1,641 matches
-
Wallace, Emilio, micul șofer aprig al Mafiei. Dar acum se afla Într-o etapă a vieții când bărbatul cândva bine legat Începea să dea semne de fragilitate ca toți vârstnicii. Acest lucru era aparent la umeri și la ceafă, unde cutele erau adânci. Era asociat cu cel mai elegant, cu supremul vehicul terestru. Nu Încăpea comparație cu aparatele de zbor. Se sprijini de aripă, cu brațele Încrucișate, atent ca nici un nasture să nu zgârie lustrul. Ținea chipiul cu parfum de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Și fără Îndoială că avea să le semneze. Hai să aflăm ce a dat greș. Iar apoi cremarea. — Pentru doctorul Gruner. Unde? Întrebă Sammler. Infirmierul arătă spre targa pe rotile pe care era Întins Elya. Sammler Îi dezveli fața. Nările, cutele erau foarte Întunecate, ochii Închiși, palizi și umflați, capul chel, marcat de povârnișul ridurilor. Pe buze amărăciunea și o expresie de supunere se Întrepătrundeau. Sammler șopti În mintea lui: „Măi Elya. Măi Elya, măi.“ Și apoi, În același fel, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
frumoasă. Băieții îi ciuguliseră din palme. Ce-o să mai mâncăm la desert ? a întrebat ea. Andy a râs, iar ea i-a răvășit părul de creștet. Ochii femeii, care aveau aceeași nuanță de verde-cenușiu ca ai lui Andy, au făcut cute în colțuri. Femeia s-a întors către Danny. Nu i-a spus nimic, dar puștiul a făcut un pas în spate. Danny era obișnuit să detecteze ura oamenilor. Ura lor îl ardea și de la treizeci de metri distanță. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
era cel care avea nevoie să fie salvat. Era aproape întuneric când a ajuns la vâltorile de la Rainier. O sclipire argintie iscată dintre copaci i-a atras atenția. Și-a dat seama că era vorba de un bărbat, dar, noaptea, cutele de pe gât unei creaturi par a fi branhii. Plurile pielii iau formă de solzi. Drew a clipit; și lui îi plăceau poveștile frumoase, dar nu era așa de prost pe cât credea tatăl lui. Din păcate și spre epuizarea lui, Drew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Danny și-a retras mâna și, încet, a prins să zâmbească. Super, a concluzionat el. În zona asta, râul era tăcut, domol și liniștit până la Elkhorn. Și sigur că viața era exact la fel. Kilometri întregi de apă fără nici o cută, apoi o succesiune de vâltori și bolovani, după care apărea o cascadă sau un vârtej chiar acolo unde nu te așteptai. O altă tragedie sau o altă victorie, urmate iar de-o curgere domoală. Cândva, Jina trăise pentru apa învolburată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
oare cu putință / nu mă judeca nici eu nu pot s-o fac...” (în zori); „iubirea noastră / o clipă de plăcere / închisă-n pleoapa dulcelui păcat” (secundele). Se poate remarca în creația Cătălinei, existența unui flagel al înstrăinării, ca o cută dureroasă a sufletului, ca o „maladie”, ce trebuie înlăturată, din primul moment al depistării sale. Fie că iubește, fie că se roagă în vers laic, poeta este hăruită cu acea capacitate a captării lectorului, căruia îi oferă idea unui labirint
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
valuri În perdeaua lămîiatică. Îi stătea bine În negru... Avea o talie subțire care părea că sfidează legea gravitației... Ridică receptorul și formă un număr de telefon, fără să-l caute În vreo agendă și cu același deget făcu o cută În perdea. Ce subțire era! Părea fără articulații. Avea probabil obiceiul să prindă Între degete tot ce-i ieșea În cale... poate vreo nouă apucătură, ca să evite să-și roadă unghiile. Perdeaua ciupită se mișcă ușor. Oare nu se Îmbătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ce conținea pe verticală numele detectivilor, iar pe orizontală datele și zilele, Îți lăsa impresia unui balon umplut cu apă. Dacă nu și-ar fi mișcat degetele pe abdomen, puteai crede că trage un pui de somn. O grămadă de cute adînci Îi brăzdau ca niște corzi bărbia moale și urme de coșuri stăteau una lîngă alta ca niște ghimpi de cactus. Fără să se miște, șeful Își miji ochii și rîse sarcastic, tunînd cu vocea lui nesuferită de cîine răcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Nu putea să facă una ca asta. Nu-mi vine să cred. Expresia feței, netedă ca ceara, deveni brusc aspră și severă, ca și cînd ai fi presărat-o cu nisip și În jurul buzelor ei ca niște sfîrcuri se formară cute mici, albe. Cu un aer de indiferență, Începu să-și roadă unghia de la degetul mare. — Nu mai spuneți așa ceva, continuă ea. Nu aveți nici o dovadă. — Dar dovada este o părticică din realitate. Ce naiba să fac... dacă nu te prea interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și avea de gînd să profite de faptul acesta? — Faceți de serviciu pe rînd ? — Nu. Tonul lui oficial și sec nu suna deloc natural. Voia să lase impresia că este teribil de echilibrat, de parcă și-ar fi călcat cu fierul cutele sentimentelor. Rezultatul a fost Însă lipsa totală de expresie. Era imposibil să te ocupi de un asemenea individ În afara unei cuști, dar o dată intrat acolo cu el, nu-ți rămînea decît să-l provoci la un joc periculos și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și mi-am ridicat privirile. Exact În direcția mea, afară, la umbra unui stîlp stătea pe vine un bărbat Între două vîrste. Privea distrat În jurul lui. Poalele paltonului atingeau lespedea de gresie, așa că și le Întorsese În sus. Judecind după cute, nu părea a fi făcut dintr-un material ieftin. Servieta din piele așezată lîngă el te făcea să crezi că e un funcționar de rînd. Cafeaua ne-a fost pusă pe masa acoperită cu sticlă și nota de plată strecurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
îi trânteam chestia cu: eu sunt plătită ca profesoară, nu ca activistă de partid. Trebuie să-i învăț carte pe copii, propagandă să-i învețe el și alți toași pozitivi, că, slavă Domnului, sunt destui. Mustăcea enervat foc, strângea din cutele de deasupra nasului, dar tăcea. În ianuarie ’90 a venit la mine acasă și m-a întrebat încetișor, aproape conspirativ: - Tov... Pardon! Doamna Miroiu, de unde ați știut că se termină? Pe cinstite, în felul lui omul era de treabă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un macrameu cu împletitură savantă. Când deschisei ușa mânerul scrâșni; Ana aștepta în picioare, tăcută, fixă, îmbrăcată într-o rochie mov a cărei culoare se distingea molatic în lumina veiozei pale dinspre canapea. Mă apropiai fără cuvânt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e numai ideea despre Ana, gândii speriat. Mă aflu în fața unei simple idei, îmi vorbii, altfel cum se explică trecerea ei spre diafan, privirea, muțenia, nemișcarea aceasta aberantă? Ba nu! Deodată zâmbi, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
capete curioase spre ea de pe la colțurile caselor, prin ferestrele deschise. Când trecea peste drum, la dughenița Reizei, ca să cumpere ceva, privirile ascuțite ale ovreicei, deși erau însoțite de râs și vorbe multe, parcă o cercetau, parcă o spionau până în toate cutele îmbrăcămintei. Și toate vecinele încete, când ieșeau ca să-și culeagă de prin pulbere ori din marginea băltoagelor, odraslele târâtoare, aveau și-nspre dânsa o privire de înțeles, o privire ascuțită, care deștepta parcă o clipă obrazurile ofilite. Haia lui Sanis venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
singură în încercarea de a-și păstra poziția în societatea din bazar. Costumațiile alese erau spălate și atârnate la uscat pe tufele de lantana, iar noaptea era lăsate sub cutii cilindrice din metal, ca să se netezească cât mai multe dintre cute. Când apărea în toată măreția eforturilor sale, arăta de parcă se pregătea să participe la o paradă de modă. Dupatta îi flutura în urmă în valuri diafane acoperind perisajul, iar cantitățile impresionate de bijuterii care făceau parte din costumație străluceau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pătruns într-o anticameră ecuatorială de un verde țipător. Fielding Goodney trona pe suprafața sintetică și bea suc de portocale natural dintr-o sondă. Pielea îi era impregnată de bronzul peren, care îi punea în valoare albeața mâinilor, ca și cutele impecabile ale șortului și cămășii imaculate, dar și albul fără cusur al încălțărilor lui ultra. M-am apropiat de el. Priveam terenul ca de pe puntea unui vas. Era ca la televizor: doi ași într-ale tenisului izbind mingea, totul numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la dormitor. Deschid ușile albe ale șifonierului și scot din el costumul pe care l-am purtat în ultima seară la New York. Iau pantalonul și îl întind pe pat, operație pe care am mai făcut-o de câteva ori. Pe cutele laterale care încadrează șlițul s-a lățit o pată de culoare închisă pe fondul cafeniu, pată care se termină cu dâre subțiri pe fiecare crac. Conturul de murdărie de pe material pârâie abia auzit când e atins. Ce să fie? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
privindu-și curioasă o unghie ruptă. Cascada părului făcea ca umerii mici să pară și mai vulnerabili și palizi. Să fim serioși, Insula nu era locul potrivit pentru contrastele locale. Fata, adolescenta slăbuță, în ale cărei subsuori strânse se iveau cute de forma unui W, mi-ar fi satisfăcut orice capriciu. Fiind ființa care sunt, și nu alta (deocamdată în nici un caz) îmi doream toată gama de privilegii oferite de bordel, în fond, vechile apucături ale bărbaților care au bani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a lăsat să trecem și am urcat îngrețoșați de goana liftului. Sunt doamna Davis, spuse micuța doamnă în vârstă care ne deschisese. Cred că, de fapt, nu era chiar așa de în vârstă, dar fața smochinită era minuțios tăiată de cute, strânse concentric în jurul ochilor și gurii. Cutată, din nou cutată și iar cutată. Obții efectul ăsta în Londra, când te uiți de-a lungul unui șir de copaci iarna, și crengile desfrunzite se tot intersectează până când rămân, în sita triunghiurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
toi rămase ca un semn de întrebare. — E o hârtie mare, omule. Ești beat? mă întrebă el încântat și zâmbi. Sunt câteva lucruri mai bune decât zâmbetul întunecat și reticent: lucruri care merită o sută de dolari. Merită mai mult. Cutele pleoapelor lui erau de un negru infinit, ceea ce dădea și mai multă consistență uimirii lui, făcându-i zâmbetul și mai tainic. E ceea ce va pune întotdeauna pe figura lui Felix un aer ștrengăresc, chiar și atunci când el va înceta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e azi o fată cât se poate de fericită, spuse tatăl meu răgușit Nu-i așa, scumpa mea? Vron își înclină capul în semn de aprobare. — E o zi deosebită pentru Vron. Arată-i, Vron. Vron se ridică, adunându-și cutele capotului. Se duse la măsuța de serviciu și luă de sub ea o revistă pornografică, numită Debonair... Drept să spun, eu îmi cunosc revistele pornografice: Debonair făcea parte dintr-o categorie inferioară, destinată labelor muncitorilor necalificați, cu multe gospodine deșănțate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai înseamnă și altceva. — Ce? I-am spus. A fost devastat. Îmi pare rău, Spunk, dar asta-i situația. Fața lui tânără i-a căzut și a început să-i tremure, suferință provocată parcă de o durere de dinți, tăind cute adânci în colțurile ochilor. De ce nu-i spusese nimeni lucrul ăsta până acum? Cred că nu îndrăzniseră s-o facă. Am ridicat din umeri și mi-am băut paharul. — Vreau să spun, am continuat eu, că dacă ai lucra cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
calmant și s-a întors în pat. Nici nu se punea problema să mă duc după ea. Știi, interiorul coapsei fetei ăsteia e deosebit de neted. Pielea e a dracului de excitată acolo: are luciul unui șarpe. Când te uiți, descoperi cute complice, mătăsoase, în tendoanele de lângă crăpătură. Nu dai în fiecare zi peste fete cu asemenea coapse pe dinăuntrul lor. Selina arată ca o fată din revistele pentru bărbați. Probabil că e o fată din revistele pentru bărbați: astăzi sunt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spun. Dar n-am făcut-o, am rezistat tentației. Am privit la drama mândră întipărită pe chipul ei, la valvele și orbitele gâtului, la șuvițele umede ale părului, la sânii mai grei ca niciodată, bine înfipți în cutia toracică, la cutele dezgolite ale pântecului, la dilatarea neașteptată a șoldurilor, cu un miros de somn. — Atunci la ce crezi că mai ești bună? — Nu e adevărat ce e cu tine, făcu Selina. Din fericire pentru micuța Selina, nu mai dau în femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cred. Mă îndoiesc că îl știi. Anne-Marie ridică din sprânceană. Sau cel puțin asta am presupus că a făcut, căci pielea ei era atât de închisă la culoare și atât de netedă încât era imposibil să vezi dacă face vreo cută. — Nu, nu am auzit niciodată de el, zise ea. Poate tu, Jordan. — Nu, Anne-Marie, a răspuns servil Jordan. Era la fel de plină de personalitate ca un nap. Oricum, nici nu ai vrea, am spus, desființându-l pe domnul Raffray-Potter. „Porc“ e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]