1,636 matches
-
acestei vieți. Mai erau oamenii cu care mă salutam când treceau prin fața casei sau mă întâlneam în drum cu ei, păduricea și iazul și ulițele acelea străvechi, de sute de ani, păziți de câini dormitând în praful din fața porților sau cutreierând, părând ai nimănui, printre cotloane. Un regret adânc, săpând, în ziua aceea și a doua zi la fel și-n zilele vieții până azi, răzbătând, e adevărat, tot mai rar, ca o veche amintire dar cu aceeași prospețime ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe spate amintind pentru ochii mei pe Demeter venită din antichitatea elină - poate chiar așa era, îmi spuneam. Încetasem a mai vorbi și o lăsasem numai pe ea, căci vocea-i străbătea păduri, câmpii și ani, iar eu mă aflam cutreierând fără voie împărății și vârste ce se deschideau și închideau închipuirii mele înfierbântate. Privirea-mi alunecă pe tâmplele ei care-mi erau acum alături - stătea pe scaun aplecată peste masă, strângând pe o tăviță niște resturi de pâine; părul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și le arunca pe furiș Într-o rîpă din spatele casei. Umbla la Întîmplare pe cărările muntelui, prin desișuri și surpături, căuta fără să mai caute, ca unul care nu mai avea ce găsi. Deocamdată, nu văzuse nici un turn pe unde cutreierase. Întîlnise doar cîțiva munteni care Îl priveau bănuitor. Nu prea avea figură de geolog. De aceea, dacă vreunul, după ce-i da binețe, se interesa ce treburi Îl mînaseră Într-acolo, ridica mai degrabă din umeri. Caut ciuperci, zicea. Aha, Înseamnă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Într-un timp un obicei de umblam cu câteva ghinde prin buzunare. Le dădeam câte o bucățică celor suferinzi de pântece și li se strângeau mațele Într-o juma’ de ceas. Tatapopii făcea și vindea dintr-un cărucior cu care cutreiera satul o Înghețată searbădă, prea puțin dulce și apoasă, În niște cornete mici pe care le terminai din două Înghițituri. Strigătele lui parcă sună și acum pe ulițele satului: „Plângeți, copii, să vă ia mamele Înghețată, iar voi, bărbați, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
magician și nevasta lipeau afișe prin sat ca să aducă la cunoștința poporenilor că un spectacol nemaivăzut se va desfășura peste două zile la Căminul cultural. Șoferul făcu ce făcu și-i pofti la el la masă pe onorații artiști ce cutreieraseră lumea Întreagă. Îi Îndopă cu de toate și le dădu să bea. Mai ales scamatorul se ghiftuise de cărnuri și se amețise bine de la vinul tare pe care-l băuse ca pe apă. Bărbații ieșiră afară, pe prispă, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când artileriile slobozeau câte un obuz care cădea În câmp, aiurea, acolo unde nu putea atinge pe nimeni. Și iată că, Într-o zi la amiază, Între linii Începuse să se audă zarvă. De-a lungul lor, În ținutul nimănui, cutreiera cel mai frumos porumbel al păcii. Un soldat rus, beat de votcă și de fericire, călărea pe deșelate un cal speriat. Rusului Îi căzuse boneta, vestonul Îi era descheiat, Îi lipsea centura, nu avea armă. Calul târa după el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dubioasă, nu a ținut câtuși de puțin cont de nădejdile obștei În confruntarea sportivă de a doua zi. L-a târât pe sărmanul Baronu la Bufet, unde au băut tărie contrafăcută, apoi, suferind de nomadism bahic, s-au apucat să cutreiere ulițele spre casele foștilor prieteni din copilărie. Aceia - majoritatea oameni așezați, cu neveste și copii - s-au rușinat să nu-i primească așa cum cer legile ospeției pe cei doi invadatori beți și le-au oferit din belșug mâncare și băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
avea să le arunce În untura Încinsă dintr-o tigaie care, după moartea prematură a lui Gululu, avea să fie folosită ca armă În luptele de gladiatori din fața frizeriei. Ajuns acasă, Ectoraș se pusese pe zăcut și pe somn zbuciumat, cutreierat de vise ce i se petreceau aievea. Nu se trezise nici când, În puterea nopții, Gululu, beat, urla În curte că el nu era beat și că nu furase nimic; voia doar să cumpere vin pe datorie de la fostul notar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Herodot au fost asociate multă vreme cu Muzele, cu ficțiunea și plăcerea. «Să ne ferim ca ceea ce au făcut oamenii să se șteargă și să nu mai fie povestit» ar fi proiectul central al lui Herodot. Ziariștii care au cutreierat în lung și în lat fosta Iugoslavie au avut în mare parte un obiectiv asemănător. Dar cu o rezervă majoră: textele lor, cu un statut efemer, cu adaptarea la constrângerile redacționale, se străduiau în același timp să constate, să consemneze
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
era, pluteam în fum / în scăpătatul cenușiu / se spulberase orice drum / în cer și pe pământ: pustiu!”. Ce îl animă e mișcarea stihiilor, care transformă pustiul în haos: „Vântul în valuri/ șiroaie de ploaie / învăluie dealuri / codrii despoaie”. Haosul e cutreierat de „un dor fără sațiu” („În haos se plimbă / un dor fără sațiu / ce soarbe și schimbă / spațiu cu spațiu”), însă obiectul dorului, absolutul, rămâne cufundat în tenebre: „În tot mai rotund / se-nvăluie totul / și nopți fără fund / ascund Sabaotul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
alătură Ladima, care află de la sergentul de stradă că acesta e un gest frecvent al automobilistului aparent rătăcit pe șoselele Bucureștiului. Acești "frați de suferință" ne apar în fragment în ipostaza romantică a strigoiului îndrăgostit: "Umblu așa năuc...uneori noaptea...cutreier mahalalele, ca o stafie, când toți dorm...Stau tocmai pe Rahovei...Dumneata?"281. Există aici o evidentă atmosferă eminesciană, augmentată de omniprezența lunii: "Lumina lunii pline făcea ca formele să aibă oarecare limpezime, dar totul era scăldat într-o umbră
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
era călăuzită de singurele instituții existente în localitate: școala, biserica și mai târziu căminul cultural. Evident, nu puteau lipsi din peisajul social rural din acele vremuri cârciumarii, micii negustori cu dugheni înghesuite în încăperi mici și întunecoase, comercianții ambulanți ce cutreierau satele cu fel de fel de obiecte poleite și de proastă calitate, care luau ochii fetelor și nevestelor tinere, cerșetorii proveniți din mahalalele sărace ale Botoșanilor, iar în preajma alegerilor, invadau satele hoarde de agenți electorali care făceau propagandă mincinoasă partidelor
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
de muncă, iar funcția persuasivă a reclamei e preluată printr-o figură zâmbitoare și o politețe ireproșabilă. În ambele ideal-tipuri, vânzătorii iau chipul și asemănarea sistemului. Cozii istovitoare din socialismul de tip sovietic - în căutarea căreia individul era obligat să cutreiere tot orașul și pe care trebuia să o suporte timp de câteva ore, fără certitudinea că va pleca acasă cu produsul râvnit - i se opune, în capitalism, comis-voiajorul - ce îți sună la ușă, încearcă să te convingă, îți face reduceri
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Și toate acestea pentru că, deși îi luminează cele mai tainice secrete, Parisul îl ajută să fie el însuși. Or, Cioran se urășteă fie și cu umor implicit. Toate acestea, alături de locurile patriei. „Dacă regret ceva este faptul că n-am cutreierat în tinerețe Maramureșul, Munții Apuseni și Delta” (25 septembrie 1979 Ă 373). Fantoma lui Cioran se plimbă mai ales pe-acolo. Exactă, așadar, intuiția lui Matei Vișniec. Pe Cioran îl instituie tocmai ceea ce nu este, adică absența. „Mi-e dor
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sau stabilitate”, „viciul minților nesănătoase”, „îngrădire a libertății umane” 1029 . Zâmbetul senin al Decameronului a dispărut și în locul lui s-a ivit un sarcasm amar. Femeile nu mai au nimic din frumusețea și noblețea de altădată: „Dacă aud un șoarece cutreierând prin casă, sau vântul mișcând o fereastră, sau o pietricică care cade, devin agitate, speriate și lipsite de orice putere [...] dar [...] de câte ori au alergat și aleargă în jurul acoperișurilor caselor, palatelor sau turnurilor, anunțate sau așteptate fiind de iubiții lor?”1030
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de transport Sondele spațiale reprezintă marii exploratori ai timpurilor noastre. Îi cunoaștem sub numele de Pioneer, Voyager, Galileo, Magellan și Ulysses, fiind exploratorii epocii în care trăim și urmași ai lui Marco Polo, Cristofor Columb și Fernando Magellan ce au cutreierat în epoca renașterii, întregul glob. În epoca modernă exploratorii noștri sunt roboți care se substituie simțurilor omenești, oferindu-ne imaginea Sistemului Solar. Rachetele spațiale se utilizează doar o dată, în timp ce naveta spațială este vehiculul ale cărui componente sunt reutilizate, excepție făcând
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
lui, amare, nu evită ponciful și viziunile nebuloase, versul nervos fiind răsucit și frânt, într-o violentă mișcare prozodică, tentată de ritualul abscons. În poeziile de după Aliquid, fizionomia eului liric se modifică. Captând ecouri barbiene, poetul cultivă acum un balcanism cutreierat de vedeniile unui delir oniric, în turnură expresionistă. Dincolo de asemenea înrâuriri și contiguități, B. este, nu încape îndoială, un poet autentic. Lirica lui exprimă armoniile și dizarmoniile unui „cântec bizar”. SCRIERI: Aliquid, Silistra, 1933. Repere bibliografice: Victor Corcheș, Gavril Voșloban
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
Alcătuit din „dealuri, dulci-mpădurite, ascunse jumătate în pământ” și „jumătate în văzduh”, săgetat de păsări odată cu care zboară „cu vuiet mare”, „tot mai sus”, biserici fără acoperișe, dar cu aripi de șindrilă, străbătut și de „pleoapele plopului (...) duse de vânt”, cutreierat de „somnoroase și indiferente mioare”, luminat de „ora de miere”, de „galbena zăpadă / Pe care-o ning din crengi învinse merii”, acest univers e, de fapt, un „spațiu mioritic” în viziune nouă, un spațiu de vis eminescian (Dacia din Memento
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
integraliști, ermetiști” nu ar face decât să producă o „bâiguitoare confuzie lirică”. Pentru autorul unor poeme ca Romanță și Tu, sora mea, Durere..., totul este ca lirica să închidă în sine zvâcnetul unui suflet. Nevrozele lui își acomodează o ambianță cutreierată de un „duh de jale”. „Alcoolizat”, în cârciuma îmbâcsită de fum de țigară, trăindu-și sfâșierile „între vis și lut”, abulicul cunoaște stări de dedublare, ruminând păreri de rău pentru „seninul” de odinioară. În atmosfera lâncedă, care împinge la sinucidere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
este de șapte niveluri superioare (ceruri) și șapte niveluri inferioare. Pricina căderii lui Satan este trufia. El maimuțărește puterea creatoare a Tatălui și vrea să domnească peste o Împărăție similară. În acest scop, căutînd un loc unde s-o Înalțe, cutreieră cele șapte niveluri inferioare, trecînd mai Întîi prin Poarta Aerului, apoi prin Poarta Apei - pe care i le deschid Îngerii păzitori ai elementelor respective, Apa și Aerul 14. Dedesubtul Apelor superioare lumea este oarecum organizată, Însă lipsesc Îngerii, ceea ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Străinii nu sunt iubiți aici" este un leitmotiv vechi, întâlnit chiar în utopica Scheria din Odiseea. Această respingere își găsește explicația prin teama de nefamiliar, de necunoscut, de cineva care ar putea fi un tâlhar, un pirat asemănător celor care cutreieră "fără țintă pe mare" și care "pleacă în lume, primejduindu-și viața și prădând țărmurile străine"417. Dar există cauze mai profunde pentru această aprehensiune: străinul constituie o intruziune în sfera domestică, în viața privată și intimă, în cercul strâmt
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
decizia Castelului. 574 Indicăm între paranteze paginile ediției GR-Flammarion a Castelului. 575 Domnii nu suportă să vadă un Străin. 576 Într-un raport oficial pe care reușește să pună mâna, el poate citi următoare adnotări care îl privesc: "astfel el cutreiera, din câte se părea fără scop, fără să facă altceva decât să tulbure liniștea localității. Dar, în realitate el era foarte ocupat, el pândea o ocazie favorabilă și nu întârzia să o găsească. Frieda, tânăra servitoare de la Hotelul domnilor, crezu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
încleștat în contradicțiile înconjurătoare", e centrul speciei in toto: Uscate-atâtea rosturi sunt Doamne! pe pământ, de frig, de foc, regrete, spaimă, neputință, că sângele din mine a început, oh! prea devreme să se domolească. În singurătățile Eului ("acest înăuntru vast") cutreieră spectrul morții; persistă amenințător haosul primordial: În noi e atâta beznă"! În "țara infernului", terifiantă, "labe reci de cârtiță", "vine tăiate", "sori măcinați în nori de cafea, / cascade de cretă, / vulturi ciocnindu-se în spațiu / de vărsăturile nopților" configurează expresionistic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
își asumă ecouri arhetipale, dimensiuni luminiscente, comune anticilor și, deopotrivă, modernilor. Selenara fantomă din Tu treci (eminesciană parcă) vine dintr-un cer etern și trece suavă în altă eternitate: Lin prin puzderia de greieri tu treci și noaptea mi-o cutreieri. Nostalgic iarba se-mpreună la glezna ta într-o cunună. Piatra scânteie ca prin unde când raza lunii o pătrunde. Tu treci stârnind privighetoarea și zorile, tulburătoarea lumină care mi te fură cu ultimul sărut pe gură. Îngenunchiat în "vis
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
asemănătoare cu cîntările noastre plugărești. După două mii de ani de la povestea cîmpenească a regelui Denel, fiu de zeu, și a fiicei sale, pare că nimic nu s-a schimbat în Latium. Și aici, ca la noi, divinități de rang minor cutreieră locurile, cîntă, joacă și se „îmbăiază”, pentru ca semănăturile, livezile și turmele să crească și să rodească. Denel pare un zeu plugar, un Dumuzi al vegetației. Însuși Cezar participa la această campanie de împliniri bucolice: Zei și zeițe, voi toți care
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]