855 matches
-
Și nu numai. Am recitit de curînd cronici semnate de critici cu cotă din presa de specialitate. Am recitit și cronicile de pe la noi, cam din aceeași perioadă. No comment. De unde și de ce, mai ales, lipsa de priză? Înghesuirea unui spirit debordant în formele strîmte ale șabloanelor a fost, la urma urmelor, ceva mult mai la îndemînă. Ceva practicat cu ușurință. Istoria recentă a teatrului românesc, a listelor de premii și premiați nu îl are pe Purcărete în top. Nici de departe
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
altceva decât rigoarea, uneori cazonă, a Studioului de Radio Moldova. Între furcile caudine ale unei cenzuri labile, intransigentă cu cuvintele și generoasă cu ideile (sau invers), presa studențească ieșeană se citea și se scria printre rânduri. Revolte înăbușite, inițiative culturale debordante, simboluri cu descendență elitistă și lingvistică, un adevărat submersibil plin de intelectuali adevărați, dar și de lichele, turnători etc. Era dificil nu doar să scrii ci, mai ales, să-ți alegi prietenii, confrații întru idealuri și, de ce nu, modelele culturale
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
banca, mama ei de bancă, era prea largă pentru cât ar fi vrut el să stea de aproape de Arm, de care se simțea tot mai atras, cu fiecare zi, cu fiecare ceas. Arm cu naturalețea ei, Arm cu umorul ei debordant, Arm cu pielea ei arămie și atât de fină, Arm cu corpul ei zvelt, Arm mirosind atât de frumos... Aștepta în fiecare dimineață sosirea ei cu tot mai multă nerăbdare, prea multă nerăbdare... Intram degeaba, Bart, nu vreau nici o bijuterie
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Adela se intersectează multiplele dimensiuni ale personalității lui Ibrăileanu, fie cele structurale, fie cele dobândite. Ideea, și la Ioan Holban - Op. cit.). Opera îl reprezintă pe autorul ei, marcat de eșecul existenței sale, conștient de deficitul de vitalitate. Frumusețea plastică, vitalitatea debordantă a femeii contrastează cu timiditatea organică a bărbatului, accentuată de conștiința bătrâneții și de ridicolul acestei posturi (iubirea între parteneri din generații diferite). Un personaj, bărbat de 40 de ani, ce-și reprimă disponibilitățile erotice este o realitate psihologică destul de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Scrob. Persiflarea nu recomandă neapărat un acultural. Să mai amintim o singură scenă, grăitoare pentru ilustrarea spiritului vioi al Adelei. E vorba de "scena" mesei și a conversației de la maica arhondară, unde dl Dimitriu (alias Calistrat Hogaș) e într-o debordantă vervă. Naratorul e zgârcit în notații. Ceea ce consemnează despre Adela ni se pare suficient pentru desemnarea stării ei de spirit. La plecarea bătrânului "un bărbat de vreo 60 de ani" - și acest amănunt biografic respectă realitatea: într-adevăr, Hogaș, născut
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mă plictisește de câteva ore, spuse el vesel, arătând spre amicul său Paul, un tip Înalt, brunet, cu nas lung, acvilin, și o privire opacă. Era și timpul să schimbăm subiectul. Energia pe care o degaja David era atât de debordantă și zâmbetul său atât de cuceritor, Încât femeile Îl plăcură imediat. Paul era Îmbrăcat destul de normal, dar David purta ostentativ un costum Îngrozitor de cowboy. — Ce costum... interesant aveți! zise Diane, ca să spargă gheața. — Creație proprie! răspunse el mândru. Destul de neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Abea după ce reuși să citească de câteva ori, realiză la adevărata valoare succesul opținut. După atâta alergătură, sânge rău nu mai vorbim de nervi zdruncinați, Însfârșit, va putea afla adevărul. Inima sa greu Încercată Îi tresălta de bucurie, o bucurie debordantă, generatoare de viață...!! Alergă la birou, arătându-i prietenei sale hârtia. „Vino cu mine...” Atena bucuroasă, Îl urmă fără a mai schimba un singur cuvânt până În fața binecunoscutei uși de stejar a laboratorului, acționând butonul soneriei. Nu a trebuit să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o funestă presimțire atunci când Îi propusese lui Tony Pavone să bea un șpriț Împreună. Într-adevăr, nevinovatul șpriț se transformase În două zeci și patru de ore Într-o adevărată avalanșe de sticle golite...Gică Popescu băuse cu o lăcomie debordantă, fără a-și putea imagina consumarea pentru vecie a ultimelor pahare. La câteva luni de zile, Gică Popescu acuzând o stare de amețeală se internă În spital ca după o sumară analiză să se constate cu stupoare: cancer ganglionar. A
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
secolului trecut. Arareori, reușeai să-l abordezi. Atunci, ți se revela un om deschis, chiar pasionat, plin de Înflăcărare și cu multă energie spirituală. Își susținea convingerile de excelent român cu aplomb, cu hotărâre și, uneori, cu umor specific moldovenilor. Debordanta-i energie intelectuală și uimitoarea-i volubilitate te Îndemnau să te Întrebi cum ai putut crede despre dânsul că-i tăcut ca un sfinx. Însă, cel mai adesea, profesorul se strecura discret pe ulițele satului, evitând orice comunicare, cu excepția salutului
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
la 48 de ani, Grigore Caraza reprezintă o adevărată legendă vie a românilor, cu atât mai mult a nemțenilor. În prezent locuiește la Piatra-Neamț și, În ciuda anilor foarte mulți În care a Înfruntat regimul comunist, continuă să fie o prezență debordantă, realistă și un patriot desăvârșit.” Socotim că, acum, este momentul de a Începe să ne referim numai la carte, analizând-o. Se cuvine să precizăm, Întâi, că titlul inspirat „Aiud Însângerat” ni se pare cât se poate de potrivit și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
studiul psihologic al geloziei, iar O moarte care nu dovedește nimic o monografie concentrată a iubirii latente, nemărturisite și relevate de absența sau senzația pierderii ființei dragi, Jocurile Daniei vorbesc de pasiune și de adorație rămase fără finalitate, de sentimente debordante cultivate dar neîmpartășite, de o adevărată “tragedie sentimentală.”<footnote Mihai Zamfir, op. cit., p. 117 footnote> Cel mai analitic roman al curentului își îndreaptă atenția spre fervoarea insatisfacției ca o boală exemplară a începutului de secol al XIX-lea, și nu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
vreunei mari televiziuni străine. Așadar, cred că e un lucru bun că ea și nu altcineva a ales să facă pasul dinspre showbiz înspre carte. Face față mai mult decât onorabil. Are un soi de bun-simț salvator și o feminitate debordantă, tratată cu multă onestitate, chiar dacă nu până la capăt. Nu e reprezentativă pentru showbiz-ul românesc, și asta e bine. Reprezintă însă un indice interesant și promițător pentru statutul femeii autohtone, pentru o eventuală ridicare a femeii române din mocirla prostului-gust
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
mozartiene. Primul stadiu ― Nunta lui Figaro ― este întruchipat de Cherubino, ipostază a senzualității care se trezește și al cărei obiect nu este pe deplin precizat. Dorința este ca atare confuză și, pentru că nu cunoaște satisfacerea și nu poate deveni bucurie debordantă, ea este înconjurată în permanență de un nimb de melancolie. Obiectul dorinței este de fapt cunoscut, dar pentru că dorința nu s-a exersat asupra lui, ea nu îl posedă încă și trăiește separată de el, în ne-aproprierea lui. Și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
juca singur cu ea cu forța cu care numai un copil poate intra în universul pe care și l-a creat cu mijloace derizorii și în a cărui realitate, prin însuși exercițiul jocului, începe să creadă. Călărind cu un entuziasm debordant bățul metafizicii sale, ajunsese să creadă că are sub el un armăsar focos care îl poartă în cele mai crâncene bătălii ale gândirii. De câte ori l-am privit jucîndu-și, cu inepuizabilă energie, jocul pe care și-l inventase, m-am simțit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fericite, ea rămâne neînțeleasă până și de cele mai apropiate persoane. Prietena ei Chrysis îi reproșează că percepe nefiresc lucrurile (Tu nu vezi ca toți oamenii), îi contestă capacitatea de a-și închipui ursitul, pe care o atribuie unei imaginații debordante (asta e o închipuire a ta. Nici nu știi cum îl cheamă), dar admite că de multe ori nu-i poate pătrunde sensul cuvintelor (vorbești întotdeauna prea frumos pentru mine - I 3). Chrysis se miră de spaima de moarte manifestată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
înfige pumnalul în pieptul lui Brutus. Ultimele cuvinte ale maleficului și temerarului personaj reprezintă o ultimă sfidare adresată lumii înainte de a fi la rândul lui ucis : Collatinus, să știi că Lucreției i-a plăcut (VII, p. 96). Cu energia sa debordantă și irezistibilă, Sextus caută să experimenteze toate formele răului fără a ezita să-și pună viața în joc pentru a dobândi o plăcere oricât de efemeră. Poate nu întâmplător, dramaturgul care a semnat în 1981 adaptarea Karamazovii, pusă în scenă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pot suporta astfel de experiențe până la sfârșit. Există totdeauna o primejdie serioasă în menținerea unor conținuturi care se cer obiectivate, în închiderea unei energii cu tendință de explozie, deoarece poți atinge un moment când nu mai poți stăpâni o energie debordantă. Și atunci prăbușirea rezultă dintr-un preaplin. Sânt trăiri și obsesii cu care nu se poate viețui. Nu este atunci o salvare în a le mărturisi? Experiența teribilă și obsesia îngrozitoare a morții, atunci când sânt păstrate în conștiință, devin ruinătoare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e frică de luminile din el. Forma nebuniei este determinată de condiții organice și temperamentale. Cum majoritatea nebunilor se recrutează dintre depresivi, este fatal ca forma depresivă să fie mai frecventă la nebuni decât stările de exaltare plăcută, veselă și debordantă. Este atât de frecventă melancolia neagră la nebuni, încît aproape toți tind spre sinucidere, o soluție atât de grea până nu ești nebun. Aș vrea să înnebunesc într-un singur caz. Când aș ști că aș ajunge un nebun vesel
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
formelor vitale nu se însumează într-o convergență transvitală sau într-o intenționalitate transcendentă, ci se realizează într-un ritm nebun, în care nu poți recunoaște altceva decât demonia devenirii și a distrugerii. Iraționalitatea vieții se manifestă în această expansiune debordantă de forme și conținuturi, în această pornire frenetică de a substitui aspecte noi celor uzate, fără ca această substituire să însemne un plus apreciabil sau o însumare calitativă. O relativă fericire ar simți omul care s-ar abandona acestei deveniri și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
numai existența ca obiectivitate sensibilă, ci și moartea. Astfel se explică de ce temerii de moarte, ce se manifestă la anumiți depresivi, interpretările curente nu-i găsesc nici o justificare mai adâncă. Cum se poate ca într-o vitalitate mare, uneori chiar debordantă, să apară frica de moarte sau cel puțin problema morții? Mirării acesteia, caracteristică mentalității curente, nu i se pot opune decât marile posibilități de înțelegere esențială închise în structura stărilor depresive. Căci în aceste stări, în care dualizarea cu lumea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
exterior corespondent felului ei specific sau să transforme acest exterior într-o viziune potrivită naturii ei. Căci există o corespondență intimă, în toate stările mari și adânci, între planul subiectiv și planul obiectiv. Ar fi absurd să concepi un entuziasm debordant într-un mediu plat și închis; dacă totuși s-ar întîmpla, aceasta s-ar datora unei excesive plenitudini ce ar subiectiviza întreg mediul. Ochii omului văd în exterior ceea ce îl frământă în interior. Cadrul este de cele mai multe ori rezultatul unei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
melancolia cere un infinit exterior? Fiindcă este în structura ei o dilatare și un gol cărora nu li se pot stabili granițe. Trecerile de limite se pot realiza fie în mod pozitiv, fie negativ. Exuberanța, entuziasmul, furia etc. sânt stări debordante a căror intensitate sparge orice bariere limitative și crește dincolo de echilibrul normal. Este un avânt pozitiv al vieții, rezultat dintr-un plus de viață, dintr-un exces de vitalitate și dintr-o expansiune organică. În stările pozitive, viața trece dincolo de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tristețea nu explodează, nu irită pe om până acolo încît să zguduie elementele ființei. Nu este caracteristic că se vorbește de un oftat, de un suspin, de tristețe, dar niciodată de un strigăt de tristețe? Ea nu e o stare debordantă, ci una care se stinge și moare. Pentru nota diferențială a tristeții, este extrem de semnificativă apariția ei atât de frecventă după marile satisfaceri și împliniri vitale. De ce actului sexual îi urmează tristețea, de ce după o beție formidabilă sau după un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
entuziast, o receptivitate cosmică, universală, o capacitate de a primi totul, de a se orienta, în orice direcție, dintr-un impuls și un exces interior, de a nu pierde nimic și de a participa la orice acțiune cu o vitalitate debordantă, ce se risipește pentru voluptatea realizării și pasiunea faptului, pentru gustul dezinteresat al frământării și pentru cultul dinamic al eficienței. Pentru omul entuziast nu există criterii, perspective și calcul, ci numai abandonare, frământare și dăruire. Bucuria îndeplinirii și extazul efectivului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai fragmentară, în esența sa, decât bănuiesc oamenii. Nu este aici explicația faptului pentru ce decădem cu toții, pentru ce ne pierdem vioiciunea pulsațiilor interioare și ne închistăm luând forme, cristalizîndu-ne în dauna productivității și dinamismului interior? Pierderea fluidității vitale și debordante îți distruge receptivitatea și posibilitatea de a îmbrățișa viața cu generozitate și elan. Entuziastul este singurul care se menține viu până la bătrânețe. Toți ceilalți, când nu sânt născuți morți, ca majoritatea oamenilor, mor înainte de vreme. Sânt atât de rari oamenii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]