1,345 matches
-
in șematismul Diocezei Gherla din 1900, care, foarte probabil, a folosit ca sursă datele culese și trimise de Țiț Bud, vicarul Maramureșului. Țiț Bud a reafirmat această datare în 1911 făcând trimitere la o însemnare pe „grinda din podul bisericii”. Datarea această a fost de la el preluată și perpetuata atât prin publicații cât și prin tradiția orală creată în sat. Istoricul medievist Radu Popa a pus sub semnul întrebării datarea lui Țiț Bud afirmând că aceasta, ca și altele asemănătoare, „se
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
1911 făcând trimitere la o însemnare pe „grinda din podul bisericii”. Datarea această a fost de la el preluată și perpetuata atât prin publicații cât și prin tradiția orală creată în sat. Istoricul medievist Radu Popa a pus sub semnul întrebării datarea lui Țiț Bud afirmând că aceasta, ca și altele asemănătoare, „se întemeiază pe creații livrești”, sugerând în schimb datarea după invazia tătara din 1717. Tendința această, de a dată majoritatea bisericilor de lemn din Maramureș după invazia tătara din 1717
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
perpetuata atât prin publicații cât și prin tradiția orală creată în sat. Istoricul medievist Radu Popa a pus sub semnul întrebării datarea lui Țiț Bud afirmând că aceasta, ca și altele asemănătoare, „se întemeiază pe creații livrești”, sugerând în schimb datarea după invazia tătara din 1717. Tendința această, de a dată majoritatea bisericilor de lemn din Maramureș după invazia tătara din 1717, se reflectă în fișa monumentului, întocmită pentru înscrierea în patrimoniul mondial UNESCO. Istoricul de artă Marius Porumb, măi echidistant
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
lemn din Ieud Deal „este probabil din secolul al XVII-lea, cu refaceri din secolul al XVIII-lea.” Poziția istoricilor, mai mult sau mai putin echilibrată, nu a înlocuit tradiția creată de Țiț Bud, lăsând să circule mai multe posibile datări. Această problemă a fost rezolvată definitiv în 1997 prin metoda dendrocronologică de către cercetătorul islandez Ólafur Eggertsson, care a datat ferm biserică de lemn din Ieud Deal din al doilea deceniu al secolului al XVII-lea. În podul bisericii există într-
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
a atribuit lucrarea pictorului itinerant de biserici maramureșean Alexandru Ponehalschi, al cărui stil caracteristic se poate distinge din alte ansambluri murale semnate în Călinești Căeni (1754), Sârbi Susani (1760), Budești Susani (1760), Berbești (1769), Desești (1780). Ea a forțat însă datarea picturii din Ieud Deal în anul 1782, sprijinindu-se pe o icoană datata ce poate fi atribuită lui Alexandru Ponehalschi. Prin această datare, Anca Pop-Bratu a încadrat pictură murala din Ieud Deal în perioada de final a creației artistului, imaginându
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
Călinești Căeni (1754), Sârbi Susani (1760), Budești Susani (1760), Berbești (1769), Desești (1780). Ea a forțat însă datarea picturii din Ieud Deal în anul 1782, sprijinindu-se pe o icoană datata ce poate fi atribuită lui Alexandru Ponehalschi. Prin această datare, Anca Pop-Bratu a încadrat pictură murala din Ieud Deal în perioada de final a creației artistului, imaginându-și o evoluție progresivă spre acest punct culminant din creația să. Se știe însă că o icoană mobilă poate fi completată inventarului ulterior
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
o pictură murala. Istoricul de artă Marius Porumb a notat, măi reținut, ca „în 1782 pictorul zugrăvește mai multe icoane în biserică din deal din Ieud” fără să cuprindă și ansamblul mural. Documentele de arhivă aduc mai multă lumină în jurul datării picturii murale din Ieud Deal. În conscripția parohiala din 1774 apare informația că amândouă bisericile din Ieud au fost renovate în anii 1764-65 de nobilul Mihai Bâlea. Cercetările dendrocronologice au indicat, la Ieud Deal, schimbarea tălpilor în acel moment. Se
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
strate subțiri argilo-marnoase. Grosimea masivului este apreciată la cca 0,7 km. Cu ocazia construcțiilor de cale ferată la Valea Florilor s-au găsit mai multe obiecte vechi în puțuri rotunde, dintre care unele ar putea dată din epoca bronzului. Datarea Carbon-14 a unui obiect din lemn de la Valea Florilor permite încadrarea lui în perioada 1420-990 î.e.n. și astfel dovedește o exploatare a depozitelor de sare în perioada bronzului târziu. Sarea a fost exploatată la suprafață (prin mici cariere) și de către
Valea Florilor, Cluj () [Corola-website/Science/300361_a_301690]
-
1930, în peretele plin dintre naos și pronaos au fost tăiate deschideri, concomitent mărindu-se și ferestrele. Prin lărgirea ferestrelor s-au tăiat porțiuni ale unor inscripții. La fereastra nordică întâlnim cuvintele „... anul domnului ...”, parte probabil a unei inscripții de datare, iar la fereastra de pe latura de sud „s-au zugrăvit cu cheltuiala lui Moga”. În naos, pictura pereților laterali a fost acoperită cu placaj. Pe bolta semicilindrică a naosului au fost pictate scene din ciclul minunilor și patimilor lui Iisus
Biserica de lemn din Strugureni () [Corola-website/Science/316621_a_317950]
-
principală în axul altarului a căzut singură când s-au desfăcut scândurile ce făceau bolta altarului. La fel s-au desprins două travei de împletitură și zidul din pământ, care au căzut spre exterior la încercarea de demontare. Încercările de datare a construcției au rămas doar încercari. În primul rând am avut surpriza să constatăm, săpând pentru îngroparea noilor stâlpi, că biserica de la altar până la poartă este așezată pe un vechi cimitir, posibil neolitic-cultura Gumelnița. S-au găsit vase din ceramică
Biserica de lemn din Izvoarele () [Corola-website/Science/309318_a_310647]
-
găsite chiar în curtea bisericii, atesta o locuire intensă în sec IX - XIX. În sat s-au găsit urme de locuire din perioada romană. Monedele găsite frecvent în zonă sunt romane, bizantine, turcești și mai puține românești din sec XIX. Datarea elementelor din lemn nu poate fi făcută cu ochiul liber, dar se poate aprecia că nu sunt din sec XX. Comparația cu alte construcții din sat nu arată asemănări, acestea fiind făcute din cărămizi nearse și cu olanele așezate pe
Biserica de lemn din Izvoarele () [Corola-website/Science/309318_a_310647]
-
GSSP = "Global Stratotype Section and Point") al permianului este plasat în valea râului Aidaralash, de la sudul munților Urali, în provincia Aktobe din vestul Kazahstanului (). La fel ca în cazul multor perioade geologice vechi, stratele de referință sunt bine cunoscute, dar datarea lor exactă este supusă unor variații de câteva milioane de ani, în funcție de autori. Comisia Internațională de Stratigrafie împarte perioada permiană în trei serii (sau epoci): cisuralian (298,9 ± 0,15 până la 272,3 ± 0,5 milioane de ani în urmă
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
Vasile cel Mare din strada Polonă. Biserica "Sf. Gheorghe" - Albă din Baia a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la poziția 196, având codul de clasificare . Pe această listă este specificată ca perioadă de datare secolele XV și XX. Localitatea Baia, situată la 7 km sud-vest de orașul Fălticeni și străbătută de râul Moldova, este una dintre cele mai vechi localități din Moldova medievală. Documente străvechi menționează pe la 1300 Baia și Câmpulung-Muscel (din Țara Românească
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
închis într-o mină părăsită din apropierea localității Bogata (aflată în vecinătate), cunoscută sub denumirea de Groapa lui Hârjap (sau Borta lui Hârjap). Cheia cu care a fost încuiată ușa de la gura minei a fost așezată sub altarul Bisericii Albe. Cu privire la datarea Bisericii Albe din Baia există și alte opinii ale specialiștilor. Într-un articol din 1973, Rada Teodoru data biserica din secolul al XVII-lea. Istoricul de artă Nicolae Stoicescu confirmă existența acestor opinii în lucrarea sa ""Repertoriul bibliografic al localităților
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
cumpăna secolelor 18 și 19, precum bisericile de lemn din Bărbălani, Valea Cucii, Cârcești, Drăguțești. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, portal, funie mediană și elemente decorative de interes la pridvor, sub streșini și boltă, inscripții cu datări, și iconostas pictat. Împreună cu turnul-clopotniță de la intrare și cimitirul din jur, biserica se încadrează într-un ansamblu valoros, amplasat în mijlocul comunității. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Catagrafiile de la 1808 și 1824 vorbesc despre o
Biserica de lemn din Morărești-Piscu Calului () [Corola-website/Science/324934_a_326263]
-
se știe că Hasan a trecut prin Azerbaidjan, Armenia (unde a fost dat afară dintr-un oraș după o ceartă aprinsă cu câțiva preoți creștini), Iraq, Siria pentru a trece din Palestina în Egipt, în jurul datei de 30 august 1078 (datarea îi aparține lui Rașid al-Din Hamadani în 1310). Din nou, nu este foarte clar cât timp a stat în Egipt, dar majoritatea surselor converg asupra perioadei de 3 ani. În timpul petrecut la Cairo, învățând și predicând, Hasan Sabbah devine deosebit de
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
că lupul marsupial trăia de-a lungul Australiei și Noii Guinee. Dovezi asupra existenței acestuia pe continent au venit de la o carcasă uscată de lup marsupial ce a fost descoperită într-o peșteră din Australia de Vest din 1990; prin datarea cu carbon radioactiv s-a demonstrat că aceasta avea o vechime de 3.300 de ani. În Tasmania, prefera pădurile și terenurile necultivate, ce aveau să devină locuri căutate de coloniștii britanici pentru animalele lor. Modelul cu dungi probabil îi
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
în interiorul sau cu scopul de a găsi urme umane conservate. Pentru istorie se dovedesc foarte utile ramuri precum stratigrafia și paleontologia pentru a fi cunoscute sistemele ocupaționale ale grupurilor umane, conflictele provocate de existență sau inexistentă unor anumite resurse și datarea straturilor de cultură care se interferează cu straturile geologice. Biologia, alături de ramurile sale, Paleobotanica și Paleozoloologia oferă o serie de concluzii utile cercetării istoriei economice, referitoare la inventarul animalier, culturile agricole, cu impact asupra dezvoltării comunităților umane, precum și un sprijin
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
construcția unor proiecte contemporane. Se fac sondaje de informare și verificare prin săpături mai mici pentru determinarea grosimii stratului și întinderea sitului. Cercetarea arheologică sistematică se face în scopul realizării unei cercetări de lungă durată. Urmează analiza descoperirilor ce presupune datarea așezării și a obiectelor descoperite prin metoda stratigrafica ce are în vedere observarea succesiunii pe verticală a depunerilor naturale și a stratului de cultură marcat de prezență umană și metodă tipologica ce se aplică la artefacte, morminte, structuri și monumente
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
întitulate Palaeographia graeca (Paris, 1708). Metodă folosită de acesta se referea la observarea grafiei textelor datate și aplicarea rezultatelor obținute asupra textelor nedatate. Acest manual de paleografie discuta despre material și instrumentele de scris, periodizarea scrierii, prescurtările, critică textelor și datarea. Paleografia este absolut indispensabilă oricărui specialist care se cercetează scrierile vechi; citirea corectă a acestor izvoare permite înțelegerea exactă a fenomenelor specifice diverselor perioade istorice. Paleograful trebuie, prin urmare, să deosebească copia de autentic și falsul de original, să poată
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
o organizație politică, culturală sau științifică. Metrologia se ocupă cu studierea sistemelor de măsură utilizate în trecut, ce se regăsesc în documente și în muzee, fiind analizate evoluția și adaptarea acestora la sistemul de măsură modern, servind la localizarea sau datarea unui document ce face referiri la anumite unități de măsură specifice unui spațiu sau perioade istorice. Din antichitate, unitățile de măsură erau exprimate prin dimensiuni ale corpului uman. În privința greutății, s-au folosit diverse ponduri. Vexilologia este știința care se
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
unui personaj domnesc, datat în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Au fost avansate mai multe ipoteze asupra identității acestuia, cele mai vehiculate nume fiind cele ale lui Basarab I, Vladislav Vlaicu și Radu I. Cercetări recente (inclusiv datarea cu C14 a osemintelor) au dovedit că moartea personajului a survenit cel mai târziu în 1370, prin urmare el nu este nici Vladislav Vlaicu, nici Radu I. De asemenea, se presupune că mormântul a aparținut primei biserici, Argeș I, atestată
Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/309849_a_311178]
-
si reprezentări ale unor posibile constelații sau grupuri stelare necunoscute. Deși s-a vehiculat des numele călugărului franciscan Roger Bacon, ca autor al manuscrisului Voynich, identificarea a două plante „americane” printre desenele misterioase: floarea soarelui și piperul „chayenne”, face imposibilă datarea sa, mai devreme de 1492, anul în care Cristofor Columb debarca în America Centrală, acolo de unde avea să aducă în Europa, cele două plante. Mult mai aproape de profilul autorului, care nu putea fi decât una dintre mințile luminate ale epocii, pare
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
fi cuprul, este datata în perioada 3000 - 2400 î.Hr. când aceasta e trecută în istorie că marea transformare a insulei în mare imperiu în zona mediterana și pentru marea parte ale complexității practice, a construcțiilor funerare, a statuilor sacre. După datarea bronzului (mileniul ÎI), timp în care insula ajunge la dezvoltare maximă din acea perioadă, influențată fiind de exploatările miniere de extracție a cuprului și exploatare e lemnului pentru construcția de nave, si dovedită de spelndida fortăreața Nitovikla, cu ziduri enorme
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
asta. Sufletul lui Krishna apoi s-a ridicat la ceruri, în timp ce trupul său fizic a fost incinerat de Arjuna. Conform , moartea lui Krishna marchează sfârșitul lui și începutul lui , care este datata la 17/18 februarie 3102 îen. Totuși, după datarea și explicațiile lui din "Învățătură sacra", această dată marchează trecerea la și nu la Kali Yuga, care conform acestui calcul începe undeva în jurul anului 700 îen. Această datare corespunde descoperirilor arheologice care plasează existența lui Krishna și războiul Mahabharata undeva
Krishna () [Corola-website/Science/309088_a_310417]