851 matches
-
Supraomului, căci omul post-dionisiac ar fi fost vlăguit de mila creștină. Nietzsche trăia față de creștinism o idiosincrasie nebuloasă, datorată, în bună măsură, teologiei scolastice supraviețuinde. Într-un fel, Heidegger va urma un traseu similar cu al lui Nietzsche, căci în deconstrucția metafizicii el va produce trecerea de la Sein la Dasein, o trecerea echivalentă cu a înaintașului său de la Dumnezeu la Dionysos. Oare deconstruind metafizica Heidegger nu regresează înspre luminișul scoaterii-din-ascundere a adevărului ființei (alétheia), adică spre Platon și presocratici? Dar, am
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
înțelege acum de ce a insistat atât de mult Părintele Stăniloae asupra dogmei unui Dumnezeu-Persoană. Din unitatea ontologică în Ființă (Sein), Părintele Stăniloae ajunge la unitatea ontologică în Dasein, demers foarte apropiat de al lui Heidegger. La ambii, prețul e o deconstrucție, una în plan teologic (vizând teologia scolastică supraviețuindă), cealaltă în plan metafizic. Deși omul modern e scindat, în el stăruie, arheal, unitatea spirituală în Duhul Sfânt, al Treimii. Iar omul e capabil de comuniune și cu natura, care e multiplă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Cu o ascuțime excepțională, Părintele Stăniloae combate simultan diversele teze centriste repudiate de filosofia postmodernă, fără, însă, a cădea în capcane de felul celei în care s-a lăsat prins Alexandru Mușina, care, de fapt, îi preia pe alții. Căci deconstrucția metafizicii centrului la postmoderni se face spre a dovedi suficiența de sine a lumii, care se vede nevoită să se sprijine pe nimic, deși refuză orice punct de sprijin. Iluzia ieșirii din metafizică se dovedește a fi o rămânere în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
plină postmodernitate sacrificiile umane par interminabile, încât nici o lege de drept internațional nu le pot stopa. Lumea ca haosmos e bântuită de violența diabolică. Postmodernii se iluzionează când cred că în haosmos sunt posibile civilizația și cultura. Haosmosul e perpetuă "deconstrucție", ca să mă exprim în jargonul postmodernist, adică eufemistic, iar de-a dreptul spus, e distrugere descompunere, marș entropic către nimic. Violența în lume nu ține de ontologic, dar exprimă inaptitudinea diavolului de a crea, o violență malefică indusă omului căzut
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
religios, sexual și stilistic. Aceasta e ținta idealului postmodernist. Alain Finkielkraut vorbea de provocarea unui metisaj generalizat 70. Era "noului antropocentrism", eliberată de revelația biblică, este era nomazilor, a tiers-mondiștilor. Există speranța unui neoluminism planetar 71, de astă dată, cu deconstrucția oricărui elitism, cu dispariția noțiunilor de adevăr și de minciună: "Noi trăim în era feelings: nu mai există nici adevăr, nici minciună, nici stereotip, nici noutate, nici frumusețe, nici urâțenie, ci doar o paletă infinită de plăceri, diferite și egale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
autonomism purist și care le transformă din mijloace în scopuri în sine. Este, în definitiv, vechea poveste a alienării. Văzând în tradiții, istorie, instituții, toate rigidizate și antiumane, cauza răului, soluția lui Alain Touraine nu poate fi decât una "postmodernistă", deconstrucția tuturor acestora și reconstrucția lumii pentru individ prin joc și amuzament. Identificând greșit cauza răului, postmoderniștii sunt condamnați să ofere soluții infantile, ca modelul "poporului jeune". Firește, un asemenea model cultural nu poate avea viață lungă, fiind sortit pieirii, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
limbaj, în simbol. Contestând limbajul, Zerzan comite cea mai stranie negare a omului, în ultimă instanță, negare până la care nici o avangardă n-a reușit să ajungă. Deosebirea e și în aceea că avangardele nu căutau soluții mântuitoare, rezumându-se la deconstrucție violentă a tradiției, pe când Zerzan caută în preistorie o tradiție mai mult decât utopică, din perspectiva unui rousseauism sans rivages. Pentru ciudatul neocinic american, limbajul este primul dintre idolii tribului și de el trebuie să ne lepădăm, căci încapsulează conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ai teoriilor lor învățarea transformatoare, rolul contextului, gândirea critică etc. Teoria constructivistă descrie învățarea văzută ca un lanț de construcții (dezvoltare de cunoștințe relevante pentru acțiunile întreprinse), reconstrucții (achiziție și integrare de informații în seturile de cunoștințe deja existente) și deconstrucții (eliminare graduală a patternurilor de cunoaștere ce nu mai sunt viabile). Conform lui Siebert (apud Bron și Schemmann, 2002), din perspectivă constructivistă, învățarea poate fi caracterizată ca fiind: - emergentă: multe dintre cunoștințe și idei se produc în prealabil, parțial la
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
care răspunde în mai mare măsură nevoilor, intereselor, aspirațiilor, scopurilor celor ce învață) este caracteristică adulților. DeCoR-ul realizării învățăriitc "DeCoR‑ul realizării învățării" Paradigma constructivistă a învățării concepe realizarea efectivă a acesteia ca un proces cu trei faze: a) deconstrucția - punerea în discuție a unor cunoștințe, puncte de vedere, convingeri, credințe, mentalități, reprezentări individuale și/sau colective etc. referitoare la realitate și la cunoașterea acesteia. Cunoașterea noastră cotidiană este dominată de un realism naiv, potrivit căruia lumea este, într-adevăr
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
schimbarea structurală produsă în cognițiile subiectului, în modurile/modelele de interpretare a realității, în strategiile de rezolvare a problemelor, în comportamentele și conduita acestuia. Este vorba despre o nouă construcție ce are ca efecte valorificarea potențialului individual și dezvoltarea personală. Deconstrucția, construcția și reconstrucția (care dau titlul acestei secțiuni - DeCoR) stau la baza realizării procesului învățării, în viziunea concepției constructiviste. În procesul învățării astfel conceput, experiențele și amintirile noastre, cunoștințele și rețelele de concepte anterioare, modul și stilul personal de gândire
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ai teoriilor lor învățarea transformatoare, rolul contextului, gândirea critică etc. Teoria constructivistă descrie învățarea văzută ca un lanț de construcții (dezvoltare de cunoștințe relevante pentru acțiunile întreprinse), reconstrucții (achiziție și integrare de informații în seturile de cunoștințe deja existente) și deconstrucții (eliminare graduală a patternurilor de cunoaștere ce nu mai sunt viabile). Conform lui Siebert (apud Bron și Schemmann, 2002), din perspectivă constructivistă, învățarea poate fi caracterizată ca fiind: - emergentă: multe dintre cunoștințe și idei se produc în prealabil, parțial la
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
care răspunde în mai mare măsură nevoilor, intereselor, aspirațiilor, scopurilor celor ce învață) este caracteristică adulților. DeCoR-ul realizării învățăriitc "DeCoR‑ul realizării învățării" Paradigma constructivistă a învățării concepe realizarea efectivă a acesteia ca un proces cu trei faze: a) deconstrucția - punerea în discuție a unor cunoștințe, puncte de vedere, convingeri, credințe, mentalități, reprezentări individuale și/sau colective etc. referitoare la realitate și la cunoașterea acesteia. Cunoașterea noastră cotidiană este dominată de un realism naiv, potrivit căruia lumea este, într-adevăr
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
schimbarea structurală produsă în cognițiile subiectului, în modurile/modelele de interpretare a realității, în strategiile de rezolvare a problemelor, în comportamentele și conduita acestuia. Este vorba despre o nouă construcție ce are ca efecte valorificarea potențialului individual și dezvoltarea personală. Deconstrucția, construcția și reconstrucția (care dau titlul acestei secțiuni - DeCoR) stau la baza realizării procesului învățării, în viziunea concepției constructiviste. În procesul învățării astfel conceput, experiențele și amintirile noastre, cunoștințele și rețelele de concepte anterioare, modul și stilul personal de gândire
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
the 19th Century”, În Revue Roumaine d’Histoire, 17, 1978, nr. 1. Cernovodeanu, Paul; Stanciu, Ion, Imaginea Lumii Noi În țările române și primele lor relații cu Statele Unite ale Americii până În 1859, Editura Academiei, București, 1977. Cesereanu, Ruxandra, Decembrie ’89: deconstrucția unei revoluții, Editura Polirom, Iași, 2004. Chartier, Roger, Lecturi și cititori În Franța Vechiului Regim, Editura Meridiane, București, 1997. Chaunu, Pierre, Civilizația Europei În Secolul Luminilor, vol. I-II, Editura Meridiane, București, 1986. Chauviré, Roger, Histoire de l’Irlande, P.
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nationalism, Verso, New York, NY - toate apărute În 1983. Vezi considerațiile introductive ale lui Dan Berindei, În Istoria românilor, vol. I, Academia Română, Editura Enciclopedică, București, 2001, p. XIX. Alina Mungiu-Pippidi, Transilvania subiectivă, Editura Humanitas, București, 1999, p. 11. Pentru critica și deconstrucția acestei tendințe, vezi Sorin Antohi, Exercițiul distanței. Discursuri, societăți, metode, Editura Nemira, București, 1997, pp. 306-310: Discursul patologiei colective. Bogdan Murgescu, A fi istoric În anul 2000, Editura ALL Educațional, București, 2000. Alexandru Zub, Sorin Antohi, Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
revoluție la românii din Transilvania (septembrie 1848-august 1849)”, În volumul D. Prodan XE "Prodan" . Puterea modelului, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 1995, pp. 190-202. O excelentă analiză a opiniilor despre revoluția română din decembrie 1989, la Ruxandra Cesereanu, Decembrie ’89: deconstrucția unei revoluții, Editura Polirom, Iași, 2004. Ernest Gellner, Nations and Nationalism, Blackwell, Oxford, 1983. Pentru deconstruirea critică a națiunii, cu mijloacele antropologiei culturale, vezi Enikő Magyari-Vincze, Antropologia politicii identitare naționaliste, Editura EFES, Cluj-Napoca, 1997; pentru imaginarul istoriografic românesc, vezi Lucian
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
impunere alte curente feministe riscă să devină parte a lumii și a cunoașterii pe care încearcă să o critice, tocmai prin rolul emancipator pe care și-l asumă. În consecință, feminismul postmodern valorizează, asemenea postmodernismului în general, alteritatea, diversitatea, marginalizarea, deconstrucția, metanararea. El aduce în limbajul relațiilor internaționale chestionarea identităților, a semnificației frontierelor geografice, a ideii de suveranitate și a celei de stat. Există un potențial transformator al feminismului postmodern, diferit de la o autoare la alta, permanent suspicios și dispus să
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
în Prizoniera (1923). De aceea, un cercetător bine informat se va strădui să repună în discuție propriile clasificări, propriile decupaje ale realității, pentru a verifica dacă nu creează el însuși obiectul pe care pretinde să-l studieze. Acest exercițiu de deconstrucție, pentru care Totemismul azi (1962), semnată de Claude Lévi-Strauss, este un exemplu precursor, face parte de vreo douăzeci de ani din cunoașterea profesională, deși s-a impus lent, ca și teoriile a priori empirice și pozitiviste. Numai luptând împotriva propriilor
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
false Științele umane își reexaminează mereu ipotezele, conceptele, metodele și scriitura. Se pare că, în decursul istoriei, ele oscilează între doi poli: pe de o parte, o dorință de ancorare, de întemeiere și de ordine; pe de altă parte, scepticismul, deconstrucția, o formă de romantism. Opozițiile prea simple, exprimate în termeni ca ordine și dezordine, colectiv și individual, obiectiv și subiectiv, sens și funcție, frânează considerabil productivitatea ipotezelor, închizând reflecția teoretică într-o serie de dileme. Sociologia și antropologia s-au
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
decât prin prisma unei culturi specifice nu face nici să dispară realitatea ca obiect, nici să dispară semnificația universală a descoperirilor. Demontarea invențiilor, a construcțiilor demistifică credința într-o anumită definire a realității, nu afirmă că realitatea nu există. Teoreticienii deconstrucției consideră cu plăcere drept ficțiuni entități complexe societate, sistem social, organizare socială, structură socială, cultură, francezii etc. Totuși, autorii care încearcă să elimine din vocabularul lor aceste cuvinte și toate metaforele biologice sau mecanice care le însoțesc sunt obligați, când
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
formă a idealului. Dacă încercăm să explicăm natura operei de artă ca întreg putem cădea în astfel de pericole. De aceea o stratificare a operei de artă este o condiție ontologică în analiza artei. Existența artei trebuie explicată prin intermediul unei deconstrucții care ne duce la tropii esențiali. În acest sens, Hartmann observă două straturi esențiale: primul strat este prim-planul operei care oferă baza operei (materia operei), iar al doilea este stratul decorativ care e desăvârșit prin experiența perceptuală. Prin intermediul stratificării
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
slujesc, într-adevăr, de referință pentru inventarea unei societăți egalitare și emancipate, mai ales „Revoluția bolivariană” condusă de Hugo Chavez, președintele Venezuelei din 1998, care simbolizează pentru neocomuniști „socialismul secolului XXI”. Grupuri anarhiste plutesc pe valul „alter” în scopul accelerării deconstrucției unui sistem detestat, după modelul așa-numitelor Black Blocks sau al câtorva „opozanți ai creșterii economice”. Mișcarea „neo” comportă și creștini, purtători ai unei doctrine sociale, a căror prioritate se îndreaptă spre pace și refluxul sărăciei. Deși au mai degrabă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a „tipurilor” sau grupurilor umane (Taguieff, 1985 și 1988). ν Iată de ce, de câțiva ani Încoace, cuvântul „rasism” (sau calificativul „rasist”) este adesea pus Între ghilimele În discursul savant, și aceasta pe bună dreptate ă consecință a unei munci de deconstrucție a unui „ism” prea des folosit. Însă un astfel de „rasism”, implicit, disimulat, subtil, până acolo Încât devine uneori dificil de sesizat, nu trebuie oare considerat o formă de rasism? O formă nouă? Un tip nou? Trebuie oare, În mod
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Sarbin (1986), abordarea modului narativ de cunoaștere a lui Bruner (1986, 1987) sau teoria scenariului a lui Tompkin (1987). Există, de asemenea, tehnici de codificare (Coffey, Atkinson, 1996; Stewart, Franz, Layton, 1988), o abordare hermeneutică, incluzând reconstituirea, dialogul și teoriile deconstrucției (Widdershoven, 1993), precum și o abordare narativă din perspectiva genului (Gergen, Gergen 1993) care pot fi luate în considerare. Dintr-o perspectivă biografică, putem lua în considerare și o analiză tematică de ramură (Rosenthal, 1993). Există multe alte teorii bazate pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
care trec în prim plan intertextul și interdiscursul. În analiza discursului, corpusul ilustrează, în mod necesar, articularea dintre texte, dintre text și discurs, dintre discurs și instituție (spațiul social generînd moduri de enunțare specifice). Rezultat al unei operațiuni complexe de deconstrucție și de reconstrucție, corpusurile, în special cele de mare întindere, permit, mai ales grație lecturilor de tip reticular ce devin posibile prin aplicarea instrumentelor de analiză informatizată, o revalorizare a noțiunilor centrale în analiza discursului: "discurs(ivitate)" și "text(ualitate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]