139,825 matches
-
scenă și ne-a spus: avem un pachet nou de filme japoneze. Ozu și alții. Filme minunate. Dar nu fuseseră subtitrate. Existau doar niște file, pe care era scrisă povestea fiecăruia. Și asta era tot. - Ca un fel de libret... - Da. Cred că dacă înveți cum să privești ceea ce se întâmplă pe ecran și cum se mișcă imaginile din cameră și felul în care joacă actorii, poți înțelege cel puțin jumătate dintr-un film. Iată de ce trebuie să citești multă filosofie
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
au spus ei, dar ai nevoie de un translator, așa că vom merge cu tine. Nu, nu, le-am răspuns, traducătorul ar strica totul. Și apoi, eu cunosc piesa. Credeți-mă pe cuvânt. - Aveți vreo preferință printre regizorii sau filmele românești? - Da. Mă gândesc la Pintilie. Mai cunosc filmele lui Ciulei, Dan Pița, Mircea Daneliuc... Și Trenul vieții, de Mihăileanu, e un film foarte interesant, dar e în limba franceză. E turnat aici, dar e mai mult un film franțuzesc, căci actorii
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
de români. Nu contează cine pe cine a înlocuit. Dar contează că România urcă astfel pe poziția a treia a țărilor producătoare de genii (cu zece nume, în timp ce Rusia rămîne cu patru: Petru cel Mare, Lenin, Stalin și Gorbaciov). Ăsta da, patriotism! Cîine îmbătat cu șampanie marca PSD În timp ce gropile de pe străzi i-au adus în pragul disperării pe bucureșteni, iar facturile la întreținere i-au împins pe culmile ei, primarii de sector se luptă cu Traian Băsescu și noul șef
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
la noi, unde figurează printre premierele lunii februarie). Cezar e însuși regizorul, Alain Chabat. "Pentru acest film ați scris scenariul, ați făcut regia și ați interpretat rolul lui Cezar. Vă place puterea?", a fost întrebat regizorul. Care, cu umor, fantazează: "Da, pe platou am avut statui gigantice cu mine, oamenii erau obligați să se prosterneze înaintea lor, aveam vestale virgine care mă adorau, lumea îmi vorbea în latină... Cred că este important să menții echipa sub control prin teroare!"... Dacă există
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
o țigară. Soarele a răsărit, incineratorul uriaș scoate dâre de fum negru în lumina zorilor, luminile lui strălucesc, parcă-i un vas în flăcări. În orice caz, știai toate astea, spui ca să nu taci din gură, nu afli nimic nou. Da dar crezi că... Nu. Habar n-am dar nu cred nimic. Cred că era țeapăn și a căzut, asta-i tot. Fumați în tăcere. Panourile publicitare pâlpâie și se sting de-a lungul șoselei de centură. Unul dintre primele trenuri
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
asta, așa că, guvernul plecă liniștit În exil, ca să coordoneze de acolo, mai eficient, Întreaga situație, destul de complexă de altfel. Locul exilului, un secret de nepătruns, fu dezvăluit din greșeală de un tâmpit de ziarist de la un tabloid amărât. Insulele SEICHELLE. Da, era o locație perfectă, departe de orice pericol care ar fi putut tulbura luarea hotărârilor. Situația cunoscu Însă o Întorsătură bruscă abia atunci când liderul de la KREMLIN află de isprava celor doi neastâmpărați. Dădu imediat ordin ca toate forțele să se
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
e-n capu' ală plin dă samahoancă al vostru?! Voi jefuiți propriile noastre bunuri? În halul ăsta v-a tâmpit băutura?! Iertare tătucă, habar n-am avut dă toate astea pe care ni le spui Înălțimea ta. Recunoaștem, am greșit, da' nu suntem noi de vină! Liderul Îi mai privi odată pe sub sprâncene, Însă se vedea cât colo că-i mai trecuse supărarea. Eiii, erau și ei tineri, și cine nu greșește la tinerețe... Bine, duceți-vă să luați câte zece
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
textului în care acestea au fost formulate. N-ar fi "comod" să se publice așa ceva? Dar aceasta este însăși condiția de existență și de valabilitate a criticii literare! Dacă îi luăm sau îi limităm criticului dreptul de a spune fie da, fie nu, ce-i mai rămâne? Să fie un agent de reclamă? Sau, invers, un aruncător de flăcări, un Rambo în jungla literelor? Asta pe de o parte. Pe de alta: aș vrea să-ți spun că, din fericire, autorii
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
așadar la Dumnezeu și s-a rugat pentru sufletul pe care-l cunoștea mai bine ca alții. A făcut vreun bine în toată viața ei? a întrebat Dumnezeu. Cum dorea cu tot dinadinsul să o salveze, îngerul și-a amintit: da, femeia a dat o singură dată de pomană un fir de ceapă. Bine, a spus Dumnezeu, în marea lui îndurare, dacă e așa, atunci las-o să se agațe de firul ăsta, trage-o afară, și, dacă firul rezistă, e
Firul de ceapă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14286_a_15611]
-
în pace. Și noi o să avem răbdare, să vină anii maturității pentru a ataca marele repertoriu adult. Eu abia am început lucrul cu Victor Rebengiuc. Actorul, cum stă el în fața tuturor, e pândit veșnic." Vai, ce-a îmbătrânit, dragă!", sau " Da' ăsta nu mai îmbătrânește odată? Cîți ani are? Noo, are o sută, dragă, o sută are ca popa!" Mă rog, păreri ca la pândă. E bine să-l pândești pe Victor Rebengiuc. Eu o fac. Și bag de seamă că
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
George Arion Convorbire realizată de George Arion Domnule profesor Romul Munteanu, vă surprind într-un moment mai greu al existenței dumneavoastră. - Da. Trăiesc un moment dramatic. Sunt orb de trei ani și mă obișnuiesc greu cu noua mea viață. Parcă sunt într-un fel de peșteră platoniciană, în care nu mai văd capătul tunelului. Nu mai pot scrie și nici citi. - Nu
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
Sunt orb de trei ani și mă obișnuiesc greu cu noua mea viață. Parcă sunt într-un fel de peșteră platoniciană, în care nu mai văd capătul tunelului. Nu mai pot scrie și nici citi. - Nu v-ajută nimeni? - Ba da. Soția mea, Lucia și o prietenă, Cristina. Ele îmi citesc sau scriu ceea ce le dictez - jumătate din volumul meu de memorii a fost realizat prin dictare. În același mod am scris și articole pentru ziarul Cronica română sau Luceafărul. Seara
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
o desfătare târzie... - Era o rezervă conservată anume. Mi le puneam deoparte - le cumpăram eu însumi din străinătate sau le comandam la diverși editori. Mi-am făcut o rezervă de elită, pentru anii târziii... - Pentru o delectare de degustător rafinat. - Da, pentru simpla delectare a sufletului și nu pentru ca să scriu despre ele. Părerea mea este că un om se poate bucura plenar de o carte, chiar și critic fiind, doar atunci când nu trebuie să scrie despre ea. Când lectura rămâne gratuită
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
figurau exponate din toate operele mari ale lumii, muzeu literar care a îmbogățit spiritual oameni din toate generațiile și care rămâne în conștiința multora până azi. - Credeți că a făcut destul cultura română pentru a se opune stării de atunci? - Da, cred că a făcut destul și o spun în deplină cunoștință de cauză, fiindcă ori de câte ori încerca să facă mai mult, rezultatul era că se făcea mai puțin. De câte ori apăreau cărți de o oarecare îndrăzneală, cenzura se intensifica. Când a ieșit
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
luat acest interviu într-o stare de neliniște permanentă. Pe fereastra camerei în care stăm de vorbă văd o firmă pe care scrie "Servicii funerare". Am fost crispat tot timpul. Într-un fel e un noroc că n-o vedeți. - Da, dar am văzut-o într-o vreme...Ce poate să sugereze o asemenea firmă? Că oamenii sunt trecători, că și eu sunt un om trecător, că trebuie să-mi trăiesc viața intens, atâta cât mai pot, și să mă folosesc
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
atunci când a fost investit cu titlul de doctor honoris causa al Universității Complutense: că a fost lingvistul cel mai important al celei de a doua jumătăți a secolului. "Mai mult decât Jakobson?", a încercat Fontan să mă pună în dilemă. Da, mai mult decât Jakobson; eu cred acest lucru în mod ferm, deși am fost și continuu să fiu un fervent admirator al acestuia din urmă, care mi-a limpezit atâtea lucruri, cu care am fost în atâtea privințe de acord
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
patru sute de ani așa cum te caut eu pe tine? Acum însă tu trebuie să știi mai multe despre rai decât ea. Seamănă cu unul din altarele acelea din plastic ce strălucesc în noapte? Îți jur că nu mă supăr dacă da. Sunt stelele, în fond, cu adevărat mici? Poate un bătrân cărturar să-și găsească în cele din urmă iubirea, ca să nu și-o mai ia la labă în fiecare seară să poată adormi? Nici măcar nu mai urăsc cărțile. Am uitat
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
dovedești? Omul scremându-se cocoțat pe colac se pregătește să abandoneze toate metodele. Lasă-mă fără speranță, fără catedrale, fără radio, fără cercetările mele. Mi-e greu să renunț la ele, dar la rahatul din mine mi-e și mai greu. Da, da, renunț până și la metoda renunțării. În sala de judecată faianțată, un om ghemuit încearcă în zori o mie de jurăminte. Lasă-mă să depun mărturie! Lasă-mă să dovedesc Ordinea! Lasă-mă să fac și eu umbră! Te
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
Omul scremându-se cocoțat pe colac se pregătește să abandoneze toate metodele. Lasă-mă fără speranță, fără catedrale, fără radio, fără cercetările mele. Mi-e greu să renunț la ele, dar la rahatul din mine mi-e și mai greu. Da, da, renunț până și la metoda renunțării. În sala de judecată faianțată, un om ghemuit încearcă în zori o mie de jurăminte. Lasă-mă să depun mărturie! Lasă-mă să dovedesc Ordinea! Lasă-mă să fac și eu umbră! Te rog
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
casă cu pereții de sticlă. Ea își expune de bunăvoie viața și gîndurile cele mai intime privirilor indiscrete ale cui se nimerește. Săvîrșește cu demnitate, delicatețe, bun simț și talent scriitoricesc un act temerar. Oferă o veritabilă lecție de viață. Da, jurnalele - cel al Marianei Șora o dovedește cu vîrf și îndesat - fac parte din literatură. Mariana Șora, Cenușa zilelor. Jurnal 1997-2001, Editura Albatros, București, 2002, 460 pag.
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
autonomie decît combinațiile cu că: las'că devine o marcă discursivă, un conector pragmatic, în care suspensia subordonatei produce insinuări și subînțelesuri - las' că (vezi tu...) - , iar cre'că e folosit cu destulă ușurință în construcții eliptice: Vine? - Cre'că (da)! Pentru tre' și poa' folosirea trunchiată este de semnalat și pentru că este posibilă interpretarea ei ca particularitate a clasei verbelor modale, manifestată exclusiv la nivelul limbii populare. De altfel, impersonalul a trebui atrage și mai mult atenția prin diversitatea de
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
unor vorbitori din Banat și Transilvania, adesea în asociere cu alte particularități dialectale: "trebe deci să vă uitați pă listă" (timișoara.com); "ne-a zis: "dă-l încolo că nu-i mai trebe nimic!"" (ib.); "că la noi îs magazine da numa ce-ți trebe nu găsești" (Cotidianul 5-11. 03. 2001); "Nu-mi trebe să văd. Mi-or povestit niște muieri..." (Cotidianul 19-25.02.2001); "Ăsta, lui îi trebe cărămizi din Odiesa" (infotim.ro); "îmi trebe gozăriță, cuțât, trei boabe de
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
întâi cărți pentru școală, Coșbuc, Alecsandri, Eminescu, desigur, dar și Victor Tulbure, Dan Deșliu, mai știu eu cine, dar și mulți sovietici cu tânăra lor gardă, cu oțelul lor călit etc. Dar eram convins că sunt scriitor, poet, firește. Atunci, da. în plus, aveam ideea că, fiind așadar poet, trebuie să mă inspir din natură (educație școlară, vezi bine) și mă văd în vacanțele la țară - familia mea se stabilise la Cluj, tata milițian, apoi șofer, mama casnică - stând la marginea
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
mai puțin caste, mai mult sau mai puțin reale, cronotopi misterios remanenți ai unei/unor �vieți fără nume". Titlurile poeziilor? Niște sintagme de dânsul inventate ca, cu a lor putere să țină oarecum în jug poemul. O întrebare despre inspirație, da Inspirația, da, da. Multe-am mai trăncănit pe la ore despre asta elevilor și elevelor, copiilor și copilelor ani după ani Barba mi-a încărunțit, dorm tot mai mult și-aș vrea să dorm tot mai puțin Inspirația. Frumusețea. Misterul. Și
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
caste, mai mult sau mai puțin reale, cronotopi misterios remanenți ai unei/unor �vieți fără nume". Titlurile poeziilor? Niște sintagme de dânsul inventate ca, cu a lor putere să țină oarecum în jug poemul. O întrebare despre inspirație, da Inspirația, da, da. Multe-am mai trăncănit pe la ore despre asta elevilor și elevelor, copiilor și copilelor ani după ani Barba mi-a încărunțit, dorm tot mai mult și-aș vrea să dorm tot mai puțin Inspirația. Frumusețea. Misterul. Și Altele. Vreau
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]