10,796 matches
-
-se tehnologiile tradiționale. La fiecare picior a fost identificată o gaură de turnare, iar al patrulea picior din matriță are o gaură de aerisire. La modelare, cuptorul a fost așezat pe partea exterioară a picioarelor matriței, iar bronzul topit din cuptor a curs prin cele trei găuri direct în matriță, până când aceasta a fost plină. Apoi, au fost umplute la fel picioarele și toartele cu metalul incandescent. În acest mod a fost confecționat cel mai mare vas de bronz din lume
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o varietate bogată de sortimente și calitate a produselor. Cele mai bune realizări, cele de lux, erau doar pentru oficiali și bogătași, oamenii de rând le puteau folosi doar pe cele de calitate mai slabă. Faptul că au existat multe cuptoare particulare de porțelan în China a făcut ca cele de stat să fie nevoite să țină pasul cu ele și chiar să se inspire din modele tot mai diverse și spectaculoase realizate de particulari, multe adevărate capodopere. Industria ceramică din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
istorie îndelungată, iar în cadrul acesteia, cea din zona Zibo, este apreciată în mod deosebit, în special produsele care au căpătat un specific local, și anume, vasele din porțelan pentru apă, ligheanele, borcanele, oalele și castronașele decorative. Aici sunt și cele mai multe cuptoare de ars porțelan din întreaga țară. Acest material fragil și nobil este materie primă de bază pentru atâtea obiecte și forme, cât poate cuprinde imaginația omului. În zona Yimengshan din Shandong se găsesc cele mai multe ateliere pentru producția de borcane din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și continuarea spiței. Vasele din porțelan verde pal cu imagini cu pești au fost mereu un produs foarte popular. Deși toate desenele realizate de mână au formă rotundă, vasele diferă datorită modelului, tehnicii de desenare și de smălțuire, tipului de cuptor de ars și, bineînțeles, măiestriei meșteșugarului. Cele mai timpurii porțelanuri cu pești erau foarte minuțios realizate, mai ales solzii peștelui desenați în formă de plasă, de culoare roșu închis. Cu timpul, imaginile peștilor au început să fie desenate într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cele făcute special pentru copii, pe care erau scrise caracterele ce exprimă "longevitate" sau altele pe care erau scrise mesaje de alungare a duhurilor rele. Porțelanul verde pal era foarte popular în timpul dinastiei Yuan (1206-1368), perioadă în care funcționau multe cuptoare atât de stat, cât și particulare. Porțelanul verde pal are decorațiuni cu o tematică bogată, ce reflectă viața socială, obiceiurile, reprezentări ale personajelor din povestiri, chiar și peisaje, animale, versuri din poezii și semne norocoase. Porțelan chinezesc (Foto: Yang Ying
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lui Mathieu. - OK, zise luând banii. Se va rezolva. Dar durează mai mult, poate două săptămâni, poate chiar trei. - Nu face nimic, am zis. Aștept. Am timp. După care mi-am comandat fericit o friptură de vacă cu cartofi la cuptor. 16-19 septembrie 2004 ADULT MOVIES LIVE SHOW După cum știe mai toată lumea, îmi petrec vacanțele de vară întotdeauna la 2 Mai, un sat aproape liniștit de pe coasta Mării Negre, la puțini kilometri de granița cu Bulgaria. Stau de obicei o lună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mail... - Bine... - Numa’ să nu le bagi în Kazaa... - Hai, bă, fugi de-aici, cum să le bag, ce-s nebun!? Doar știu cât muncești la ele... - Mda... Zi, vrei să halești ceva? Manson se ridică și se uită în cuptorul din bucătăria care era și ea o parte din sufragerie. Ca la americani, deh. - S-a făcut, zise. Își puse niște mănuși colorate de bucătărie și scoase un friptan din cuptor. - Ce-i acolo? am întrebat. Miroase bine. - Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
halești ceva? Manson se ridică și se uită în cuptorul din bucătăria care era și ea o parte din sufragerie. Ca la americani, deh. - S-a făcut, zise. Își puse niște mănuși colorate de bucătărie și scoase un friptan din cuptor. - Ce-i acolo? am întrebat. Miroase bine. - Am făcut o friptură de copil. Vrei? - Da. - Am și cartofi prăjiți la ea. - Minunat. - Și fac și-o salată de roșii cu castraveți. - Ok. Manson puse niște farfurii pe masă și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ai adus-o cu tine la locul de muncă, un fel de amuletă sau talisman, te expune unor tentații intermitente, din când în când câteva secunde substrase de la obiectul principal al atenției tale, fie el un perforator de cartele electronice, cuptoarele unei bucătării, manetele de comandă ale unui buldozer, un pacient întins cu intestinele scoase pe masa de operație. În fond, e preferabil să-ți ții în frâu nerăbdarea și să aștepți să deschizi cartea când ești acasă. Acum da. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un minimum indispensabil sau spre arta culinară (cumpărăturile și ustensilele tale sugerează rețete elaborate și neobișnuite, cel puțin în intenție; nu ești neapărat lacomă, dar ideea de a mânca seara două ouă la tigaie te-ar întrista); dacă statul pe lângă cuptor pentru tine e o necesitate penibilă sau o plăcere (bucătăria minusculă e dotată și organizată astfel încât să te poți mișca cu ușurință și fără prea mult efort, căutând să nu petreci prea mult timp acolo, dar nici să nu stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dar parcă a mirosit ceva, pentru că mi-a dat una: - Aschimodie, leagă bine portițele! Dacă mai dispare vreunul, pe tine te snopesc. - Când m-oi curăța, zicea ăl bătrân, n-aveți nici o obligație, chiar nici una, puteți să mă băgați în cuptor și cenușa tot în Bahlui sau mai bine pe gheață, să nu cadă lumea să-și rupă, Doamne ferește, noada. *** Pășesc peste arătarea costelivă întinsă de-a curmezișul, bănuiesc că e un câine, deși după scheunat nu prea poți să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o masă, cu burta-n sus, parcă țin apă și-n obrajii umflați și oricând pot să-i stropesc, dar îmi pare bine pentru că acuma o să mă plângă. O să se-adune toți, ca de Paște, când stau la coadă la cuptorul de cărămidă, cu tăvile de cozonac crescut și oalele cu sarmale, și-o să vorbească-ntre ei și-o să mă plângă și-o să le pară rău. „Păcat de el...”, așa o să zică. Și eu n-am să mă ridic și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
puși la crematoriu, atunci e altceva. Ăia de la Cotu’ Donului, măturați de obuze, de să le strângi dinții în pestelcă, poate-au murit cu rugăciunea-n gură... ăia arși de nemți... făcuți săpun... Dar să te lași singur băgat în cuptor? Doamne ferește, câteodată nu ard cu totul și oasele care rămân sunt zdrobite c-o presă. Câte nu mi-a povestit Iancu... - Poate unii nu vor să rămână nimic după ei. E și de vreo zece ori mai ieftin, la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trei muncitori pe care i-a păstrat oricum sunt mulțumiți: înainte nu luau nici trei milioane pe lună, nu mai aveau nici sporul ăla de muncă periculoasă, acum au vreo patru. Biroul directorului e chiar în sala ce dă spre cuptor. A pus o cortină de catifea orange peste gura lui, pentru că numai unul avea crematoriul, iar postamentul pentru coșciuge l-a transformat în suport pentru bazinul cu broaște țestoase. A avut vreo șase, dar au rămas numai două, alea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
iarna și se umflaseră scândurile... - Plod de Voievod... dă-mi și mie un BT. Măcar Vlad a avut bunul-simț să se sinucidă. Bun, nu cu sfoară legată de lustră, vene tăiate în cadă cu lama de ras, cap băgat în cuptor sau curea prinsă de balustrada balconului sau de calorifer, n-a înghițit pastile, dar tot sinucidere a fost. În doi ani, turnând în el toate spirturile posibile. - Mai am vreo cinci luni și gata! m-a anunțat într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de intoleranță au crescut cu șaizeci și șapte la sută anul ăsta față de anul trecut. Zice: — După ce se face întuneric, încearcă să nu lași să ți se vadă de afară umbra peste draperii. Pregătește cina la lumina lanternei. Când deschid cuptorul sau frigiderul, intră repede în panică, împingându-mă cu tot corpul într-o parte și închizând orice aș fi deschis. — E din cauza luminii puternice dinăuntru, zice. Actele de violență antigay au crescut cu sută la sută în ultimii cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Draperiile, draperiile grele de catifea verde ale domnișoarei Evie iau foc. Abajururile iau foc. Mare căcat. Șifonul în care sunt îmbrăcată, ia și el foc. Sting cu lovituri de palme penele care-mi ard mocnit și ies cu spatele din cuptorul de modă al dormitorului principal al lui Evie, ies în holul de la etaj. Mai sunt încă zece dormitoare și câteva băi, și eu trec dintr-o cameră în alta. Prosoapele ard. Infernul băii! Chanel No 5, arde. Picturi în ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sigur. Intrînd în oștire au primit totuși niște garanții și o uniformă care le asigura o poziție socială. Un căpitan e cineva, chiar mai bătrîior fiind, e oricum mai mult decît unul care se învîrte toată ziua pe lîngă niște cuptoare de var ori pute a seu dacă e în branșa lumînărilor. O garanție e o garanție, de asta trebuie să țină cont. Ar fi trebuit să li se citească tuturor deștepților fragmentul ăla din Jordanes sau parcă era un arab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în această lume trebuie să aibă o explicație supranaturala. Ce rost ar putea avea? repeta Miti Matái, confuz. Nu trebuie să aibă neapărat un rost, la fel cum nu are nici un rost faptul că acum, aici, este o căldură de cuptor. Depărta mâinile ca si cum ar fi vrut să demonstreze că era ceva firesc, adăugând: În nord întotdeauna e mai cald, iar în sud, măi frig. —De ce? Cum adică... de ce? interveni iritat burtosul Oripo. Pentru că nimeni n-ar putea concepe o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fiecare por. Nimeni nu dormi, nimeni nu mânca, aproape că nimeni nu bau, deși se aflau la limita deshidratării, căci panică impunea o lege care depășea chiar și cele mai elementare nevoi fiziologice. Spre seară, ascunzătoarea se transformase într-un cuptor urât mirositor, în timp ce soarele se distra pe seama suferințelor lor și refuză să plece de pe cer, menținându-se nemișcat deasupra liniei orizontului. Fură probabil orele cele mai amare din viața lor, până când, ca și cum s-ar fi plictisit de acel joc absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tovarășa Lătrău și Sora Justițiară. Sfântul Fără-Mațe trage maneta ca să deschidă ușa pliantă, și pe trotuar e micuța domnișoară Hapciu. Cu mânecile puloverului ei umflate de șervețelele murdare îndesate înăuntru. Își ridică valiza, care răpăie sonor ca floricelele într-un cuptor cu microunde. La fiecare treaptă valiza răpăie tare ca un foc de mitralieră îndepărtat, și domnișoara Hapciu își ridică privirea spre noi și spune: — Pastilele mele. Scutură puternic valiza și spune: Un stoc pe trei luni... De-aia era regula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu o foarfecă sau cu un cuțit. Vârai mâna și scormoneai până dădeai peste pliculețul cu oxid de fier - introdus acolo pentru a absorbi orice urmă de oxigen. Scoteai pliculețul și vărsai înăuntru câteva căni cu apă fierbinte. Aveam un cuptor cu microunde. Aveam furculițe și lunguri de plastic. Farfurii de carton. Și apă curentă. Abia apucai să citești zece pagini dintr-un roman cu vampiri, și cina era gata. În loc de vreascuri și apă fierbinte, în perna argintie găseai chiftea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cincizeci de dolari bucata. La suporturile de pahar și robinetele de baie din aur de 24 de carate. La chicineta cu automat de espresso și lampă cu halogen, a cărei lumină joacă strălucitoare pe paharele de cristal. Cu frigider și cuptor cu microunde și automat de făcut gheață. Toate astea zboară la cincisprezece mii de metri altitudine, cu o viteză de 0.88Mach, undeva deasupra Mediteranei. Cu toții beau Scotch whiskey. Toate astea, mai drăguțe decât orice loc în care vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sluga și boierul. Căpița cu fân, prea ochioasă în forma de căciulă pe care o moștenise, nu scăpa de asaltul turbat al iezilor crescuți pe pietrele orașului, care se tăvăleau, smulgeau și aruncau paiele în slăvi cu o plăcere diavolească. Cuptorul și oalele spânzurate în gard, grajdul cu mirosul de balegă proaspătă, poiata pipernicită a găinilor ori bieții puișori, bănuți de aur, până și troaca porcilor, toate își pierdeau semnificațiile și deveneau, în exaltarea Luanei, paradisul jocului neobosit. Dar o așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
O vizită într-una din zilele următoare și-o găsi jucându-se cu Aniela. Deși Radu se afla pe locul de ispășire, ea nu comentă nimic despre asta. Îl servi veselă cu o prăjitură pe care tocmai o scosese de la cuptor și bărbatul consideră că momentul pe care-l alesese ca ea să facă și altceva e numai bun. Aruncă, din treacăt, ziarul pe masă, deschis la pagina cu locurile de muncă. Luă fetița în brațe pentru a savura, împreună, minunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]