboliza, în ordine, nașterea poporului român, situația lui cosmică, creația și sexualitatea. Se poate observa că toate patru sunt la origine creații culte, ale lui Asachi, Alecsandri și Heliade Rădulescu. Sensul pe care li-l dă G. Călinescu este acela de narațiuni fondatoare ale spiritului național în latura lui de universalitate. Nu acesta este sensul din cărțile lui Boia și Djuvara. Ei, de
Miturile istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4777_a_6102]
-
intimitatea în literatură are sens numai dacă e ridicată la treapta unui act de cultură, adică la o expresie avînd noimă artistică. În schimb, o mărturisire indiscretă puțind de sinceritate e cu totul inestetică, tocmai fiindcă nu respectă exigența formei culte. Nu orice intimitate are rang literar, ci numai cea care poate culmina într-o expresie cu efect asupra cititorului. Și chiar acesta e Livius Ciocârlie: un literat rafinat privind bătrînețea cu ochi estetic, tot alaiul de cruzimi descriptive la care
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
vociferat susținătorii acestuia. Nu e frumos din partea lor, nu să scoată din partid un om cu mintea la cap. Îi țin pe Bănicioiu și acoliții lui Ponta. Dumnezeu nu va dormi!", "Le-a fost frică de Geoana pentru că e om cult. Știe s-o ia în mână, să facă multe treburi","Victor Ponta a băgat zâzania în PSD, care deja se unise 90%. Mai era până la 100%, acum o să ajungă de rasu curcilor", au spus localnici în așteptarea lui Geoana. "Niciunul
Oamenii din Dăbuleni: Să vină Ponta aici că-l mănâncă Dăbulenii! () [Corola-journal/Journalistic/46809_a_48134]
-
substantivizat împrejurare, cât și substantivul împrejurime (format cu sufixul -ime). Verbul a împrejura e atestat încă din secolul al XVII-lea; împrejurare și-a consolidat însă uzul în secolul al XIX-lea, când a fost folosit ca echivalent pentru termenul cult circumstanță. E interesant că în secolul al XIX-lea se foloseau atât împrumutul cult circumstanță, cu variante care trădau filierele diferite de preluare (după franceză: circonstanță), cât și calcul de structură împrejurstare (atestat în Lexiconul de la Buda, în 1825) și
Împrejurimi și împrejurări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4694_a_6019]
-
atestat încă din secolul al XVII-lea; împrejurare și-a consolidat însă uzul în secolul al XIX-lea, când a fost folosit ca echivalent pentru termenul cult circumstanță. E interesant că în secolul al XIX-lea se foloseau atât împrumutul cult circumstanță, cu variante care trădau filierele diferite de preluare (după franceză: circonstanță), cât și calcul de structură împrejurstare (atestat în Lexiconul de la Buda, în 1825) și calcul semantic împrejurare. În secolul al XVII-lea apăruse și calcul parțial împregiur-stanție (la
Împrejurimi și împrejurări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4694_a_6019]
-
împrejurstare (atestat în Lexiconul de la Buda, în 1825) și calcul semantic împrejurare. În secolul al XVII-lea apăruse și calcul parțial împregiur-stanție (la Dosoftei, a se vedea Gh. Chivu et al., Dicționarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche), iar împrumutul cult circumstanță avea forma țircumstanție (tot la Dosoftei, ulterior și la Cantemir, conform înregistrărilor din același dicționar). În vreme ce împrejurstare și împrejurstanț ie au intrat în uitare, circumstanță și împrejurare rezistă foarte bine: primul mai ales ca termen de specialitate, al doilea
Împrejurimi și împrejurări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4694_a_6019]
-
gura lumii, ci, mai degrabă, dintr-un sentiment moromețian al comunității. În care ești, și nu ești. Pe care o iei peste picior, schimbând vorba când omul te întreabă ceva, sau trimițând pe fieștecare la dracu’ după cum îți convine. Imaginea cult a singurătății, a izolării, omul cu calul, este, evident, distrusă, însă ceva din independența pe care o exprimă rezistă. La modul meschin, redusă la a-l împiedica pe altul să se amestece în treaba ta, că ce se bagă el
Care pe care by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4406_a_5731]
-
pe care l-a ilustrat pe deplin. În timpul vieții poetului, reacțiile cititorilor au fost cum nu se poate mai antinomice, pendulând între admirație și negare. Aderarea fără rezerve și respingerea anihilatoare erau ecoul trezit de o operă a dualităților (caracter cult și popular, registru sublim și burlesc, frumusețe și urâțenie, lumină și întuneric etc.), în forme insolite. Ea ilustra o artă a Frumuseții absolute, bogată în imagini senzoriale, cu sonorități inedite și cu un lexic somptuos, cu îndrăzneli poetice nemaiîntâlnite, mai
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
Miguel Hernández, Pere Gimferrer, Pablo García Baena, Antonio Carvajal, Hernando Domínguez Camargo, Pablo Neruda, Borges, Octavio Paz, Lezama Lima, își declară sau vădesc afinitatea cu modelul gongorin. Cum poate fi percepută azi creația lui Góngora, dificilă, destinată practic unei minorități culte? În mod evident, traducerea într-o altă limbă pune mari probleme. Soluția optimă ar fi ediția critică și bilingvă, însoțită de note și comentarii, cum este, la noi, volumulLuis de Góngora y Argote realizat de hispanistul Darie Novăceanu și apărut
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
la pervertirea ideii de cultură, chiar dacă la el au participat artiști și formații de valoare și populare mai ales printre tineri. Și nu în ultimul rând, nu constituie un merit, ci din contra, al „Cântării României” faptul că a exprimat cultul ceaușist în mod spontan, neobligat de autorități. Sub raport artistic și educativ, spectacolul cu care Păunescu a cutreierat țara a încurajat în chip iresponsabil prostituarea artiștilor și a artei în regimul comunist. Regret că trebuie să reamintesc aceste lucruri, prea
Bustul poetului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4597_a_5922]
-
Scriitorul încearcă și, spre cinstea lui literară, rămâne la mijloc de impulsuri familiale ori sentimentale, să construiască un alibi unei mătuși care a trăit aventuros și grav, condamnabil și, totuși, liber. Atunci când îi încredințează nepotului testimoniul, Rebecca, persoană poliglotă și cultă, aspect specific evreilor, se gândește să-i pună un epigraf din Așa grăit-a Zarathustra - „Ceea ce nu mă doboară mă face mai puternic!”. Rămâne la latitudinea cititorului să distingă între elementele disolutive dintr-o existență ce a cunoscut luxuria, dar
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
el acel fapt”). În ciuda materialului uman, acela mijlociu al orășelului de provincie, supus cutumelor și prejudecăților, în fond, nedus la școală, a cărui vorbire o redă cu precizie și umor, Sorin Stoica este, el, ceea ce se poate chema un autor cult, instruit și stăpân pe scrisul său. În Aberații de bun-simț există un text intitulat Vocabular alternativ, care conține o listă de cuvinte pronunțate incorect, pe care le folosesc personajele sale, la fel cu ale lui Caragiale. Și tot ca autorul
Generația 2000: Sorin Stoica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4620_a_5945]
-
venind de la timbrul egolatru, de histrion debordînd de admirație de sine. Pandrea e un deliciu în latura mînuirii verbului și o stupoare în latura mărturiei directe. E un cîrtitor fierbînd în suc propriu și ridicînd limba la pragul unui carnaval cult. Din acest motiv, chiar scriind în singurătate și tăcere, Pandrea nu renunță la impostația avocatului aflat în plin oficiu de pledoarie juridică. Un scriitor de rasă căutînd altercația și dorindu-și litigii cît mai numeroase, din neputința de a trăi
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
-i golește inima și îi sleiește elanul. Sunt pagini atipice la un armăsar pentru care viața e trap cotinuu printre femei, cuvinte și deținuți politici. Un amestec de Argetoianu și de I.D. Sîrbu - acesta e stilul lui Pandrea, dar mai cult decît al primului și mai subtil decît al celui de-al doilea.
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
care”, „o școală tainică, în care diavolul însuși e dascăl”. Sunt admiși doar zece elevi. După nouă ani de studiu, nouă dintre ei sunt trimiși în lume pentru a pune oamenii la încercare, al zecelea rămâne prizonierul diavolului. O variantă cultă pretinde că Șolomanca (un fel de școală a lui Harry Potter avant la lettre) ar fi fost fondată de baronul von Brukenthal, pentru a educa în magie albă și esoterism câte șapte copii veniți din cele trei burguri ale Transilvaniei
Protocronism pe bune by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5748_a_7073]
-
nu au obscurități de înțelegere, dar nici sclipiri retorice. Un text neted și sobru, de-a lungul căruia Radu Drăgan are meritul de a converti simboluri de firidă întunecoasă în fragmente de interpretare clară. Sintaxa i se mișcă în panglici culte și nespectaculoase, cartea avînd rigoarea seacă a lucrărilor de doctorat. Scrisă în limba franceză, teza a fost tradusă în română într-o versiune limpede. Pentru cititorii fără înclinație spre mister, volumul va fi o nucă tare și indigestă, dar pentru
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
cu previziunile asupra unor competiții sportive sau electorale, în vreme ce prognostic apare aproape exclusiv în context medical. Pronostic și prognostic au origine comună, în limba greacă: substantivul prognostikon și adjectivul prognostikos au trecut în latină ca prognosticum și prognosticus; ca termeni culți, savanți, au fost preluați de franceză (pronostic, pronostique) și de multe alte limbi europene. Până să apară noua ediție din DOOM, dicționarele noastre moderne indicau ca formă standard doar pe pronostic, față de care prognostic era considerat o variantă învechită. Această
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
Sorin Lavric În ființa Ralucăi Dună s-au încrucișat două atracții: pasiunea literelor, morb melodic constînd în plăcerea dată de ritmul sunetelor articulate, și interesul pentru pictură, patimă cultă decurgînd din plimbarea privirii pe tente cromatice. Nu știu dacă încrucișarea atinge pragul sinesteziei - acea reacție în lanț care face ca un cuvînt să trezească senzația unei culori și, invers, vederea unei culori să declanșeze muchia anumitor litere -, dar în
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]