1,304 matches
-
we-ƒ"s: be-kol mă‘aœ"yw: „Drept este Domnul în toate căile sale și bun în toate lucrările sale.” (G-R) Semnificații de bază: drept în a judeca și a răsplăți. 3.1.11.2. Y"š"r: „dirept” (SC); „drept”,”cuvios” (Dt 32,4), (Blaj); „drept”, „sfânt” (Dt 32,4); „drept”, „adevărat” (Dt 32,4) (G-R și C); „drept”, „curat” (Dt 32,4) (BS); euthes, hósios (Dt 32,4b) (LXX); „rectus” (Vg); „droit” (Ps 92,16), „droiture” (Ps 25,8), „Rectitude
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în acest nume. Propunem transferarea acestui nume cu „plin de dragoste”. Semnificație de bază: cel care are și manifestă un sentiment necondiționat de iubire și compătimire. 3.1.14.3. H"sd/rab hesed: „milostiv”/„mult milostiv” (SC); „milostiv”, „cuvios” (Ps 144,17) / „mult milostiv” (Blaj); „milostiv”, „sfânt” (Ps 144,17) / „mult milostiv” (BVA); „milostiv”, „bun”/„bogat în bunătate” (G-R); „milostiv”, „cuvios”/„plin de indurare” (BS); „milostiv”/„plin de indurare” (C); eleemÄn, hósios/polyéleos (LXX); „pius”, „sanctus”/„multae miserationis” (Vg
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de iubire și compătimire. 3.1.14.3. H"sd/rab hesed: „milostiv”/„mult milostiv” (SC); „milostiv”, „cuvios” (Ps 144,17) / „mult milostiv” (Blaj); „milostiv”, „sfânt” (Ps 144,17) / „mult milostiv” (BVA); „milostiv”, „bun”/„bogat în bunătate” (G-R); „milostiv”, „cuvios”/„plin de indurare” (BS); „milostiv”/„plin de indurare” (C); eleemÄn, hósios/polyéleos (LXX); „pius”, „sanctus”/„multae miserationis” (Vg); „miséricordieux”227, „amour”/„riche en grace” (BJ); „merciful”, „kind”/„abounding în steadfast love” (RSV). Contexte: ... ‚"s: ’an ne’um YHWH lo’ ’e
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
termenului ƒese: ne ajută, pe de o parte, să stabilim sensul de bază și conotațiile lui ƒas:, dar ne și semnalează imposibilitatea transferării acestui adjectiv într-o altă limbă fără pierderi serioase. În limba română, „milostiv” este prea palid, iar „cuvios” poate sugera, eventual, astăzi, atenția și respectul lui Dumnezeu față de fapturile sale, dar nu și celelalte componente de sens. Singură compensație o oferă textul în ansamblu, deoarece el descrie manifestările acestui atribut divin: milostivire în izbăvirea de dușmani și de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
numele hristice 254, dar cu o semnificație ușor diferită. Semnificațiile de bază sunt greu de determinat în cele două contexte. S-ar putea ca adjectivul să se refere la desăvârșire. 3.2.1.8.2. hósios: „Cel Preacuvios” (SC); „Cel cuvios” (Blaj); „Sfinte” (BVA, G-R); „Cel Sfânt” (BS), „Tu esti Sfânt” (C); „Sanctus” (Vg); „le Saint” (BJ); „O Holy One” (RSV). Se întâlnește cu referire la Dumnezeu doar în Apocalips 16,5b: díkaios ež, ho Äîn kaì ho QÎn, ho hósios
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
căile sale și sfânt în toate lucrările sale”) traduce ebraicul ƒas:. De aceea l-am plasat în acest câmp. Deși are un conținut semantic diferit față de hágios, observăm că este tradus la fel, cu excepția bibliilor românești vechi, unde găsim „(Prea)cuvios”. Acest adjectiv, derivat de la „a se cuveni”256, este sinonim cu „pios”, adică „cel care dă fiecăruia ce i se cuvine”, altfel spus, „cel ce se poartă cu dreptate”. „Cuvios” este însă un termen opac pentru cititorul de astăzi, care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tradus la fel, cu excepția bibliilor românești vechi, unde găsim „(Prea)cuvios”. Acest adjectiv, derivat de la „a se cuveni”256, este sinonim cu „pios”, adică „cel care dă fiecăruia ce i se cuvine”, altfel spus, „cel ce se poartă cu dreptate”. „Cuvios” este însă un termen opac pentru cititorul de astăzi, care îl înțelege eventual, când se referă la om, în sensul de „evlavios” sau, în sensul tehnic al hagiografiei ortodoxe, „sfânt care nu a fost martirizat”. De bună seama, traducerea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2,1 confirmă și el această interpretare: „...dacă păcătuiește cineva, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Hristos cel drept (IQso¤n Christòn díkaion).” Semnificații de bază: moralmente desăvârșit, neprihănit. 3.2.2.7.4. ho hósios: „Cel Preacuvios” (SC); „Cel cuvios” (Blaj); „cel sfânt” (BVA, G-R, BS); „Sfanțul” (G-R, C); „Sanctus” (Vg); „șTonț saint” (BJ); „șthyț Holy One” (RSV). Apare în Fp 2,27 și 13,35 unde se citează Ps 16/15,10, interpretat că o profeție despre Hristos: oudè
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de acelasi traducător, daca i-o cere coerentă contextuala. Nu s-au realizat traduceri în limbaj „popular” sau „pentru tineri”. Majoritatea traducerilor biblice de la noi sunt bisericești, destinate uzului liturgic. În ele, numele divine sunt inteligibile, cu puține excepții: „Cel cuvios” pentru hósios (Blaj, BS), „Domnul Savaot”/„Domnul puterilor” pentru YHWH Te>"’ÄÖ (SC, Blaj, G-R, BS), „Atoatețiitorul” pentru pantokrátÄr (BVA), „Episcopul” pentru ho epískopos (C). Manierismul propriu unui anume stil bisericesc transpare în expresia „răbdător cu’ndelungare” (BVA), care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Frigul, Rusoaica ș.a.), Mateiu I. Caragiale (Craii de Curtea-Veche), Emanoil Bucuța (Maica Domnului de la mare, fragmente din romanele Fuga lui Șefki, Capra neagră, nuvele, studii, articole), Victor Ion Popa (Schimnicul din Turla Neagră, Scrisoarea unui mort, Dispariția lui Max Edelstein, Cuviosul Patapie Desăgărețul), Victor Papilian (Coincidența, Îndoiala, Ură, Râsul, Iată marfa, stăpâne..., Obsesie, Neîngropat, Creierul poetului, Gelozie?, Pedeapsa, Nebunia, Lacrima, În credința celor șapte sfeșnice ș.a.). Alți prozatori: N. M. Condiescu, Damian Stănoiu, Sandu Tudor. E inclusă și o nuvelă de
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
în strânsă corelație cu precedenta pentru că Ioan Cassian, după ce a descris elevația spirituală a „monahului exterior”, vrea acum să treacă la formarea invizibilă a omului interior; dacă opera consacrată temeiurilor mănăstirilor era un îndreptar pentru sufocarea dorințelor cărnii, aici, sfaturile cuvioșilor părinți, adunate de Cassian, trebuie să arate ce este perfecțiunea desăvârșită. Într-adevăr, Convorbirile nu sunt „dialoguri” clasice, sunt instrucțiuni de viață spirituală: aceasta are drept model viața anahoretică a călugărilor din Egipt, vizitați de Cassian în tinerețe. De aceea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din motive de sănătate, renunță după trei luni. Își va lua al doilea doctorat, în sociologie, la Universitatea din București, în 1933, cu teza Elemente de metodologie politică, sub îndrumarea lui D. Gusti. De sub tipar îi ies plachetele Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă acatist (1931), Pregătiri pentru călătoria din urmă (1932) și Poeme arabe. Versuri din O mie de nopți și una (1933), precum și romanul Prințesa Dactilo (1933), iscălit cu pseudonimul Allan Lee. Alt roman, Fata Morgana, din care apar
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
unora din Poeme arabe. Un anume spirit modernist se află infuzat și versurilor din placheta de debut a lui S. Pe urmele lui Sandu Tudor, ce „reînnoise cântarea [...] de exaltare extatică” (Contra domo), țintind atingerea stării isihastice, în Al Sfintei cuvioase Paraschiva cea Nouă acatist se păstrează forma canonică - succesiunea a trei feluri de imnuri, ca și aceea a „icosurilor” și „condacelor”, în număr de douăsprezece -, dar se recurge și la poliritmie (dactilicul alternează cu trohaicul), la imagistica de o abundență
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
neologisme. Efectul de vechime îl asigură, de asemenea, sintaxa (infinitivul lung sau folosirea interogativului „au”, de pildă), dar mai ales inversiunile. Încununând creația lui S., Războiul nevăzut aduce o contribuție deloc neglijabilă la îmbogățirea poeziei religioase românești. SCRIERI: Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă acatist, București, 1931; Pregătiri pentru călătoria din urmă, București, 1932; Prințesa Dactilo, București, 1933; Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare, București, 1944. Traduceri: Poeme arabe. Versuri din O mie de nopți
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
în strînsă corelație cu precedenta, fiindcă Ioan Cassian, după ce a descris înălțarea spirituală a „monahului exterior”, vrea acum să treacă la formarea invizibilă a omului interior; dacă opera consacrată așezămintelor mănăstirești era un îndreptar pentru înăbușirea dorințelor cărnii, aici sfaturile cuvioșilor părinți, adunate de Cassian, trebuie să arate ce este perfecțiunea desăvîrșită. Convorbirile nu sînt „dialoguri” clasice, ci instrucțiuni de viață spirituală: aceasta are drept model viața anahoretică a călugărilor din Egipt, vizitați de Cassian în tinerețe. Scriitorul își amintește vizitele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cărora nuntă s-au făcut în luna lui noemvrie, însă veselie domnească mare și înfrumusițată, care în zilele noastre asémene aceiia n-am mai pomenit” - Radu Greceanu; Maria-Constantin Duca: „gătit-au Măria sa pre fiica Mării sale cu toate céle vrédnice, cuvioase și domnești cinsti și orânduiala și împreună cu cinstite și mari obraze o au trimis anume cu cinstită, cea cu de toată creștinătatea împodobită, jupâneasa Stanca, maica Mării sale lui Costandin vodă și cu cinstitul și blagorodnicul unchiul Mării sale Costandin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Într-o noapte lupul în care se metamorfozase corpul său astral fiind împușcat, sihastrul e găsit a doua zi mort, cu o rană în coaste. În Chef la mănăstire trecerea întâmplătoare a unui protopop pe la un așezământ bogat stârnește în cuvioși o asemenea ambiție de a-l ospăta după cuviință, încât organizează o petrecere homerică, ce ține patru zile. Pentru a pune iapa sfinției sale la adăpost de orice primejdie, o urcă în clopotniță. Uitând de ea, o lasă acolo până a
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Spiritualitate și istorie la Întorsura Carpaților, îngr. Antonie Plămădeală, Buzău, 1983, 354-384; Nestor Vornicescu, Primele scrieri patristice în literatura noastră, Craiova, 1984; Paul Mihail, În legătură cu participarea episcopului Veniamin Costachi la înmormântarea starețului Paisie de la Neamț, BOR, 1987, 3-4; Paul Mihail, Cuviosul stareț Paisie de la Neamț, în Sfinți români și apărători ai legii strămoșești, coordonator Nestor Vornicescu, București, 1987, 483-495; Călugărul Ioannikios (Muntele Athos), A Homily for the Monastic Tonsure by St. Paisy (Velichkovsky), RSE, 1991, 3-4; Alexandru Duțu, Pour une histoire
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
Nestor Vornicescu, București, 1987, 483-495; Călugărul Ioannikios (Muntele Athos), A Homily for the Monastic Tonsure by St. Paisy (Velichkovsky), RSE, 1991, 3-4; Alexandru Duțu, Pour une histoire de la dévotion sud-est européenne. Contributions récentes, RSE, 1991, 3-4; Paul Mihail, Slujba sfântului cuviosului Paisie de la Neamț (După manuscrisul aflat la Muntele Athos în schitul Sf. Ilie împreună cu portretul său), BOR, 1992, 1-3; Valentina Pelin, La Correspondance du staretz Paisie du Monastère de Neamțu, RSE, 1993, 3-4, 1994, 1-4; N. A. Ursu, Școala de traducători
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
Alții au explicat mai precis: „Nu există ceva mai bun”. Apele tulburi din țara regelui nebun s-au scurs treptat în mlaștina uitării. La zilele festive din marile orașe ale patriei, o mulțime de clerici n-au contenit să blagoslovească cuvioasele zâmbete electorale ale potentaților. Se făcuse târziu. Taxa de intraretc "Taxa de intrare" Nu credeam că un Trup mistic are nevoie de funcționari kafkieni și de o interminabilă administrație clericală. Printre rânduri, se pot citi și fețe de pungași îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
imperiale ale arhiereilor, măcar fiindcă au trecut cinci secole și jumătate de la căderea Bizanțului... Patriarhul folosește pluralul majestății („noi...”) și este un „preafericit”, mitropoliții sunt „înalt preasfințiți” - cât despre un preot, el rămâne doar un „cucernic” sau, pentru monahi, un „cuvios”. Iar „frăția ta” ce vă spune? Nimic, atunci când se întâmplă să fiu... o soră întru Domnul. Corespondențele biblice pentru acest stufăriș de epitete sunt mai greu de găsit. În mod cert, formalismul lingvistic neobizantin impune între omul modern și fețele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dramatice, după cum știu să răspândească bucurie fără frivolitate. Ca duhovnic, părintele Teofil își recoltează autoritatea din acribie, iar popularitatea din dragoste. Părintele are, totodată, acea „nestricăcioasă podoabă a duhului blând și liniștit” (I Petru 3, 4) ce ne amintește de cuviosul Zosima din Frații Karamazov - monahul care glumea cu mujicii, mânca alături de vameși, gusta din acadelele mirenești, iubea copiii și plângea alături de păcătoși. Fără a face din canoane o literă moartă de lege, nici din iconomie o iresponsabilă obișnuință, duhovnicul de la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
echilibrului și bunului-simț. Cred că părintele Teofil s-a născut și a crescut printre noi pentru a întări înțelepciunea Bisericii drept-măritoare. Infinitului pneumatic al ortodoxiei i-a corespuns mereu diversitatea în ipostasuri: de la pildele lui Antonie cel Mare până la scrierile cuviosului Siluan ori de la predicile părintelui Cleopa până la mărturiile arhimandritului Andrei Scrima străbați, într-un anumit fel, aceeași albie. Pentru ortodocșii aflați cu un pas dincolo, alteritatea e o bucurie, iar diferența un permanent mister. În această minunată felurime se cuvin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
starețului Sofronie Saharov adeveresc cu asupra de măsură cuvintele inspirate ale Scripturii. Istoria acestui om sfânt al Bisericii este acum cunoscută lumii întregi. Cărțile părintelui Sofronie (1896-1993) au fost traduse deja în peste treizeci de limbi, însoțind scrierile profetice al cuviosului Siluan Atonitul în ținuturi necunoscute în mod tradițional ortodoxiei. Un stareț de statură apostolică, întemeietor al mănăstirii Sf. Ioan Botezătorul din Essex (Anglia), părintele Sofronie a fost totodată un prolific scriitor duhovnicesc, hagiograf, liturgist și pictor, înmănunchind un prinos de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Siluan. Considerându-le niște simple documente de pietate individuală, fără vreo relevanță dogmatică specială, acești universitari ratau de fapt întâlnirea cu un mare eveniment teologic. Limbajul extraordinar de elaborat în care părintele Sofronie și-a redactat faimoasa introducere la scrierile cuviosului Siluan nu surprinde printr-un grai provincial sau prin complacerea romantică, de tip narodnicist, în exaltarea virtuților țărănești ale sfinților ruși de odinioară. Cu siguranță, părintele Sofronie n-a împărtășit nostalgia slavofililor care doreau să reînvie, fie doar și prin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]