1,338 matches
-
lumea scriitoricească. Judecățile sale sînt uneori nedrepte, adesea excesive și ele nu îi ocolesc pe cei care i-ar putea fi prieteni de idei. În mod sigur Liviu Ioan Stoiciu este un om incomod. Atitudinea sa morală este însă fără cusur!
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
dus repede în bucătărie să vadă dacă bunica ei e acolo sau e în sufragerie, apoi s-a întors..." Prea multe nu ar mai fi de spus despre această cărticică frivolă plină de hazul candorii, al cărui singur și fatal cusur e că se termină prea repede. E însă perfectă pentru un drum cu tramvaiul pînă la serviciu pentru a începe ziua cu zîmbetul pe buze, înduioșat de aceste micro-amintiri din copilăria (erotică) izbitor de asemănătoare cu a fiecăruia dintre noi
Remix de generație by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11111_a_12436]
-
mai întâlnește un orb înțelept înrudit cu eroii mitici: tatăl Anei din piesa Meșterul Manole este și el nevăzător și pribegește însoțit de fiica sa, noua Antigonă. Întrebat cum de a orbit, el răspunde că își ispășește astfel fărădelegile și cusururile, ca mândria și dorința de cunoaștere: de multe/ și grelele-mi păcate [...] De trufie, cred, pentru-a fi vrut/ să văd prea mult. (I. 1) Tiresias, Oedip și tatăl Anei răscumpără prin cazna orbirii accesul la adevăr. Așadar, în piesa
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
ar fi atît de nepotrivit cu prima frază...), Potemkin și Kami-Mura. O alergare de zmee, pe ulița satului, și o alergare de cai, de la gară, stîrnită de copilărești ambiții de întîietate. Ici-colo, discuții grave, drame prefirate în vacanța fără nici un cusur. Îngropate acolo unde stau secretele, se acoperă cu cîte o frază care spune totul și nimic: "...Sânziene, murmură Monica silabele tremurătoare de soare ca un vers uitat de albine pe buzele copiilor." (p. 21). Prezențe blajine, care nu sînt de-
Copilării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7442_a_8767]
-
conturul public al persoanelor cărora le sunt închinate. Așa se face că, sub unghiul imaginii pe care memoria colectivă a reținut-o, fiecare scriitor își adeverește esența: Emil Brumaru e copilăros în duioșiile și lamentațiile lui, Emil Hurezeanu e fără cusur în arta de a aluneca fără să-și dezvăluie gîndurile, Nicolae Breban e în clasica devoțiune față de ideea de Operă, iar Augustin Buzura e sastisit pînă la surmenare de eroismul de paradă a celor care luptă împotriva comunismului după ce el
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
- Mozaic=Florin-Silviu URSULESCU Volumul însoțește CD-ul omonim, lansat cu prilejul împlinirii a 40 de ani de activitate a apreciatului trubadur. Ca și discul, beneficiază de un tratament editorial de prim rang - condiții grafice fără cusur, fotografii profesioniste, hârtie de calitate (grafica - Alexandru Andrieș, fotografii - Răzvan Voiculescu). Volumul cuprinde o amplă prefață - Desenul mozaicului - și o încheiere - semnate de Alifantis, precum și Povestea cântecelor - jurnalul lucrărilor (muzicieni, instrumente, studiouri) necesare pentru finalizarea complexului album discografic. Nu lipsesc
Recenzii Nicu Alifantis by Florin-Silviu URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83803_a_85128]
-
făcut decât să închidem ochii. Să facem critică literară. Să ne prindă moartea cu spatele întors spre ea, făcând critică literară." (p. 76). Încape destul histrionism în această asumare a unei ascuțite suferinți intelectuale. Totuși, de la acest vînător al tuturor cusururilor criticilor, ce frumoasă slavă adusă meseriei! Sar, de la articolele din Floarea de foc a lui Sandu Tudor, care-i aduc, încă înainte de punerea lor în carte, renumele - fama vagatur... - de "tânărul care l-a înjurat pe Arghezi", la anecdotica relațiilor
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
freatică religiozitate ca mod de a fi și ispăși revelația zeului, izvor de imagini indelebile (poetul e și pictor, dovadă coperta acestei cărți ce-i aparține), tot atâtea enciclice ale frumuseții duhovnicești, vânate de prihana și cruzimea istoriei. Prozodia fără cusur a lirismului ancien style este reabilitată ca descântec muzical și metafizic ("Vino, tu, arsură") devenind un involucru de incantație, vrajă și rugăciune, sub care fenomenele înseși rostesc elegia răscumpărării: Urechile ne sunt deschise ca niște flori carnivore/ Fă-ne să
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
facit versus... Poemele lui George Bălăită sunt pamflete (cu cheie?) aruncate în fața unui adversar probabil real, dar nenumit, cu vehemență cu care funcționarii din SUA aruncă săgeți în posterul care îl reprezintă pe șeful lor: "Că soarele și luna fără cusur/ Este ură cu care acest jălbar de elită/ Și-a scris cărțile sale/ / Mii de pagini, tomuri grele, opere perfecte/ Numai sânge și puroi și flegma/ Mlaștini întinse de scârna/ Acolo deseori în nopți înstelate/ Licărește aură unor întâmplări străvechi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
care devine stereotipă. Poate că, dezvoltată pe un spațiu mai mare, observația lui Eugen Negrici ar suna mai convingător. Așa cum se întâmplă cu un alt eseu iconoclast, Resursele populiste ale Luceafărului, care, din punctul de vedere al argumentației, nu are cusur. (De altfel, Negrici ilustrează aici, în Simulacrele normalității, o priză excelentă la poezia lui Eminescu.) Revenind la întrebarea de la- nceput. E Negrici, cel din Simulacrele normalității, publicist? Mă cam îndoiesc. Publiciștii autentici scot, dintr-o jumătate de idee, trei
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
Harap Alb, nici fetei de împărat „nu li se acordă atributul de harnici”, acesta fiind destinat doar „oamenilor din popor, cu care Creangă s-a simțit totdeauna solidar”; sau că „scriitorul se face purtătorul de cuvânt al maselor, râzând de cusururile altora și chiar de ale lui”, ticuri frecvente la începutul anilor ’60, care pun în dificultate anumite pasaje, dar care ne oferă azi posibilitatea să intrăm în atmosfera unei epoci tulburi, încă datoare compromisului ideologic. Ele însă nu diminuează decât
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
comandat pentru el chifle, omletă și cafea, el zâmbi și spuse: - Cel care trăiește câțiva ani în America devine american. Ce-ar face lumea fără America? Cât am trăit acolo, mă arătam întruna nemulțumit de unchiul Sam, vorbeam numai despre cusururile lui. Acum, însă, când sunt aici, America îmi lipsește. Dacă aș vrea, m-aș putea întoarce acolo cu o viză de turist. Probabil că aș putea obține chiar o viză de profesor. Dar, la New York sau la Boston, nici o universitate
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
sub până lui Alexandru George, a episodului Lena Ceptureanu. Vom spune, de la bun ănceput, ca toți trei ăntregitorii au pornit la drum an deplină posesie a expresiei mateine, daca nu chiar cu asupra de măsură, ceea ce n-ar fi un cusur, ținând seama că, pe un drum ce aveau să-l traseze, acesta era singurul material cert și imediat sesizabil. Evitarea simplei pastișe și oferta celei mai credibile versiuni au fost cu precădere avute an vedere. Prozator ănzestrat, Eugen Bălan a
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
făcând trimitere la faimoasa povestire a lui Poe, The Purloined Letter.) Concomitența se simte imediat. Și poemele cu subiect lusitan, și novella cu pretext argentinian respiră, de fapt același aer. Care este unul, cum spuneam mai sus, al dezinvolturii fără cusur. De aceea, îmbrățișez cu totul punctul de vedere al lui Marius Chivu. În articolul său din numărul de săptămâna trecută al „Dilemei vechi”, criticul scria, în clar: „cea mai livrescă, mai amuzantă și, în ciuda hermeneuticii serioase din prefața lui Horia-Roman
Pagini bizare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5055_a_6380]
-
este romanul prin care Coe face pasul din categoria consacraților în grupul select al maeștrilor. în paginile lui palpită patru destine întrepătrunse și două perioade care nu pot și nu vor să se delimiteze. Ideea e incitantă, exploatarea ei - fără cusur. O universitate este transformată peste ani într-o clinică pentru insomniaci, ai cărei pacienți sau medici sînt studenții de odinioară. Locul se numește Ashdown. Are o mohoreală victoriană și respiră un aer prin care plutesc umbrele castelului Elsinore, slujbașii din
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
al cărei farmec ambiguu poate fi încifrat într-un sunet cu rezonanțe cabalistice: amarcord. Câteva reproșuri (în loc de concluzie) Chiar dacă ultimul roman al lui Eco se citește aproape pe nerăsuflate, nu s-ar putea spune, nici pe departe, că este fără cusur. La acest capitol aș ține să remarc calitatea îndoielnică a fragmentului în care ni se relatează un episod senzațional din anii rezistenței (ceva mai izbutit, în schimb, decât episodul Lilla, unde recunoaștem îndepărtate ecouri nervaliene, pe lângă alte numeroase aluzii livrești
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
sau de vreo substanță în sensul filosofiei germane. Nu așa ar scrie, oricum, un autor ca Liviu Rebreanu... La Ion Vinea, în schimb, se simte puseul demonic al unei firi nedreptățită de viață și de istorie, văzând în defecte și cusururi, la capătul vieții lui, tocmai condiția reușitei, a unui destin literar prodigios, în speță. Succes ce avea să fie de partea lui Petru Dumitriu, păcătosul... O altă amintire ce mă leagă de autorul acestui pamflet este "atacul" amoros dat pe
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
deslușirea istoriei lor, scrisă cu slove slavone, trece nebăgată de seamă, până se șterge cu totul. Poanta nu-i lipsește acestei lecții de istorie în deplasare, care ar putea lesne aluneca în manierism și-n plictis, dar se păzește fără cusur. Deși mustește pretutindeni, Odobescu o ține, ca-n Pseudokyneghetikos, pentru sfârșit. Peste năruiri de familii și frângeri de destine, vine cu naturala poftă de viață, înfiptă într-o plătică apetisantă, îndelung curtată de la localnici. Nu altceva i-a împins în
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
mai poate fi înțeles de nimeni. Totuși, cartea rezistă prin lexicul unui scriitor, care scrie impecabil într-o limbă armonică, pe care o citești cu conștiința că te supui unui act de purgație estetică. Blaga simte limba, o mînuiește fără cusur, atîta doar că apetența pentru cuvinte e direct proporțională cu placiditatea cu care ocolește paroxismele vieții. Frazele, menite a fi gustate ca scop în sine, sînt sterile sub unghiul virulențelor. Închis parcă într-un laborator aseptic, între pereții căruia nici o
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
o platformă de vagon etc. Astea și atâtea altele - extrase dintr-un text de doar 3 pagini de carte („Amintiri despre Al. Blok”). Nu, nu, - era imposibil să aperi așa ceva. În mare, concluziile din recenzie erau absolut îndreptățite: „Toate aceste «cusururi» se datorează necunoașterii realității, istoriei și vieții literare..., necunoașterii unor reguli elementare ale meșteșugului de traducător, precum și lipsei unei minime pregătiri filologice”. Un (alt) adevărat dezastru mi l-au înfățișat, în ansamblul lor, traducerile semnate de L. C. din creația lui
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
la Humanitas în colecția Cartea de pe noptieră merită din plin efortul financiar. În afară de aspectul mai mult decît plăcut cu care această colecție ne-a obișnuit deja, traducerea lui Coman Lupu, profesor de lingvistică romanică la Universitatea din București, este fără cusur. Pentru cei care cunosc cartea din apariția ei mai veche trebuie adăugat că aceasta este o ediție revăzută și necenzurată. Romanul are două direcții principale: povestea de dragoste dintre mătușa Julia și Varguitas și mai multe povestiri compuse de "genialul
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
beției, a devenit un inadaptat social. John Cheever și-a ales o cale numai a lui, a depus eforturi supraomenești pentru a pătrunde și a-și consolida poziția în lumea literaturii, pentru a cizela construcții epice de o rotunjime fără cusur. Dacă o catastrofă ar face să piară restul creației lui și ar dăinui numai povestirea Înotătorul, (un bărbat în floarea vârstei își propune să se întoarcă acasă dintr-o vizită străbătând una după alta piscinele locuințelor care-l despart de
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
individ la altul și de cele mai multe ori stăpânește mințile victimelor mai multe zile. Totul cu o intenție satirică și umoristică, pe care Eminescu a prins-o și a oferit-o publicului, într-un stil original „de o seninătate subtil-ironică fără cusur”.vi i Th. Codreanu, Eminescu în captivitatea „nebuniei”, p. 77. ii M. Eminescu, Opere, VIII, p. 1140. iii Th. Codreanu, op.cit., p. 77. iv The Complete Humorous Sketches and Tales of Mark Twain, Edited with an introduction by Charles Neider
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
Sigla Alianței România Dreaptă pare fără cusur pentru președintele filialei Bistrița-Năsăud a PDL, deputatul Ioan Oltean. Într-o conferință de presă, organizată vineri, democrat-liberalul a arătat că inima va fi un simbol ușor de recunoscut, culoarea indigo îndeamnă la bună dispoziție și încredere, iar liniile paralele înseamnă
Oltean, despre sigla ARD: Induce mișcare, bună dispoziție și sentimentul de autostradă () [Corola-journal/Journalistic/41833_a_43158]
-
ciupici. Doar fluturii-s atît de nestatornici, Cu tumbele lor flaușate-n aer, Sau zînele ce-ntruna se dezbaier’, Ca de prostani, de zmeii mult prea dornici Să le înmoaie sînii mari și curul, Dînșii știind c-acolo li-e cusurul... Nota E.B. Ultimul distih în variantă soft: Să le înmoaie sînii mari și șoldul, Dînșii știind c-acolo li-e imboldul... Poem epic Îngerul meu ocrotitor s-au enervatul Și m-au făcut de tot rahatul! Îmi zice, - Păi bine
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]