9,487 matches
-
Puțin după aceea privi cerul, calcula poziția soarelui, se ridică cu greu și adaugă: Ar fi mai bine să plecăm, dacă vrem s-ajungem pe lumină. Și cu el ce facem? Îl luăm cu noi. Tăiară o ramură groasă, o curățară de frunze și, legându-și victima de mâini și de picioare că pe un porc sălbatic, porniră spre sat purtându-și povară pe umeri, asudând și înjurând. Era un efort deosebit, insă merită, căci pe înserate își făcură intrarea triumfala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tetuanúi, într-o adevărată demonstrație de sinceritate. Am fugit că un rac, dar am reușit să-l atrag în cursă. Nimeni nu se deranja măcar să-i răspundă, aplecați cum erau deasupra sălbaticului, iar cei mai în vârstă se străduiau să curețe noroiul care-i acoperea trupul, pentru a încerca să descopere, în încâlceala tatuajelor, vreun indiciu cu privire la locul său de obârșie. Cineva aduse niște apă, pe care i-o aruncară pe față, iar oribilul barbar mișcă din cap, deschise ochii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acolo. Din fericire, polinezienilor nu le place să pătrundă în interiorul insulelor, nici să se cațere pe crestele munților, ducându-și, în general, viața cotidiană pe o fâșie extrem de îngustă de țărm, astfel că războinicii nu avură probleme prea mari să curețe insula, lăsând-o ca si cum nimeni n-ar fi pus piciorul pe ea în ultimii zece ani. Avură chiar răbdarea să deseneze pe plajă un numar însemnat de urme pe care obișnuiesc să le lase țestoasele care vin să-și depună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fapt, mai ales de puștii care încearcă să se sugrume în timp ce-și fac laba. Îi găsesc ai lor țepeni, c-un prosop răsucit în jurul grumazului, legat de suportul de prosoape din baie. Spermă moartă peste tot. Sigur, părinții curăță. Trag niște pantaloni pe copil. Fac să pară totul... mai acceptabil. Să pară intenționat. Genul obișnuit de sinucidere tristă de adolescent. Un alt prieten de-al meu, un coleg de la școală, avea un frate în marină care i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nici o jumătate de kil din ziua aia când aveam treisprezece ani. O altă mare problemă a fost că ai mei au avut de plătit o groază de bani pentru piscină. Până la urmă, taică-meu i-a spus tipului care-o curăța c-a fost vorba de-un câine. Câinele familiei a căzut înăuntru și s-a înecat. Cadavrul i-a fost supt de pompă. Chiar și când tipul a deschis carcasa filtrului și-a scos un tub elastic, o bucată apoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-n sân și așteaptă semnalul rețelei care indică sfârșitul alertei speciale. Nici un PR-ist nu se gândește să explice toate astea fiecărui novice aflat în turneu să vândă vreun ghid video pentru investiții, o carte ori vreo nouă șmecherie de curățat morcovi. Așa că, așteptând în culisele emisiunii Bună dimineața, Chattanooga!, un tânăr spilcuit, cu părul dat pe spate, îi explică blondei ăsteia câte una-alta din tainele vieții. E hiper, mult prea blondă, îi spune el. Blondul ăsta platinat îi înnebunește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
glumă... îi spune Directoarea Tăgadă, scărpinând burta grasă a pisicii. Micuța Cora e puiul meu... Cu rădăcinile castanii vizibile sub părul ei platinat, ca un etalon care arată cât am stat închiși aici, Miss America urmărește cu privirea motanul care curăță de carne un alt deget. Ridicându-și ochii spre Directoarea Tăgadă, zice: Dacă tu ai fost aia care mi-a luat roata de exerciții, o vreau înapoi. Cu mâinile ușor depărtate, zice: E din plastic roz și cam atâta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de alte colege. Știind-o răutăcioasă, obsedată și interesată de tot ce se întâmpla în viața celorlalți, acestea afișau o aversiune acidă față de Nuța. Pe limba ei bârfa făcea muguri și dădea în floare instantaneu, fără nici un filtru care să curețe eventualele erori. Radu Noia, inginer mecanic, sosit în fabrică în urmă cu doi ani, imediat după terminarea facultății, veni la dactilografa registraturii să ceară o adeverință de salariat. Prinsă într-o lucrare cu termen imediat de rezolvare, Luana îl repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un loc să doarmă. S-a simțit dintr-odată nerăbdătoare să ajungă acasă și fericită că nu mai avea mult de mers. Își dorea un duș lung, rece, un adevărat duș, american, cu jet puternic de apă care să-i curețe praful și jegul din păr și de pe față, și s-o Învioreze. În loc de așa ceva, va trebui să stea sub picăturile zgârcite ale dușului ei improvizat cu un furtun și cu o stropitoare. Apa scursă pe țeava subțire care stătuse la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ambreiajul Înaintând centimetru cu centimetru printre cei care dădeau cu pumnul În mașină, loveau ferestrele cu palma, iar clanțele pocneau zgomotos când vreunul Încerca să deschidă. Mick accelera din când În când, puțin câte puțin; mașina țâșnea În staccato și curăța terenul În fața lor o clipă, dar trupurile se strângeau iarăși. Margaret se uita drept Înainte ca să evite privirea fețelor presate pe ferestre. — Se circulă greu azi, ce zici? a Întrebat-o Mick. Avea un glas vesel, dar ei nu i-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu-i simte netezimea, picioarele Îi par niște butuci, atârnă ca plumbul. Iată și de ce e Încălțat. De obicei e desculț. Își privește picioarele și vede niște pantofi de pânză cu tălpi de cauciuc, destrămați la vârfuri de când au fost curățați cu peria aspră. Tălpile scârțâie când Își mișcă picioarele. Imagine puternică, dar o să ducă ea oare la altceva? Da. În cameră sunt și alte persoane, mai exact trei. Unul poartă cămașă albă cu mâneci suflecate până la coate. Firele blonde de pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o fugă și adu pîine, Fana, cumpără-mi ziarul, stai la rînd la pui, spală vasele alea, alege fasolea, șterge mozaicul, vezi dacă a venit laptele, cheamă-l pe Ovidiu de afară, stinge lumina, plătește telefonul, trezește-mă la șapte, curăță mărarul, scoate sîmburii la vișine...". Narațiunea din "Ca frunza-n vînt" e construită din instantanee, în succesiunea unor figuri aproape închise ermetic în portrete făcute fără cusur, împietrite în nemișcarea unor marionete pe care le-a părăsit păpușarul, uneori sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Scrumul adunat la capătul țigării creștea în timp ce aceasta se consuma singură puțin câte puțin. Apoi scrumul se încovoie ușor și, în sfârșit, brațul bărbatului se întinse, la timp, către scrumiera plină. Mică, pitulată într-un colț, ciufulită, soția profesorului își curăța pielița de la unghii cu o jumătate de lamă, sugându-și degetul ori de câte ori se tăia și operația îi absorbea toată atenția. Carmina privea nedumerită când spre unul când spre celălalt, dar nimeni n-o lua în seamă. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcut. Izbucnea pe loc într-un râs sănătos, obrajii plini, carnea ca piatra lăsa să se ghicească grija pe care o avea pentru dieta sa. După ce a terminat de mâncat sarmalele, a întins gospodărește cu pâine prin sosul verzui, a curățat farfuria. Ca desert mama făcuse o budincă cu zahăr ars, o afumase puțin, se lipise de fundul cratiței era destul de neaspectuoasă, cu siguranță că încurcase rețetele, o tăia în felii, era tare nefericită, dar oaspeții au consumat-o fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei o poartă, o poartă ce nu se va mai deschide niciodată. Te fură viața Într-una din zile Carmina intră în coafor, își tunse părul după ultima modă, își făcu pedichiura și manichiura, își depilă părul de pe picioare, își curăță tenul. Cât zăbovi acolo, în aerul călduț, îmbibat de mirosuri înțepătoare, în timp ce fetele îmbrăcate în halate roz își lipăiau papucii, de colo, colo, femeia trăi o mare împăcare cu sine. Când ieși afară simți aerul cum îi năvălește peste porii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o fugă și adu pâine, Fana, cumpără-mi ziarul, stai la rând la pui, spală vasele alea, alege fasolea, șterge mozaicul, vezi dacă a venit laptele, cheamă-l pe Ovidiu de afară, stinge lumina, plătește telefonul, trezește-mă la șapte, curăță mărarul, scoate sâmburii la vișine... Târziu, când Sidonia se trezi cu tâmplele albite, când copiii erau cât ea de înalți și când, în fine, crezuse că acea atracție sexuală din ea pierise, ea deschisese deodată ochii mari și văzuse cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acasă, o văzu oscilând între cei patru pereți ai camerei, nehotărâtă parcă, s-o apuce la dreapta sau la stânga. Și mai departe, mai departe? se întrebă Carmina. Fana? întrerupse Sidonia tăcerea și roti țigara în suportul de alamă ca să-i curețe bine scrumul, își îngustă și mai mult ochii și mănunchiul de riduri să mută în jurul orbitelor, Fana s-a măritat, îi comunică sec și își flutură mâna a dispreț. Nu știu, nu mă întreba ce face sau ce este cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frământa niciodată din cauza bărbatului ei. Pentru ea Trofin apusese de mult. Mai dramatică i se părea tinerețea care agoniza în dânsa, greu ținută în chingi. Dimineața și seara se masa cu loțiuni hrănitoare, săptămânal se ducea la cosmeticiană, să-i curețe tenul, stătea zilnic câte un sfert de ceas cu capul în jos și cu picioarele pe speteaza fotoliului, dar măsurile sale, atât de greu de suportat pentru o persoană comodă ca ea se dovedeau zadarnice în fața timpului care săpa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stafidită, oh, și etajera murdară, plină de tuburi de pastă de dinți, de ras, golite de conținut și răsucite, chinuite, ambalajele de la lamele de bărbierit, oglinda era și ea murdară, pătată, înnegrită pe alocuri. Zâmbi și luă buretele, hai să curăț și oglinda și etajera și chiuveta și pe urmă, gata, nu mă mai uit nicăieri cu ochi de mahalagioaică, dacă perdeaua de la bucătărie e înnecată în fum, fie, eu rămân tot doamna avocat Sidonia Trofin, indiferent cât ar țâțâi prietenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uman, se pierde în noapte. Adoarme cu un sentiment nespus de ușurare. Se simte bine așa, iubită, îmbăiată, cu mintea golită de toate faptele îndoielnice ce-i apăsau cugetul, știe că interogatoriul lui a șters totul, a urnit balastul, a curățat creierul, e ca și cum ar fi gata, odată cu apariția zorilor, s-o pornească de la capăt și sentimentul de izbăvire ce-o copleșește pare să aibă în el ceva religios, în tot cazul îi amintește de postul Paștilor, când mama o trimitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gușterii, anormală, nenaturală și crescută fără rădăcină, lume licheni, lume parazită ce se hrănește ca vampirii, buba în cuvinte ce cheamă batjocura, privire urâtă și rea care te încarcă cu desagii fără să te cunoască. În miros de tămâie mă curăț și-n miros de frunze arse, în foșnet de țelină verde și în vocile părinților mei și-n lătratul câinelui meu pe care ajunsesem să-l urăsc, în zahărul roșu din sfecla de zahăr de sub pielea crăpată, grasă, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
rezultatul lucrării de la istorie. Acasă mi-am aranjat uniforma pe scăunaș și m-am uitat la faimosul desen animat Zorro, dar gazdele nu m-au lăsat să mă uit la televizor la serialul Fata și băieții până ce nu le-am curățat, așa că n-am avut de ales. Noaptea se lasă. Luna în curând va apărea cu fiicele sale, stelele. Pe la ora nouă, ea strălucea ca un policandru pe cerul albastru, luminând cu bucurie orașele și satele. După ce, Cel de Sus, Dumnezeu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
e iarnă. Mai știu că mi-au înghețat lacrimile pe obraz. Voi ține minte că nu am meritat să primesc sărutul morții. Dacă măcar ar fi fost vară, l-aș fi înmuiat în apa dulce a florilor. L-aș fi curățat și apoi l-aș fi agățat de ochii mei. Știu că am promis să nu mă revolt. Dar am plâns. Mi s-au adunat mii de lacrimi în obraz. Și acum tot pentru voi scriu. Și va rămâne ceva când
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fi reluată a doua zi. La ușa liftului, Grațian l-a Întrebat: Ai tăi cum o duc? Bine, a zis el fără să stea pe gânduri. De atunci au trecut 4 ani. 23. Luă o portocală și Începu să o curețe. Încet, cu metodă, surd la ritmul solemn al imnului care anunța sfârșitul avântat al unei alte zile fără noimă, fericit că ține Între degete fructul acela catifelat ce păstrase doar pentru el parfumul unei lumi altfel inaccesibilă. Domnul Moduna sforăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
noimă, fericit că ține Între degete fructul acela catifelat ce păstrase doar pentru el parfumul unei lumi altfel inaccesibilă. Domnul Moduna sforăia Încetișor cu mâinile Împreunate pe burtă. Doamna Moduna Își privea fiul cu Încântare. Puțin Îi păsa că acesta curăța portocala ca pe un cartof. Teancul de farfurii puse la spălat În chiuvetă spunea oricui că petrecuseră o seară foarte agreabilă, chiar dacă exagerat de tăcută. De ce nu l-ai trezit? Pentru că doar În somn ține regim. Dar, nu-ți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]