15,784 matches
-
vital vrea să dureze în natură, iar existența dorește absolutul. Cum ambele tendințe se reflectă în condiția umană, iată cauza pentru care în lume există două forme de morală: una a măsurii, pentru care eșecul nu are nici un sens, ea cultivând prudența și abilitatea, cealaltă - marcată de absolutul libertății, consideră că totul e posibil și sfârșește prin a accepta cifrul eșecului. Tot despre adevăr se ocupă Jaspers și în prima parte a Logicii filosofice, carte apărută în anul 1947. După ce pune
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
două versuri sunt identice sau aproape identice cu versurile 7 și 8, iar versul independent este identic cu primul vers, versificația limitându-se numai la două rime. Există și rondeluri de 12 versuri (un catren, un terțet și un cvintet). Cultivat îndeosebi în poezia medievală franceză, redescoperit și reluat în poezia modernă, rondelul a fost reprezentat în toate literaturile.” (C. Fierăscu, Gh. Ghiță: ,,Mic dicționar îndrumător în terminologia literară”, ediție revăzută și adăugită, Ed. Ion Creangă, București, 1979) Prin volumul ,,Poema
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
imboldul investigării unei lumi elementare, agitate de forțe stihiale ori contrase în ritualuri, a persistat în duhul unui tradiționalism regenerat, sub pana unor Ion (Ioan) Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț, George Alboiu ș.a. Unul din poeții ce continuă a-l cultiva în prezent este Ion Mărgineanu, născut la Lopadea Veche, în ținutul Apusenilor. Neostenit animator cultural al zonei natale, creator de cenacluri literare, instructor de echipe de dansuri, gazetar, dascăl, culegător de folclor etc., e un temperament eruptiv ce se pliază
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
revărsăm în șoseaua Aiudului / și ducem singurătatea la / pușcărie". Cîte un suspin folcloric are un iz blagian. "Și de-a lungul / și de-a latul / liniștea / încurcă satul, / cînd de-a lungul / cînd de-a latul / și desculț / umblă păcatul...". Cultivînd cu predilecție un discurs frust, ce dă impresia unui zgomot surd ca o surpare de pietre, Ion Mărgineanu dorește de la un timp a-l distila, a-l muzicaliza. Re-pre-zentările magic rustice se conservă, însă încrînce-narea se fluidizează formal, trece în
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
traumatizat de anii petrecuți în închisoare din motive politice. El explică nuanțat modul în care ideile spontane ale cărturarului au fost valorificate tendențios: Cert este că Papu nu a fost un intelectual favorizat de către regim, cel mult unul tolerat și cultivat de anumite grupuri, pentru că prin răstălmăcirea teoriilor sale se puteau obține beneficii ideologice. Intenționalitatea polemicii stârnite de el pe marginea dialecticii conceptelor protocronism-sincronism nu fusese una subversivă. Inconsistența capetelor de acuzare la adresa lui Edgar Papu va fi demascată de Mircea Zaciu
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
rusesc: Preludiu și Fugă de Șostakovici. Prin includerea lui Șostakovici m-am gândit, desigur, la partea formală a barocului: polifonia și ethosul. În celelalte compoziții e evident că barocul a avut manifestări complet diferite. Germanii preferau severitatea formei, în timp ce francezii cultivau fioritura - înfrumusețarea notelor prin ornamente. Era forma ornamentală pe care o vedem și în reprezentările din Bisericile baroce. Și Bach era ornamental, dar Toccata și Fuga în Re major pe care am cântat-o este un exemplu de structură complexă
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
continui și eu cu alte câteva observații. Capcana de care vorbiți în primul paragraf e prea subtilă pentru a fi înțeleasă de cele două tabere, adică masa de alegători și fericiții ei aleși. Mai curând pare o încercare de a cultiva paradoxul în spiritul regretatului conu Alecu. Și apoi nu este clar care este subiectul, adică pentru cine contează prezența la vot. Starea nevrotică pe care pe bună dreptate o resimțiți, putea fi diminuată în cabina de vot prin suprimarea intempestivă
Despre vot by Dan Căpățînă () [Corola-journal/Journalistic/8255_a_9580]
-
tulburat sărbătoarea discursurilor consacrate, a dat peste cap protocolul său, ca și cum în sala unei festivități ar fi năvălit o ceată de inși zgomotoși, dornici a lua cuvîntul, a-și rosti pe nerăsuflate păsul. Reacție la clișeu, stereotipie, automatism, proza actuală cultivă insolitul, bizarul, corespondențele năstrușnice, un caleidoscop al asocierilor (uneori forțat) fanteziste, cu ținta unei "igiene" a spiritului, a unei "eliberări". La originea unei atari producții stau avangarda și literatura absurdului, altfel spus extrema modernitate care nu-și închide formula, ci
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
la români. Neproductive. O analiză lucidă și responsabilă la nivelul școlilor de teatru pe această temă mi s-ar părea mai mult decît obligatorie și onestă. Are, însă, cineva interesul să o facă cu adevărat? Mă tem că nu. Se cultivă cu succes minciuna și suficiența. Sîntem formidabili, studenții sînt geniali. Mereu și la orice. Toată școala. Pe urmă, vin oamenii de specialitate și le amendează sever interpretările. Cădere bruscă și brutală în abis. Tinerii aceștia nu au busola valorii. Pentru că
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
tragedia comunismului să fie ștearsă din memoria europenilor, fie și numai pentru a anula responsabilitățile personale și pentru a diminua consecințele pe care epidemia marxistă le-a lăsat în urmă. Într-un Occident în care hegemonica propagandă a stîngii a cultivat sistematic oroarea de fascism și indulgența față de comunism, un glas ca al lui Tismăneanu nu poate să nu provoace previzibile tresăriri de antipatie. De aceea politologul se lovește în Occident de un zid de ostilitate de aceeași consistență ca în
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
Creația românească (II) Octavian NEMESCU Ulpiu Vlad - Inscripții în inimi II. Unul dintre cei mai importanți, mai originali compozitori români, Ulpiu Vlad, a rămas credincios idealurilor sale estetice din tinerețe. Cultivând o muzică onirică, în care starea de vis se ipostaziază prin alternanța reveriei cu coșmarul, lucrarea de față oglindește în cea mai fericită măsură dezideratele sale artistice. În scriitura foarte modernă a acestei partituri, alternează simplitatea cu complexitatea, determinarea precisă
Creația românească (II) by Octavian NEMESCU () [Corola-journal/Journalistic/83350_a_84675]
-
lirice, pastorale cu cele dramatice, frământate, puse în evidență de o excelentă orchestrație, această muzică impresionează de la prima ei audiție. De remarcat și faptul împletirii fericite a momentelor solistice cu cele orchestrale, de tutti. Având în vedere că autoarea a cultivat flautul de-a lungul a numeroase alte lucrări ea a ajuns la o maturitate și rafinament, mai ales în cultivarea timbralității și a stilului melodic ornamental demn de toată lauda. Maia Ciobanu - Concerto for Clarinet and String Orchestra. Autoarea concertului
Creația românească (II) by Octavian NEMESCU () [Corola-journal/Journalistic/83350_a_84675]
-
de expresivitate. În figurarea sonoră a condiției sale artistice, vibrantă și emoționantă și cu o atitudine nobilă, Bianca Manoleanu a evoluat în figurarea unui comportament scenic, sentențial și cu autoritate. La rândul său, pianistul Remus Manoleanu are însușirea de a cultiva claritatea, accentul bine punctat, și personalizarea distinctă în susținerea partenerului vocal. Am ascultat astfel liedurile Îngerul cu o carte în mână și Al meu suflet, Psyhe din Ciclul Îngerii lui Nichita, pe versurile lui Nichita Stănescu, de Carmen Petra Basacopol
Meridian inaugural by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83406_a_84731]
-
să se încline smerită. Apoi, năzuința unui spirit de elită este să-și preschimbe viața în model de eroism. Adevărata viață eroică e viața creștină. Democrația e acel regim care caută să combată preventiv apariția eroilor și a personalităților providențiale, cultivînd gustul pentru mediocritate, confort și plăceri lesnicioase. Iar erou e cel care, respingînd comoditățile vulgului, poate să-și supună carnea idealurilor în care crede. "Să facem din nebunia noastră o lume de carne. Să coborîm valorile duhului nostru în viață
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
cu o poftă pantagruelică, publicând romane cu titluri ce fascinează cititorul mediu (Un certain sourire, Les yeux de soie, La garde du coeur, Dans un mois, dans un an), piese de teatru, autobiografii. Deși mereu în plină lumină, știe să cultive penumbra și chiar obscuritatea. Fiul său, Denis Westhoff, mărturisește într-un interviu, cu totală ingenuitate, că n-a avut niciodată idee de legăturile homosexuale ale mamai sale: "Riscând să par un naiv, nu mi-am dat seama de lucrul ăsta
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
în care trăim. Dar aceasta nu înseamnă că face abstracție de existența răului. În ceea ce scrie se configurează o atitudine de împotrivire fermă față de orice atentat la demnitatea umană, ca și față de iluziile - pacifismul, toleranța etc. - pe care și le cultivă milioane de oameni pentru a nu trece la acțiune. Nicolae Balotă nu este nici sumbru și vindicativ, nici senin și indiferent. În sufletul său sunt furtuni de lumină. Spectacolul cu un singur interpret În 1994 a apărut un volum mai
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
se încheie fără ca autorul să rezolve vreo enigmă nu are importanță: important este că senzația de mister a fost creată. Și atunci ce deosebește un mergător la biserică de un cititor de filozofie? Faptul că al doilea nu-și poate cultiva nevoia de mister pe cale obișnuită. Cu alte cuvinte, odăjdiile preoților oficiind misteriile tradiționale nu-l mai satisfac. El vrea entități subtile și, de preferință, nesensibile. El vrea concepte de factură abstractă, nu pereți întunecoși și nici bolboroseală de strană. În
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
de tămîie cădelnițat între proscomidie și euharistie este iarăși un lucru secundar: substratul trăirii e același, doar cauzele exterioare care o declanșează sunt altele. Rugăciunea e înlocuită cu citatul celebru, iar tainele bisericești lasă locul paradoxurilor pe care filozofii le cultivă ca scop în sine, după un protocol ce amintește de sobrietatea hieratică a preotului din altar. Filozoful slujește la propriu, atîta doar că n-o recunoaște. Jean-Luc Marion este un preot nehirotonisit care se achită de oficiul divin sub forma
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
se autodistruge datorită faptului că prea multele încheieri (fețe ale viitorului) ucid curiozitatea lectorului pentru însăși ideea de ‘până la urmă' (în viitor). Captivanta Justine sfârșește (ultimul viitor pe care îl aflăm din gura autorului) bătrână și uitată; setea de viitor cultivată de cele patru romane din Cvartet ne explodează în față. Învățăm de la Lawrence Durrell că nu e bine să așteptăm nimic, că viitorul e o iluzie, că tradiția basmului a murit. Așteptările lectorului Desperado merg către trecut. El trăiește amintirea
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
acțiune artistică, aceste tendințe au fost nu numai privite cu suspiciune, ci și eliminate cu dispreț din orizontul interesului public. Astfel, Saloanele nu făceau decît să flateze așteptările mărunte, să administreze confortul privirilor incapabile de risc și, mai ales, să cultive în artiștii înșiși un sentiment de siguranță atemporală. Estropiind realitatea artistică, falsificînd coordonatele unui sistem în plină dinamică, aceste Saloane deveniseră metafora senzorială a propagandei comuniste, chiar și atunci cînd, de drept, comunismul dispăruse; imperturbabil așezate într-o estetică acceptată
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
deficitară iau naștere mituri ale unor false disidențe (cunoaștem asemenea "disidenți" care au jucat la ambele capete, disociindu-se de Ceaușescu și, concomitent, lăudîndu-l) și, consecință nu mai puțin penibilă, vechile vedete ale regimului totalitar primesc indemnizații, "diverși zombies sînt cultivați de televiziuni, ca să-și continue campaniile". Oricum, procesul comunismului se profilează ca "Un pod prea îndepărtat"... Sîntem de acord cu Magda Ursache și în alte destule momente ale discursului d-sale recriminator. Funcționează azi, desigur, o modă sexualistă, începînd, să
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
simplul motiv că scrierile cu pricina rimează, spre nenorocul poetului, cu național-comunismul, în trena căruia s-au ivit. De asemenea nu ne poate decît surprinde elogiul adresat lui Mircea Radu Iacoban, care ar fi un "spirit echilibrat", un "ecologist" ce cultivă cu inocență "și confesiunea lirică: son coeur mis a nu "O fi așa, dar post-festum! Ne amintim în schimb mănoasa carieră a numitului literat, într-o altă calitate și anume în cea de servilă pană a propagandei din răstimpul "epocii
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
mai găsească locul nici măcar în calitate, vorba lui Zarifopol, de "muncitori decorativi". La procesul lui Rusakov (o înscenare odioasă în stil sovietic) se vociferează cu insolență de către acuzatori: Nu avem nevoie de intelectuali în U.R.S.S." (s.m.) în schimb, e cultivat asasinatul, marele dezamăgit Panait Istrati ajungând la concluzia, ca și autorul Registrului ideilor gingașe, că mult lăudatul comunism pe care o bună parte a proletariatului internațional nu-l cunoștea, pentru că "nu știa ce se petrece în Rusia" e un sistem
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
181). Colonelul își începuse bine rolul din drama lui Cazane. O imagine perfectă a omului de succes, cadru activ în Securitate, anchetator experimentat, cu funcție și grad aducătoare de multiple avantaje. Însă roșiile cât dovleceii pe care reușește să le cultive Ilie Cazane (un urmaș al lui Chirică din Povestea lui Stan Pățitul) și, mai ales, roșia supremă, cu diametru de cincizeci de centimetri, obținută de același în condiții imposibile îl decalibrează pe tovarășul Chiriță. Nici moartea lui Cazane, nici lecturile în
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
în mă-sură să purifice conceptul de patrie, să-l proiecteze mirabil în transcendență... O particularitate a credinței lui N. Steinhardt este organicitatea ei. Intelectualitatea complexă, deschisă spre multiple orizonturi, propensiunea speculativă și subtilitatea scriiturii nu l-au împiedicat să cultive un "realism" originar al creștinismului. Nu o credință abstractă, scolastică a ilustrat-o "părintele Nicolae", ci una a concretului existențial, la nivelul omenirii generice, umil și concomitent grandios prin potențialitatea sa simbolică. În Cartea împărtășirii ne întîmpină un Hristos axat
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]