4,693 matches
-
casă, minți Dan cu nasul în clătită, ca nu cumva să fie trimis după ea. Bunica puse deoparte câteva rulouri. Astea sunt pentru Luana. Am să i le duc mai târziu. În vreme ce copiii se înfruptau din bunătățile aburinde, inima micuței curajoase își grăbea ritmul iar răbdarea îi era pusă la grea încercare. Amorțise dar nu îndrăznea să-și schimbe poziția. Își ținea ochii ațintiți în întuneric, fixați într-un loc anume și, în ciuda faptului că-și vorbea încontinuu, fetița nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dintre ele, dar nu putea să nu remarce cât erau de răutăcioase, că de dragul unui băiețoi ar fi fost în stare să se sfâșie cu unghiile. Din instinct, se ferise de anturajul lor. Preferase grupul băieților, mai sinceri și mai curajoși în a-și rezolva conflictele deschis, cu mâinile goale. Săreau la beregata dușmanului, gata să-și dea viața pentru cauza în care credeau. Fetele erau invidioase și răzbunătoare și de aceea se ținea departe de intrigile lor. În scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
foi în locul lui. Dacă-mi faceți ceva vă bat pe toți. Colegul Seneg purta, cu mândrie, o mustăcioară delicată, abia mijită, care pe Luana o impresionase încă din prima zi de școală. Când fata, pentru a-și demonstra cât de curajoasă este, își lipi palmele de fața fină, tresări puternic la atingerea ca de puf a firelor de păr periate cu grijă în mustața firavă. Rosti îi pipăi atent mâinile și tresări la rândul său și fără nici o ezitare spuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Karl să-i citească. Spre sfârșitul du pă-amiezii, Înainte ca bezna să cuprindă insula, se așezau pe cana peaua Îngustă de trestie, iar Karl Îi citea basme culese de prin insulele Indoneziei. Așa a aflat Adam de micul Biwar cel curajos, care a ucis un balaur Înfricoșător, ori de nerecunoscătorul Si Tanggang, care părăsise satul lui de pescari și care, deși se trăgea din oameni simpli, cum suntem și noi, zicea Karl, ajuns bogat și vestit n-a mai vrut să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de oricare dintre cuno ștințele lui, Încât i se părea că orice-ar fi spus era fără importanță. Dar nu-mi amintesc nimic. Doar așa, În general, mai mare decât mine, ceva mai Înalt și mi se pare că era curajos. Apoi a plecat. știu asta, dar nu mi-o aduc aminte. Erați foarte apropiați, nu-i așa? Adam a Încuviințat. Nu știa cum de știa, pur și simplu așa era. — Sunt așa de furios când nu-mi amintesc nimic. În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că-ți promit. Te rog, Johan, să nu mă lași niciodată singur! Îți promit, Adam! Așa se făcea că Johan nu dormea niciodată și că nu i era frică de Întuneric. Nu putea să doarmă pentru că Adam dormea și era curajos pentru că lui Adam Îi era teamă. Drept să-ți spun, Johan, mă Îngrijorezi! N-ai nici o direcție În viață. Nu ai respect pentru nimic. Tu-i dai un exemplu teribil de prost lui Bob. și o influențezi În rău și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
răspunse Elena. Tocmai acum când... Carmina se simțea dezamăgită. Ceva în interiorul ei plângea. Nu era gelozie ci numai indignare. Elena sări din plapumă. Părul lung îi zvâcni pe spate într-o parte și alta. Pășea cu picioarele goale, ușoară, curioasă, curajoasă. Carmina o auzea umblând. Fiecare zgomot amplificat de emoție în timpane o făcea să tresară. Îi auzi pașii pe hol, tălpița ei mică de copil-femeie înaintând pe culoarul întunecos. Și în timp ce aștepta, avea impresia că Elena pășise într-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
imposibil, știi astăzi râul nu mai este decât un fir anemic de apă, vegetația a acaparat fostele albii, ici, colo, pasc iarbă cârduri mari de gâște, conducătorul lor sâsâie nemulțumit la trecerea noastră, zburlindu-și penele, compunându-și o figură curajoasă, lipăie câțiva pași înspre noi, amenințător și după ce ne îndepărtăm, gânsacul organizează un adevărat concert al triumfului, ați văzut ce grozav sunt, spune către suratele sale, nu-mi e frică nici de soare apune, da, da, da, da, îi răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pare bine că am apărut în bar cu un bărbat, totuși, Filosoful vine și se-așează lângă mine zâmbind la fel, ca și cum nimic n-ar fi atât de grav, nasoool, zice el, și eu simt la fel și-i spun curajoasă, asta e, n-o să murim din asta, deși cu o zi înainte, cu mână în cap, de ce mi se întâmplă mie asta... Filosoful e foarte tandru, Bianca, foarte tandru, serios? Mărește ea ochii din centru, suntem ca într-un scurtmetraj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
spună că e fericită. Priveam în largul ei cu ochi pierduți, amintindu-mi cu drag de serile târzii în care stăteam cu ochii închiși la sânul bunicii, mirosind a busuioc în minunate palate de diamante lăsate de scoici, cu pescăruși curajoși care înfruntau valurile furioase. Stăteam nemișcată, dusă de gânduri, neobservând lăsarea serii cu val subțire de borangic peste mare și țărm. Strigătul unui pescăruș mă trezi din visare. Se înserase bine și mă simțeam mai singură, dar mai stăpână pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care stai să citești. Și, nimic din lumea asta nu-i mai frumos decât basmele pe care le citești cu atâta răbdare. Dar, dintre toate acestea un singur personaj lam iubit Robin Hood, neînfricatul pădurar, copil adoptat de cei mai curajoși oameni. Acest voinic pădurar cu inima și sufletul alături de arcul cu săgeți cu care-și apăra onoarea, este unul dintre așa-zisele personaje perfecte. Acest prinț care dovedește curajul, merită într-adevăr dragostea părinților adevărați, dar pe care, din păcate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Deodată, compartimentul fu inundat de un spot de lumină cu miros de rășină. La câțiva pași de calea ferată, ardea un pin singuratic. Preț de câteva minute, călătorii au privit vâlvătaia cu sufletul la gură, cu respirația tăiată. Câțiva bărbați curajoși au coborât din tren și s-au apropiat de foc, urmați apoi de alții și de alții, la fel de curajoși, dar mai circumspecți din fire. Chiar șeful trenului venise să se Încălzească cu micul lui alai de conductori pe urme. Apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ardea un pin singuratic. Preț de câteva minute, călătorii au privit vâlvătaia cu sufletul la gură, cu respirația tăiată. Câțiva bărbați curajoși au coborât din tren și s-au apropiat de foc, urmați apoi de alții și de alții, la fel de curajoși, dar mai circumspecți din fire. Chiar șeful trenului venise să se Încălzească cu micul lui alai de conductori pe urme. Apariția lor Înteți focul ca o pală neașteptată de vânt. Uite cum se manifestă geniul poporului, exclamă Înduioșat domnul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o dată. Fără pagube materiale sau umane. Parte din călătorii rătăciți În vagoane coborâră să protesteze sau cel puțin să vadă ce se Întâmplă. Unii se gândeau să renunțe la drum, citind ei În această ultimă zdruncinătură un avertisment. Cei mai curajoși au sărit să dea o mână de ajutor șefului de gară care se străduia să repună În oarecare ordine lucrurile din valiza zburătoare. Avea de gând să o Înmâneze personal doamnei de la clasa I Împreună cu un proces-verbal de contravenție. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
găsea o antenă, asemenea unui uriaș nufăr alb pus la uscat. Trase cu neîncredere o linie roșie, tremurată. Încercă și una verde. Le șterse apoi cu batista. Nu rămase nici urmă de culoare. Cândva Îl desenase pe Dumnezeu... Era tânăr curajos, optimist. Si chiar credea că Îl cunoaște, ca pe o rudă, vecin sau prieten. Părtaș oricum la viața sa de fiecare zi. Între timp se va fi schimbat și el odată cu lumea. O fi și el o linie, acolo, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
căpătasem obiceiul de-a bea o dușcă sau două vinerea seara, când mă uitam la video, și uneori și după-amiaza, la televizor - și am turnat jumătate de pahar mare peste gheață. Ian își făcu din nou apariția în bucătărie, acum curajos, de parcă nu i-ar fi fost niciodată frică în viața lui, și se gudură pe lângă picioarele mele. Am deschis o conservă cu ton pentru el și-am luat votca și sticla cu mine, în living. Televizorul, marele element normalizator. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-l cumpăraserăm și că stătea pe masa cafenelei, alături de noile noastre cărți și de frappé-uri, mi-am dat seama că-mi plăcea. Era zgâriat și murdar și probabil că nu funcționa, dar îmi plăcea. Îmi spuneam că avea o înfățișare curajoasă. Să mergi netemător acolo unde nici un alt aparat foto n-a mai fost. Îmi amintea de Buzz Lightyear 1. — Poți să faci o încercare cu el, dacă vrei, mă invită Clio. După ce-l cumpăraserăm, merseserăm în portul Naxos să bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să mă ridic și să fac câțiva pași. — Știu, suspină Clio, clătinând din cap spre mine. — În toate celelalte privințe însă, m-am codit, prefăcându-mă dezarmat și coborând vocea, în toate celelalte privințe, sunt incredibil de viril și de curajos. Clio râse. — Bine, dovedește-o. Vino la scufundări cu mine. Lângă stânci sunt niște pești uimitori. Vreau să vii să-i vezi. — Păi, acum o să-i pot vedea, nu? Am mângâiat aparatul subacvatic. — Dar nu-i același lucru, lungi Clio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spus simplu. El încuviință. — Te-am citit de când ai venit. Și Ruth la fel. Presupun că ți-a spus cineva de accidentul ăla de mașină. — Da, am auzit. — Ei bine, Ruth recunoaște un luptător atunci când îl vede. E o femeie curajoasă. — Da, am spus din nou, neîndoindu-mă deloc de asta. John miji ochii și dădu aprobator din cap, apoi își fumă țigara în liniște o vreme. — Sunt multe feluri de lupte pe lume, zise el într-un târziu, dezlipindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scena în mici tușe cenușii. M-am uitat o vreme la casa mea în alb-negru. Nu, am spus într-un târziu încet, adresându-mă imaginii. Nu mă întorc, n-o să mă întorc niciodată. Pas cu pas, să-ncerc să fiu curajos și puternic? Să fac față și să merg mai departe, de ce să-mi doresc asta? Am simțit lacrimile încinse. — Ea e moartă. Capul îmi căzu în îndoitura cotului. — Ea e moartă și eu sunt sătul până peste cap să supraviețuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Serviciului "Inspecții Școlare" și membru al Consiliului științific din cadrul acestui minister. Au fost ani în care școala românească, la conducerea căreia au urmat succesiv, ca miniștrii, acad. Prof. Doctor Ilie Murgulescu și filozoful acad. Atanase Joja, începuse să se desprindă curajos de influența școlii sovietice pentru reașezarea sa pe făgașul tradițional al învățământului românesc cu planuri, programe de învățământ și manuale școlare românești originale. În acest proces, serviciile "Metodico Didactic" și "Inspecții Școlare" au avut o contribuție importantă. În anul 1956
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
În țară și în străinătate, peste 50 de lucrări (comunicări, publicații, studii, invenții, inovații). A publicat șase cărți tehnico-economice și beletristice. Întreaga viață îi este brăzdată de multe necazuri, dar și de bucurii. Ambițios, muncitor, modest, sociabil, timid, dar și curajos au fost trăsăturile sale. După terminarea Facultății de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic din Timișoara, a lucrat în producția de medicamente, precum și în cercetare. A cercetat și a elaborat o seamă de lucrări și procese tehnologice în domeniul medicamentelor într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
că pionul poate deveni piesă grea, cîștigătoare; că nebunul și regina sînt în stare să-l facă mat pe regele advers. Cine-ar fi vrut să fie nebunul tablei de șah? Aurel Tîrziu era destul de viclean pentru asta; nu destul de curajos. "Iordana, în viața obișnuită, nu-n basme, e acceptată ipocrizia. Riscul nu. Asumă-ți riscul și ești pierdut". Or, fostul meu coleg de facultate se comporta ca pisica din Cheshire: uite-o, nu-i. Era un comod și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-ne toată ființa, până la sufocare, ocazie în care apare acea reacție paradoxală de respingere. Conștiința imposibilității reiterării fericirii devine atât de apăsătoare, încât imortalizarea ei prin extincție constituie o posibilitate. Este poate unicul moment în care gândul morții se ivește curajos, curat, firesc, eliberat de orice regrete. La limita unei suferințe insurmontabile, gândul morții poate fi salutar, dar totuși impur, alterat de regrete, speranțe, îndoieli. În pragul unei sublime trăiri, el survine dintr-o crispare a fericirii; moartea sau înghețarea fericirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acest lucru era la rândul ei o demonstrație de forță, un strigăt disperat ca acela al delirului în clipele de agonie, când Îngerul Morții își pregătește coasa pentru tăierea firului de argint. Cu această imagine în față, a fost singurul curajos care a mers împotriva curentului, deși știa că e scurs la vale, era salvarea lui, dovadă că și nereușita face parte din sensul vieții. Conștient că există ca nimicnicie veritabilă, ca nonsens dovedit, ca absurd demonstrat, a oferit cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]