1,183 matches
-
hîm. DOCTOR: Madam, do you; 'tis fittest. În simțuri asprul dezacord restabiliți Al unui tată devenit copil. DOCTORUL: Cu voia maiestății voastre, să trezim Pe rege? -A dormit mult. CORDELIA: Condu-te După știință ta și-urmează-ntocmai Voinței tale. -I îmbrăcat? CURTEANUL: Da, doamna, cînd dormea el greu, I-am pus și schimburi noi. (Slujitori îl aduc pe Lear dormind într-un jilț). DOCTORUL: Să fiți alături cînd îl vom trezi. Nu mă-ndoiesc, va fi cuminte. CORDELIA: Bine. (Muzică) DOCTORUL: Rog
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Poftiți-l înăuntru; nu-l mai tulburați Pînă ce-și vine-n fire. CORDELIA: Binevoiți, alteța, să intrăm? LEAR: Fiți îngăduitori cu mine. Și vă rog, Uitați, iertați-mă:-s bătrîn și fără minte. (Ies toți, afară de Kent și de curtean.) CURTEANUL: E-adevărat că ducele de Cornwall A fost ucis așa? KENT: Întocmai, șir. CURTEANUL: Și cine Conduce oastea lui? KENT: Pe cît se spune, Bastardul Gloucester. Curteanul: Zice-se că Edgar, Fiu-izgonit, cu contele de Kent, e-n Germania
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
-l înăuntru; nu-l mai tulburați Pînă ce-și vine-n fire. CORDELIA: Binevoiți, alteța, să intrăm? LEAR: Fiți îngăduitori cu mine. Și vă rog, Uitați, iertați-mă:-s bătrîn și fără minte. (Ies toți, afară de Kent și de curtean.) CURTEANUL: E-adevărat că ducele de Cornwall A fost ucis așa? KENT: Întocmai, șir. CURTEANUL: Și cine Conduce oastea lui? KENT: Pe cît se spune, Bastardul Gloucester. Curteanul: Zice-se că Edgar, Fiu-izgonit, cu contele de Kent, e-n Germania. KENT
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
alteța, să intrăm? LEAR: Fiți îngăduitori cu mine. Și vă rog, Uitați, iertați-mă:-s bătrîn și fără minte. (Ies toți, afară de Kent și de curtean.) CURTEANUL: E-adevărat că ducele de Cornwall A fost ucis așa? KENT: Întocmai, șir. CURTEANUL: Și cine Conduce oastea lui? KENT: Pe cît se spune, Bastardul Gloucester. Curteanul: Zice-se că Edgar, Fiu-izgonit, cu contele de Kent, e-n Germania. KENT: Veștile-s schimbătoare. Timpu-i să luăm aminte. Ostile Regatului s-apropie-n pas iute. CURTEANUL: Răfuiala
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
-mă:-s bătrîn și fără minte. (Ies toți, afară de Kent și de curtean.) CURTEANUL: E-adevărat că ducele de Cornwall A fost ucis așa? KENT: Întocmai, șir. CURTEANUL: Și cine Conduce oastea lui? KENT: Pe cît se spune, Bastardul Gloucester. Curteanul: Zice-se că Edgar, Fiu-izgonit, cu contele de Kent, e-n Germania. KENT: Veștile-s schimbătoare. Timpu-i să luăm aminte. Ostile Regatului s-apropie-n pas iute. CURTEANUL: Răfuiala Va fi, cred, sîngeroasă. -Adio, șir. (Iese) KENT: Viața și soarta mea se
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
șir. CURTEANUL: Și cine Conduce oastea lui? KENT: Pe cît se spune, Bastardul Gloucester. Curteanul: Zice-se că Edgar, Fiu-izgonit, cu contele de Kent, e-n Germania. KENT: Veștile-s schimbătoare. Timpu-i să luăm aminte. Ostile Regatului s-apropie-n pas iute. CURTEANUL: Răfuiala Va fi, cred, sîngeroasă. -Adio, șir. (Iese) KENT: Viața și soarta mea se va-mplini Or bine,-ori rău, cum lupta de-azi va fi. (Iese). ACT V SCENE I [The British camp near Dover.] Enter, with drum and
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
-l copleși, coardele vieții--Ncepură să se rupă; -atunci goarna sună din nou, Și îl lașai că mort. ALBANY: Dar cine-era? EDGAR: Kent, surghiunitul Kent; ce, deghizat Urma pe-un rege dușmănos și-i făcu slujbe Improprii unui sclav. (Intra un curtean, cu un cuțit plin de sînge) CURTEANUL: O! Ajutor! EDGAR: Ce ajutor? ALBANY: Vorbește! EDGAR: Ce-i cu cuțitu-nsîngerat? CURTEANUL: Fumega,-i cald. Abia l-am scos din inimă... O!-i moartă! ALBANY: Cine e moartă? Spune! CURTEANUL: Soția voastră
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
-atunci goarna sună din nou, Și îl lașai că mort. ALBANY: Dar cine-era? EDGAR: Kent, surghiunitul Kent; ce, deghizat Urma pe-un rege dușmănos și-i făcu slujbe Improprii unui sclav. (Intra un curtean, cu un cuțit plin de sînge) CURTEANUL: O! Ajutor! EDGAR: Ce ajutor? ALBANY: Vorbește! EDGAR: Ce-i cu cuțitu-nsîngerat? CURTEANUL: Fumega,-i cald. Abia l-am scos din inimă... O!-i moartă! ALBANY: Cine e moartă? Spune! CURTEANUL: Soția voastră, șir, chiar ea; și sora ei De
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
EDGAR: Kent, surghiunitul Kent; ce, deghizat Urma pe-un rege dușmănos și-i făcu slujbe Improprii unui sclav. (Intra un curtean, cu un cuțit plin de sînge) CURTEANUL: O! Ajutor! EDGAR: Ce ajutor? ALBANY: Vorbește! EDGAR: Ce-i cu cuțitu-nsîngerat? CURTEANUL: Fumega,-i cald. Abia l-am scos din inimă... O!-i moartă! ALBANY: Cine e moartă? Spune! CURTEANUL: Soția voastră, șir, chiar ea; și sora ei De ea e otrăvita; a mărturisit. EDMUND: Mă logodisem cu-amîndouă; -acum toți trei Nuntim
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Intra un curtean, cu un cuțit plin de sînge) CURTEANUL: O! Ajutor! EDGAR: Ce ajutor? ALBANY: Vorbește! EDGAR: Ce-i cu cuțitu-nsîngerat? CURTEANUL: Fumega,-i cald. Abia l-am scos din inimă... O!-i moartă! ALBANY: Cine e moartă? Spune! CURTEANUL: Soția voastră, șir, chiar ea; și sora ei De ea e otrăvita; a mărturisit. EDMUND: Mă logodisem cu-amîndouă; -acum toți trei Nuntim n-aceeași clipă. EDGAR: Iată, vine Kent. ALBANY: Aduceți trupurile, vii sau moarte,-aici. (Iese Curteanul) Pedeapsă cerurilor
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
moartă? Spune! CURTEANUL: Soția voastră, șir, chiar ea; și sora ei De ea e otrăvita; a mărturisit. EDMUND: Mă logodisem cu-amîndouă; -acum toți trei Nuntim n-aceeași clipă. EDGAR: Iată, vine Kent. ALBANY: Aduceți trupurile, vii sau moarte,-aici. (Iese Curteanul) Pedeapsă cerurilor ne cutremura, Dar nu ne face milă. Enter Kent. O, is this he? The time will not allow the compliment Which very manners urges. KENT: I am come To bid my king and master aye good night: Is
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
vedere al intelectualității, există aceleași trei categorii, dar au atribute diferite: disidenții luptă pentru păstrarea integrității culturale pe căi politice și sociale, deoarece nu au drept de semnătură și numele lor nu poate fi menționat. Rezistenții încearcă să contrabalanseze activitatea curtenilor și, în momente de dezgheț, să recâștige teren. Din acest motiv există momente când critica literară nu mai acordă atenție operelor obedienților, când criteriul estetic îl înlocuiește pe cel politic, când vocea protestatarilor se ridică deasupra Securității. Un asemenea exemplu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
nu sunt mai bine plătite decât cele fără concesii. Cvasigratuitatea elogiului începe să fie regula de aur a puterii, care se vrea ridicată în slăvi pentru Ea însăși și nu pentru dinarii răsplătiți"95. Scriitoarea expune portretul aproape fiziologic al curteanului nerăsplătit pecuniar, serviabil, prompt la solicitările partidului. Apoi se direcționează spre literatura valoroasă care reușește să treacă de cenzură fără ca autorul să slujească interesele politice. Capitolul II Rolurile și implicațiile exilului literar postbelic II.1. Vârfurile emigrației reacționare În cele
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
cea mai bună revistă. Dacă cred că vom cădea într-o capcană atât de grosolană, se înșală"145. "Cățea", "Mata-Hari cu mustăți", "papă al exilului", "meteci", "haidamaci" sunt doar câteva din injuriile adunate de la Arthur Silvestri, Eugen Barbu, Lăncrănjan, Căprariu. Curtenii își fac un nume când atacă personalitățile din exil. Dacă adaugă la activitatea lor texte de preamărire, atunci succesul le este garantat. Oricine se poate întreba de ce Monica Lovinescu răspunde atacurile, de ce se angajează în dispute, însă întrebările nu au
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de-al treilea volum din Unde scurte. Autoarea numește două fenomene caracteristice acestor ani: sprijinirea disidenței de către intelectualitatea franceză și neoproletcultismul. Intelectualii francezi și exilații se alătură acțiunilor întreprinse de "Europa Liberă" ca împreună să destrame imperiul comunist. Neoproletcultiștii români, "curteni ofensivi ai lui Ceaușescu", se organizează în "grup de atac și în purtători de cuvânt și sudalmă ai noii ideologii ceaușisto-comunisto-fasciste"207. Totuși, paginile rămân martorele literaturii, dar fără să o despartă de condițiile impuse de contextul politic. Volumul al
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
personalității. Poezia românească își face cu greu loc printre cronici. În volumul III din Unde scurte există patru referiri la compozițiile lirice, dintre care două urmăresc evoluția poetului Adrian Păunescu. Părerile nu sunt tocmai bune: autoarea îi critică atitudinea de curtean și duplicitatea: poetul scrie în ziare poeme hiperbolice despre Ceaușescu, dar nu le adună în volume. Din când în când, scrie și poezii contestatare, dar nu sunt decât mici șantaje aduse opoziției. Interpretarea literară a poeziilor de preamărire este imposibilă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Lăpușneanu: "Proști, proști, dar mulți", ca și termenul, sintetic, de prostime sunt ilustrative în acest sens. În Neculce găsim următorul fragment menționat de Pompei Gh. Samarian: "mergând cu multă gloată din țară la Poartă, cu mulți boieri și mazili și curteni și cu ceilalți mai proști, și preoți și călugări..." etc. (Letopeiseți.) Abia mai târziu prostia s-a identificat cu oligofrenia. Anterior, pentru oligofrenie exista o terminologie care încă mai persistă pe alocuri, dar cu oarecare schimbare de nuanță: slab de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mult timp, o chestiune de bun-simț. Mai dificilă a fost, desigur, încadrarea în lege (scrisă sau nescrisă) a persoanelor cu comportament morbid, dar cu integritatea mintală aparentă (a caracteriopatiei în general), dintre care se disting unele funcțiuni represive, ca psihopatul curtean sau chiar gâde oficial și alta față de indivizi cu aceeași structură psihologică, dar de o clasă inferioară, contravenienți față de legiuiri. În aceste cazuri, limitrofe, sensul legislației nu a putut lua în considerație starea patologică a individului în cauză, stare mai
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
acesta, ce pare a fi un soi de efigie inertă care nu așteaptă decât să fie readusă la viață, una dintre posibilele metafore ale teatrului no însuși? Când Matsukaze atinge veșmintele lui Yukihira, straiele de vânătoare și cușma înaltă de curtean „se ridică în față-mi/înaltă umbra lui”. Iar într-una dintre cele mai frumoase scene ale acestei piese, spectrul lui Matsukaze îmbrățișează trupul absent/prezent al lui Yukihira strângându-i la piept haina de mătase, acea mantie cu care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pentru el un act de cruzime, iar pădurea este aici nu numai un spațiu edenic (așa cum ni-l amintesc cântecele lui Amiens și ale celorlalți însoțitori ai ducelui), ci și un refugiu, departe de ambițiile deșarte ale lumii și de curtenii lui Frederic uzurpatorul, un spațiu-limită izolat, unde poate fi deseori întâlnit „nebunul în straie tărcate”, înțeleptul bufon cu vorbele lui pline de tâlc, îndreptate împotriva corupților ce disprețuiesc adevărul - acest bufon atât de invidiat de Jacques melancolicul. Și totuși, pădurea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vechi de activitate, apoi cu niște legume care trebuie curățate, în speță o salată, un scuipat, un delfin, într-o continuare la bestiar, cu un cal de îmblânzit, dar și cu o furtună, cu o masă bine garnisită, cu niște curteni și niște curtezane, dar, ne amintim acum, și parfum, dansuri, o rochie... Tot atâtea ocazii, pentru docți și pentru persoane serioase, să-l trateze de sus pe personajul nostru! De unde și necesitatea de a practica o hermeneutică erudită și de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
era — ne spune W. Shakespeare — puternic atins de morbul trufiei, înfumurării, aroganței: el considera că regalitatea este un bun doar al său, care trebuia să-l reprezinte numai pe el. Această hipertrofie a personalității, întreținută și de lingușirile frecvente ale curtenilor săi, îl pune în imposibilitate de a mai aprecia corect realitatea înconjurătoare (nu va ști, de exemplu, să aprecieze iubirea sinceră, dar măsurată în manifestări exterioare, a fiicei sale Cordelia, preferând în schimb iubirea prefăcută a fiicelor mai mari, a
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de-a dreptul nefastă: ea modelează comportamente și afectează destinele oamenilor. Din sală, spectatorul asistă la acest dezastru, descoperă simultan atât strategia pusă în aplicare, cât și efectele ei dramatice. Manevrele murdare ale lui Nero se răsfrâng nu numai asupra curtenilor, ci și asupra noastră, martori ai acestor mârșăvii. Suntem confruntați, în plan teatral, cu echivalentul unei scene de tortură practicate de o putere - comunistă sau nazistă - ce urmărește nu doar să smulgă mărturisiri, ci mai ales să sape încrederea în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
luciditate, luciditate datorată, fără îndoială, experienței sale personale, căci o asemenea competență nu are cum să fie doar livrescă. Ea poartă amprenta lucrului trăit. Oare, la Versailles, regele nu ținea și el sub observație totul? Nu-și supraveghea și el curtenii cu aceeași abilitate? Iar dispozitivul instalat în grădina lui zoologică și construit pentru a-i da posibilitatea să-și privească în același timp toate sălbăticiunile adunate acolo nu era oare un precursor al Panopticonului? Racine furnizează indicii asupra unor metode
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
frumos! E gata afară baldachinul pentru maiestatea voastră a spus marele maestru de ceremonii al curții. Sunt gata și eu a spus împăratul și s-a mai uitat o dată în oglindă, fiindcă voia să creadă lumea că își vede hainele. Curtenii, care aveau dreptul să ducă trena mantiei, s-au aplecat, au întins mâinile, ca și cum ar fi ridicat ceva de pe jos, apoi au pornit, prefăcându-se că țin ceva în mâini; nu îndrăzneau să spună că nu văd nimic. Împăratul mergea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]