1,118 matches
-
se reține încă de la primă lectură sînt două "figuri" dominante, metafore ludice sau grave, după caz: bufnita și cîrtita. Ele polarizează, de altfel, întreaga încărcătură afectiva a poeziei. Interesantă, în cazul primului simbol, e construcția lui printr-un amestec de decupaje descriptive, adevărate planșe de morfologie a obiectului și a mediului sau ("Bufnita avea urechi ascuțite și ochi roșii și pleoape/și vise roșii./ Dacă stătea așa, împietrita, răspîndea în jurul ei/ o noapte de aluat moale și lipicios/ și clăbuci de
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
demers jurnalistic: pe lîngă că îi acceptase imediat articolul, comitetul de redacție de la Frame îi oferise un post de editorialist în cadrul revistei, cu începere de la 1 septembrie. Membrii comitetului păruseră mulțumiți că, deși nu reușise să găsească vreun cadru, vreun decupaj sau o copie a scenariului după care se turnase De serviciu la closet, Terry scrisese un material interesant și vrednic de atenție, care strîngea pentru prima oară laolaltă informații disparate și incomplete. De exemplu, se relata cazul curios al recenzentului
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
dimineața, dar nu și aurora, cu trezirea unui cuplu, unde femeia dezbrăcată se mișcă în întuneric, se îmbracă într-o cameră alăturată, însă camera nu poate ajunge acolo decât prin intermediul unor uși deschise care decupează inevitabil scena. Acest tip de decupaj se va repeta obsesiv, există aici un blocaj nu neapărat al privirii, cât unul psihologic, care face personajul inaccesibil, deși livrat privirii tale. Sub duș bărbatul își ține penisul în mână, mimează apoi un fel de convulsie, penisul este folosit
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
urmă, oricât de ieșite din comun vor fi fost tribulațiiile acestei iubiri de-o viață, trebuie să conchidem că, artistic, ele nu sunt numaidecât memorabile. În cuvintele unui prozator de demult, „au mai pățit-o și alții”. Dintre toate posibilele decupaje tematice la care îndeamnă acest corpus de aproape o mie de pagini, semnificativ (și util) mi se pare să mă limitez asupra celui care privește conștiința propriuzis literară a Mariei Banuș. Dacă-i dăm crezare lui G. Călinescu (care vorbea
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
de propagandă, terminat cu o stea roșie de carton, și presărat cu îndemnuri, a rămas într-o ediție din Pillat. Altele sînt bucăți de ziar - o porțiune din If... a nimerit în traducerea Sonete-lor lui Shakespeare. Uneori, cărțile înghit fotografii. Decupaje din reviste, puse bine și rătăcite, în marea tagmă a cărților fără stăpîn. Alteori, între pagini sînt scrisori, pierdute fără gînduri de întoarcere. Chitanțe. Fișe de lectură (nu prea arareori, ele fac trup comun cu cartea...). Beningne indiscreții, adăugate subiectului
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
putem surprinde prin fardul gros de ipocrizie și respectabilitate o altă identitate a doamnei Pujol. Cu delicatețe, Suzanne Pujol extrage din cartea amintirilor anului 1952 câteva pasaje amoroase pentru a-l încredința pe Maurice că Laurent nu este fiul lui. Decupajul pe care-l face malițios Ozon acestor aventuri este unul strict sexual. Răsturnată fie în iarbă, fie pe o canapea, fie cu șoferul anonim zâmbind prostește cu cricul în mână, fie cu avocatul de succes zâmbind superior, pe atunci proaspăt
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
ambianțe, însă cu o sporită anvergură. Retrospectiva Dan Er. Grigorescu din ianuarie 2008, de la Galeria Dialog, procura o bună oportunitate, densa ei plenitudine ne-a îngăduit să întrevedem putința unui transplant roman, care să prilejuiască o autentică palingerezie: după un decupaj astfel condus, încît să-i împrospăteze eclatant acestui tezaur valențele mediteraneene și latine. Bogăția ofertei nu se găsea nicicum sacrificată, numeroase piese din arhiva pariziană a marelui fotograf, generos puse la dispoziție de soția sa Ariana Negropontes Grigorescu, se adăugau
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
dialogului naște mici poeme, imagini ce zboară ca niște fluturi, ieșind din orice tipare. Ludicul se amestecă cu o tehnică specială a absurdului, iar desenul este perfect suprarealist. Poate că aici, în acest text, se simte cel mai tare, pe decupaje, structura absurdului, apropierile de Beckett sau de Ionesco. Poate că aici, în acest text, se simte cel mai tare că viața, agonia, moartea coexistă și joacă tare, fiecare. Am fost surprinsă, într-un fel, cînd am aflat că regizorul Radu
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
București să facă în fiecare seară de vineri, de la ora 19, ore de salsa - free! În 31 octombrie se va organiza un mare concurs de Cupă Salsa. SIMONA POPOVICI Trasee artistice l Propuse de Centrul Cultural German Cu expoziția de decupaje și instalații „S-a spart gheața“ a artistului german Wolfgand Müller, deschisă până în 31 octombrie, Centrul Cultural German din Timișoara (str. A. Pacha nr. 2, tel. 407 058) și-a început stagiunea de evenimente. În programul instituției pentru această lună
Agenda2003-40-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281541_a_282870]
-
poeziei lui Flora care, oricît și-ar dezice începuturile, continuă să fie, în bună parte, moștenitoarea lor". Sau: ,Catalogul cotidian, strigat cînd cu melancolie, cînd cu maliție (dar mai ales cu amîndouă deodată)", nu lipsește nici din volumul de față, decupajele debordînd de o densitate nominală în care acționează o tandră inducție caricaturală. Sau: ,Poezia Angelei Marinescu nu se poate hrăni după metoda vegetariană a postmodernismului, ea e o poezie-căpcăun, ahtiată după carnea crudă a existenței, pe care o înfulecă în
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
fi „un foarte original roman, mai mult, primul mare roman al literaturii române, ignorat ca atare”. Argumente: „Aspectul (...) memorialistic e înșelător: biografia autorului, care le-a furnizat materia primă, nu e evocată, pur și simplu, ci prelucrată savant, supusă unui decupaj și unei reconstrucții de tip ficțional...” (Ion Bogdan Lefter, Scurtă istorie a romanului românesc (cu 25 de aplicații), Paralela 45, 2001, p.14). Continuând în aceeași paradigmă raționamentul de mai sus, trebuie subliniat că dificultatea integrării Jurnalului fericirii în istoria
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
Kubrick o amplifică până la grotesc. Vindecarea vine după o rețetă fantezistă de instrumentare a psihologiei abisale, unde subiectulcobai participă la un experiment educativ. Subiectului, cu ochii larg deschiși, i se toarnă imagini ale violenței, de la scene gangsterești de suburbie, la decupaje de violență organizată din cel de-al Doilea Război Mondial, în timp ce i se injectează o substanță menită să-i amplifice anxietatea până la paroxism, astfel încât să asocieze pavlovian violența cu oroarea și frica. Reabilitat prin lecțiile de frică, tânărul castrat de
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
destul de simplificat (și, de aceea, suficient de limpede) despre viciu, inocență, ratare și singurătate. Chiar dacă intențiile ei se întind puțin mai mult decât ține plapuma regizorală și mare parte din energia actorilor se consumă cu... debarasarea scenei, spectacolul are un decupaj limpede, intenții bine finalizate și o atmosferă bine construită de multiplele aluzii culturale, cinematografice și muzicale. Un „cabaret funebru“, în care patru „sicrie“ translucide (ingenios decorul Inei Isbășescu) configurează și mediul voit „glamour“ al artistului ce se vrea legendă, și
Agenda2005-12-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283495_a_284824]
-
diversitatea în spațiul, aparent restrictiv, al aceluiași motiv. În ultimii ani, interesul artistului s-a diversificat, în preocupările sale au început să intre și alte materiale și tehnici decît acelea consacrate ale picturii, cum ar fi tabla de metal și decupajul, iar referințele la lumea din jur, sau mai curînd la reacțiile la acestă lume, au căpătat o expresie mai directă. Securea și cuțitul, altădată motive încărcate de afecțiune și de tandrețe, și-au redescoperit acum vocația punitivă și funcțiIle destructive
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
excepție. E un nivel superficial de lectură, căci Chipurile nu se limitează la atât, dar e totodată un criteriu al succesului. Un teren numai bun pentru a construi pe el bucăți antologabile. Cele trei gradații ascendente, chiar dacă dispuse altfel în decupajul versurilor, conduc la o aceeași concluzie, de două ori mai intensă: „înaintez pe culoare/ întunecoase și reci. cât un copil lepădat/ mi s-a făcut inima. aici între ziduri/ ca-ntr-o bulă de liniște/ zac cei care-au trecut
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
a destinului meu literar. Era un imn de prietenie și respect, atenuat de umor - dar Raicu părea... nemulțumit! Mi-a și spus-o: "Îți cădea mâna dacă scriai Părintelui meu literar?" Și iată că poetul Șerban Foarță îmi trimite un decupaj din revista "Orizont", nr. 4, din 19 aprilie 2004, un grup de piese "ars dedicatoria" - pe câteva cărți de-ale sale! Cele mai multe sunt în versuri și se înțelege că m-au fermecat (ca și atunci când primisem volumele, în mare parte
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
a izola patru din principalele componente ale construcției persuasive urmărite tot timpul în filigranul cercetării sale: figurile inversiunii și ale reversibilității (anastrofa, hiperbatul, chiasmul ș.a., care se pretează adeseori "abuzului formalist" atît de frapant în cartea lui Cantemir, de unde și decupajele suprarealiste care s-au practicat, de Nichita Stănescu dacă nu mă înșel), figurile incongruentei (care sînt urmărite și în compoziția narativa a românului, în "juxtapunerea capricioasa a narațiunii ficționale cu narațiunea non-fictionala"), figurile amplificării (cu corolarul Expansiunea sintactica a frazei
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
în filmul lui Woody Allen. Naratorul? Nu prea, pentru că el se folosește de fraza lui Shakespeare deloc inocent, propunându-ne prin ea un modus vivendi, un „cod de lectură”. Contrazic viețile personajelor din film, vieți din care avem doar un decupaj, reflecția macbethiană? Sunt ele lipsite de sens, povești ale unui „idiot”? Ar trebui să spunem că nici viața lui Macbeth nu este lipsită de sens, doar că ea dobândește un sens în afara ei, pentru spectator. Mai există în film cineva
Zgomotul și furia farsei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5772_a_7097]
-
diversitatea în spațiul, aparent restrictiv, al aceluiași motiv. În ultimii ani, interesul artistului s-a diversificat; în preocupările sale au început să intre și alte materiale și tehnici decît acelea consacrate ale picturii, cum ar fi tabla de metal și decupajul, iar referințele la lumea din jur, sau, mai curînd, la reacțiile pe care le generează această lume, au căpătat o expresie mai directă. Securea și Cuțitul, altădată motive încărcate de afecțiune și tandrețe, și-au redescoperit acum vocația punitivă și
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]
-
Danei Diminescu din data de 9 aprilie 2001, în care aceasta pomenește de o prezumtivă sinucidere a autorului: Atunci, mai mult decît înainte, mi-am adus aminte de Monciu-Sudinski, un sociolog român, autorul unor volume de literatură orală, sorte de «decupaje» autobiografice ale unor personaje ieșite direct din cultura realismului care ar fi vrut să fie socialist, dar a rămas doar social. Despre Monciu-Sudinski ar mai fi de spus că intră în greva foamei pentru eliberarea unui coleg, un filozof arestat
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
se aude. Această durere amortizată, această nefericire în surdină, sfielile de umbre ale copiilor în fața adulților, dar și expresia unei încăpățânări aparent fără obiect care li se citește pe chip constituie diapazonul unor latențe virtual punitive. Haneke realizează astfel de decupaje care întrețin o notă de tablou naturalist, de o autenticitate mergând uneori până la faptul respingător, precum acuplarea dintre doctor și moașă, dublată apoi de discursul de o cruzime teribilă al doctorului care-i răpește acestei femei orice urmă de demnitate
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
Toate aceste rupturi de nivel induc o stare difuză, de imprecizie, aparent ele sunt semnul unei indecizii care a marcat montajul dificil a unui film foarte lung, însă, ajungi pe parcurs să-ți dai seama de precizia și finețea acestor decupaje, de relația dintre ele mediată emoțional, ca și la Proust cu madelainele sale. Memoria lui Noodles este brizată de o lamă de cuțit, în ea se înscriu medalioane serafice și scene de cruzime, scabroase, fără nimic vulgar însă, alcătuind tablouri
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
cotele optime și lăsate să se descurce singure în aer liber. Chiar și aparenta lor sărăcie și monotonia evidentă a repertoriului vin din aceeași direcție a sculpturii de tabără, din același spațiu al expresiei în care intervenția rapidă asupra materialului, decupajul sumar al ansamblului, în detrimentul detaliului mai mult sau mai puțin ornamental, sînt elemente constitutive și modalități ireductibile de gîndire și de acțiune plastică. Întreaga operă a lui Gheorghe Coman este, în spiritul și în structura sa, aceea a unui sculptor
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
robust, din specia celor care visează monumental și meditează frust asupra materialului și a disponibilităților sale, Aurel Vlad și-a construit personalitatea și s-a impus în conștiința publică printr-un fel de arhitecturi ale vidului, de frize realizate prin decupaj, la limita eposului etnofolcloric cu ironia ludică și cu pietismul unui meșter de iconostase. Fără a fi eliminat, în fazele mai timpurii, cu totul cioplirea - ea era prezentă măcar în subsidiar atunci cînd sculptorul folosea lemnul -, și în pofida faptului că
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
subsidiar atunci cînd sculptorul folosea lemnul -, și în pofida faptului că ea a devenit o formă de exprimare privilegiată, Vlad a reactivat și a redimensionat o tehnică aproape ignorată și mereu suspectată de a nu putea trece dincolo de pragul decorativului; anume decupajul sau, pe numele său artizanal, traforajul. Stîlpi din tablă, din metal și din lemn, compoziții complicate sau lesne de citit dintr-o singură privire, crochiuri antropo- și zoomorfe sau glose pe marginea marilor teme ale figurației mistice și-au găsit
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]