968 matches
-
-i fiu recunoscător numai într-un singur fel: Să-i asculți pe mama și pe tata, drăguțule! Să nu ieși din cuvântul lor! Să nu spui minciuni! Să te-nchini dimineața și seara! Să respecți duminicile și sărbătorile! Să fii cuviincios și să dai " Bună ziua!" la cei mai în vârstă! Să fii silitor la carte și cuminte! Că dacă știi carte, ai parte! Ai parte să fii în rând cu lumea! Iar când îs sărbătorile din Postul Crăciunului, Filipii din luna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ce haine-s în cuier? În timp ce Timofte plecase la catedră, iaca și noi, eu și Ciornei sosim și intrăm în sala de examene: Domnule profesor își începe Ciornei monologul său explicativ, cu un glas scăzut, plin de obidă, dar, totuși, cuviincios aud că ați presupus că aș fi luat, în glumă, paltonul dumneavoastră cel nou... Mă mir că m-ați crezut în stare de o astfel de necuviință... Eu nu zic c-am știut mai mult de cinci-șase, ba, puteați să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mari, prin care i se întrevedeau ochii căprui, triști, meditativi, cu frunte înaltă, bombată, pleșuvă, bădia Eugen se înfățișa, la această dată, grav, tăcut, impenetrabil, rezervat, introvertit, cu o vârstă greu de ghicit, în pofida anilor de închisoare. Umbla îmbrăcat modest, cuviincios, curat. Vorbea puțin, cumpătat, zgârcit în aprecieri și declarații despre alții. Impunea respect. Colectivul l-a primit cu interes și respect. Dar fiecare dintre muzeografi și mai ales directorul știa că bădia avea patru ani de facultate, la Drept, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
al înaintașilor, un îndemn și un confesor lăsat de înaintași pentru urmași. Dintre cei trei, Vasile Ciurea om extrem de pasionat, profesor titrat și inspirat, solicitat de guvern să ocupe o catedră universitară la Cluj, post pe care l-a refuzat cuviincios, dar a acceptat să devină ales al obștii ca prefect a fost sufletul și creierul acțiunii de organizare a noii instituții. Cu hărnicia și modestia unei albine el a adunat și ordonat cum s-a priceput tot ce-a putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
clipa de față și care uneori îmi paralizează capacitatea de a alege. Fată fiind, și mai ales fata învățătorului din sat, trebuia să răspund standardelor impuse de comunitatea în care trăiam: să îmi aleg cu grijă prietenele, să mă îmbrac cuviincios și mai ales să caut bărbatul perfect cu care să am o relație finalizată evident prin căsătorie. Trebuia să fiu capabilă să controlez și să mă controlez astfel încât să răspund cu succes așteptărilor normative ale părinților, generate la rândul lor
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
de aici, se naște firesc întrebarea dacă indivizii atribuie hainelor caracteristici fizice, de personalitate, estetice sau bio-psiho-culturale. În limbajul popular românesc și în limbajul comun, epitetele atribuite cuvântului "haină", inventariate de Marian Bucă (1997, 125) "bogate, boțite, caraghioase, ciudate, civilizate, cuviincioase, demodate, elegante, făloase, împopoțonate, luxoase, mândre, mohorâte, monotone, nepotrivite, nostime, obișnuite, sărăcăcioase, scumpe, sobre, solemne" -, ilustrează faptul că veșmintele sunt percepute în funcție de dimensiunile psihologice și contextuale. O altă limită a acestor cercetări constă în ignorarea factorilor sociali. Atitudinile noastre față de
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
cel mai ieftine străine gazette, cînd Albina românescă va cuprindeîn filile saletoate înștiințările adevărateale altor jurnale. In Ieși prenumerația se va face deodată în Mănăstirea Sfinților Trii Ierarhi, iar pe la ținuturi redacția s-au adresuit cătră personae binevoitoare, trimițînd-li bileturi cuviincioase și împuternicire de a priimi prețul sus arătat de la prenumeranți și de a le da bileturile însemnate cu sigiliul redacției, prin carele-și vor cere gazeta la locul și ziua arătată. Cu ace întîie gazetă se vor tipări pe o
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
asudătorul plugar, și el poate afla aceea ce înlesnește ostenelile sale și face să umple cîmpurile de îmbilșugătoarele sale roduri. Nu este nici o treaptă; nu este nici o vîrstă care să nu afle plăcere și folos într-această aflare vrednică și cuviincioasă cuvîntării omului, adică în Gazetă. Pentru aceasta dar făgăduim că acest „Curier al Bucureștilor”, va coprinde în sine: 1. O culegere de cele mai folositoare și interesante lucruri din gazeturile Evropii; 2. Însemnări pentru creșterea și sporirea literaturii românești; 3
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
săi abonați subt formatul ce se vede. El nu e o foaie nouă, cititorii lui îl cunosc; n-are să le promită că a să fie așa ori altfel; schimbarea lui este acest format; adică se înveste cu un vestmînt mai cuviincios vîrstei lui și va vorbi într-un chip mai cuviincios vîrstei lui. Voitorii lui de bine îl vor saluta; voitorii lui de rău vor zice: "Lupul își mută părul, iar învățul nu și-l mută" (dumnealor însă vor zice își
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
o foaie nouă, cititorii lui îl cunosc; n-are să le promită că a să fie așa ori altfel; schimbarea lui este acest format; adică se înveste cu un vestmînt mai cuviincios vîrstei lui și va vorbi într-un chip mai cuviincios vîrstei lui. Voitorii lui de bine îl vor saluta; voitorii lui de rău vor zice: "Lupul își mută părul, iar învățul nu și-l mută" (dumnealor însă vor zice își schimbă) și el va zice tot așa: "Mi-am schimbat
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
zadar un compozitor șiar alcătui operile sale, căci tot meșteșugul său ar rămînea mort, fără ispravă și chiar necunoscut, dacă artiști asemenea lui sau aproape de a lui învățătură nu s-ar afla să execute cu destoinicia, expresia și înfocarea cea cuviincioasă compozițiile lui. Cea mai desăvîrșită și cea mai atingătoare arie, cîntată de un nedestoinic cîntăreț, în loc de întinerime a inimii ar pricinui spaimă ascultătorului. In zadar un orator sau un poet și-ar alcătui cuvintele sau poemile sale, căci vor fi
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
galben, înghețat și fără de simțire; și niciodată nu va auzi glasul cel încîntător sau bărbătesc și plin de putere care să ne întinereze inimile și să ne pornească lacrămile sau să ne deștepte și să ne puie pe cugetarea cea cuviincioasă; niciodată nu va fi pătruns de glasul cel adevărat al zînelor celor frumoase, al literaturilor zic celor nouă; niciodată nu va simți puterea cea energică a elocvenții lui Demosten și Cicero, farmecul și însuflarea lui Omer și Virgilie, strămutările și
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
lor, pentru educația lor, fac din dragoste. Din ea izvorăsc și celelalte virtuți pentru care părinții sunt datori să le sădească și să le cultive în inima copiilor temerea de Deus (Psalm 33, 11), ascultarea (I Timotei 3, 4), purtarea cuviincioasă (Proverbe 22, 6), credința puternică (Isaia 38, 19) și mai ales poruncile și căile, legile Domnului (Facere 18, 19). În lumina Sfintei Scripturi, părinții sunt mai datori săși binecuvânteze copiii (Facere 48, 15-16), să-i mângâie (Tesaloniceni 2, 11), să
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
a fost îmbisericită și crescută Maica Domnului. Copilul este un crin, iar în neprihănirea lui vede îngerii lui Dumnezeu. În lumina Sfintei Scripturi, copiii datorează recunoștință părinților, iar aceasta se arată prin întreținere și ajutor când au nevoie, prin cuvinte cuviincioase, prin respect. Sfântul Chiril al Ierusalimului scria „Prima virtute a creștinilor este de a cinsti pe părinți, a răsplăti osteneala celor ce leau dat viață și a el procura din toată puterea cele trebuincioase tihnei lor. Chiar dacă i-am răsplătit
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
cu cele care și-au avortat copiii. Oricât de greu ar fi, copilul nu trebuie părăsit. Conform canonului 15 de la Sinodul de la Gangra (an 340) „Dacă cineva și-ar părăsi fii și nu-i hrănește, nici nu-i crește în cuviincioasă cinstire de Dumnezeu ci motivează nepurtarea lor de grijă, să fie anatema.” Un alt canon, și anume canonul 42 al Sinodului de la Cartagina (an 419) spunea: „Episcopii și clericii să nu-și lase fiii lor în libertate și acțiune, până
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
vânzare la București, anul trecut, la pelerinajul din 27 octombrie, se găsea la ministandul ținut de o mănăstire de lângă București, recunoscută pentru manufactura sa de textile. Discutând cu o călugăriță de acolo, mi-a spus că „vesta asta-i îmbrăcăminte cuviincioasă, le cumpără mai mult preoții și pelerinii. Dar le poate purta oricine, sunt din lână, rezistente și călduroase”. Ce mănâncă un pelerin ? Brânză topită, se transportă ușor, se păstrează bine. Sendvișuri cu șuncă și cașcaval, așa cum fac pelerinii „urbani”, cei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nu știi de unde vin și de unde provin de fapt, dar muncesc cu vizibilă plăcere și bucurie. Femeile care fac voluntariat sunt îmbrăcate foarte „ortodox-corect”, acel gen de prezență vestimentară pe care am descris-o de mai multe ori până acum, „cuviincioasă”, dar parcă și mai rigidă decât în alte locuri de pelerinaj pe care le-am frecventat. Dar ceea ce mi se pare evident urmărindu-i este zâmbetul permanent de pe buzele lor, înfrângerea voinței proprii, organizarea foarte bună, într-o țară unde
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la debarcarea proprietarilor, au venit în grup organizat la București, la fel după cum cred că merg la Viena, la shopping, sau la Sinaia la munte. Bunicile sunt îmbrăcate simplu, fără extravaganță, soțiile sunt foarte „ortodoxe”, cu fuste lungi, negre, bluze cuviincioase, copiii au numai straie de firmă, mărci renumite. Ei, bărbații, au o ținută lejeră, de condus, treninguri, obligatoriu de firmă, adidași, sunt rași în cap, cu urechile grase - cu alte cuvinte, niște „biznismeni patrioți”. Tot grupul, cam 15-20 de persoane
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Cum are „prioritate zero”, după puțin timp, este lăsată să intre direct, fără opreliști, pe poarta de securitate a baldachinului. Mama îi pregă tește fiicei de 14-15 ani, îmbrăcată simplu, cu o rochie groasă de bumbac, o figură cât mai „cuviincioasă”, adică îi leagă repede pe cap o mică basma neagră de mătase. Scenă plină de emoție, care-mi rupe inima de durere : o ridică cu grijă din cărucior, refuzând ajutorul preotului din apropiere, apoi o urcă pe umăr ca pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de așteptare. Acesta din urmă este prezentat ca o probă a voinței, un efort de autocunoaștere. Biserica dorește o mai bună încadrare a „gestului” și corpului pelerinului, prin publicarea unor articole, flyere, emisiuni radio-tv în care este promovat un comportament „cuviincios”, recules, fără excese (inclusiv de natură emoțională). Se verifică observația lui A. Dupront, „gestul pelerinului, în esența sa, este unul aneclezial”. Biserica oficială nu s-a dovedit niciodată capabilă, de-a lungul secolelor, să țină sub control energia și entuziasmul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ieșirea în oraș nu era oprită și nici dorința de a ieși nu era pentru noi acută; ieșeam oricând voiam și numai dacă aveam nevoie, singura obligație, nescrisă în vreun regulament, fiind să ai o ținută îngrijită și o comportare cuviincioasă pe stradă și să fii la orele de program în internat. La Buzău, starea de claustrare crease dorința de evadare; „fuga din internat” o făceau mai ales noaptea în special cei din ultimii ani. Paznicul de noapte, un ardelean conștiincios
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vechi, printre care unii erau foarte bătrâni. Li s-a reparat și spălat lenjeria, erau ajutați să coboare sau să urce pe prici, erau înlocuiți la serviciile obligatorii administrative ale camerei, scosul tinetei, a vasului de apă, li se vorbea cuviincios sau li se împrumuta o haină, un ciorap să se încălzească. De la o vreme, apa era dată cu măsură, o cană pe zi, pentru fiecare deținut, mult sub limita trebuințelor. Prin rânduială, zilnic, închinând lui Dumnezeu renunțarea noastră, ofeream cana
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
El să dea fiecăruia această conștiință: „Doamne, pentru păcatele mele sufăr toate acestea”. Voiam să trec la bolnavul de alături, când un bărbat înalt, cu o față albă, mare, cu ochi mari și potoliți de suferință, mi s-a adresat cuviincios. Nu te-am văzut până acum aici. De unde ai venit? Vin de la Gherla. Cum te cheamă, dacă nu te superi? Maxim Virgil, dar pe dumneavoastră? Benvenisti... Îmi aduc aminte, prin rezonanța numelui, de Benvenuto Celini. Domnul Benvenisti a zâmbit măgulit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
niciodată n-am reușit să fiu. Bărbații s-au purtat întotdeauna ca niște brute cu mine. Gilbert e atât de diferit! Nu rânji ironic. Toată viața mea am fost tiranizată de bărbați violenți. Acum duc și eu o existență tihnită, cuviincioasă, ordonată și plăcută. Ba sunt chiar și utilă. Lucrez cu jumătate de normă în administrația unui spital. Iau lecții de pictură și scriu povești pentru copii (din care nici una n-a fost încă publicată). S-ar putea ca toate astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
încerce. Avea toate avantajele asupra mea. Se bucura, și lucrul acesta a fost primul care m-a făcut realmente să scrâșnesc din dinți, de o instrucțiune superioară celei care mi se oferea mie. Eu urmam școala locală (o școală plicticoasă, cuviincioasă, azi desființată), în timp ce James urma la Winchester. (Poate că aceasta a fost, în același timp, și o binefacere. Într-un fel, nu și-a mai revenit niciodată. Se spune că rareori te mai tămăduiești de așa ceva.) Eu am căpătat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]