848 matches
-
am vrut să întind/ mi s-a părut la fel ca-n fața unei oglinzi:/ chipul din fund n-am putut să-l cuprind". Revine și aici obsesia acvaticului, redus la suprafața posibilă a unei oglinzi, dincolo de care se produce dedublarea. Nu numai că sunt aparent închise orice căi de acces, dar există și o sugestie a nepăsării, a detașării de propriul eu. Apropierea de ekphrasis se realizează și aici cu deosebirea pe care o subliniam că nu există la Tonegaru
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lume și text fiind șterse. Recitirea lumii ca pe un imens text se realizează din aceeași perspectivă parodică și în poezia lui Lucian Vasiliu. "Dumnezeu este singura metaforă/ (...) într-un câmp petrolifer" (De anima). Și la Florin Iaru se produce dedublarea, poemul construindu-se dintr-un dialog viu cu un cititor virtual obligat să participe la actul scrisului: "În momentul focului, poemul ăsta vrea să se zică./ Ce spui tu - îl întreabă cititorul?/ Spun că ea doarme acum în brațele vii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
INEXPRIMABILUL: îl/ lipim la loc, un/ doi, trei, și!... o voce din public: să/ îl trimitem să cumpere/ chibrituri.../ fluierături/ din strada/ principală (...)", Inima de raze. De altminteri, Liviu Ioan Stoiciu e și unul dintre cei care teoretizează poezia ca dedublare, ca joc al celui care e când actor, când poet: "suprasaturat de atâta metaforă-fără-de-care-nu-se-poate-concepe-poezia (...) noul poet își intră un rol... de actor dintâi (bufon sau împărat) și... nedumerește. (...) și, cu timpul, se ia seama că actorul nu e decât un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o implică mă protejează pe mine de alte euri, în centrul unei culturi urbane marcate de frecvențe întâlniri cu tot felul de necunoscuți" [Muchembled, p.252]. Se creează impresia, constată F.Hoffet, că omul parizian poartă o mască, de aici dedublarea tipic pariziana [Hoffet, p.70]. 159 În accepția curentă, cultura francezilor este una superficială: "une culture, plus apparente au demeurant que réelle, parce que réduite trop souvent aux aisances, non pas aux disciplines, d'une rhétorique" [Dupront, p.1450]. În
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
meditație construită riguros pe același trunchi aparent naiv și ironic, precum poezia pe tema condițiilor existențiale ale omului modern. Modalitatea de expresie dramatică este un fals monolog, ori un dialog interiorizat, alcătuit din replici adresate de către personaj sieși prin tehnica dedublării. Se pare Însă că dedublarea nu este o noutate literară, se Întâlnește peste tot, chiar și În existența zilnică și comună a indivizilor. Ilie Moromete apelează la o asemenea stare În diferite situații. La Marin Sorescu dedublarea are sensurile ei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
trunchi aparent naiv și ironic, precum poezia pe tema condițiilor existențiale ale omului modern. Modalitatea de expresie dramatică este un fals monolog, ori un dialog interiorizat, alcătuit din replici adresate de către personaj sieși prin tehnica dedublării. Se pare Însă că dedublarea nu este o noutate literară, se Întâlnește peste tot, chiar și În existența zilnică și comună a indivizilor. Ilie Moromete apelează la o asemenea stare În diferite situații. La Marin Sorescu dedublarea are sensurile ei, iar replicile sunt deseori pagini
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sieși prin tehnica dedublării. Se pare Însă că dedublarea nu este o noutate literară, se Întâlnește peste tot, chiar și În existența zilnică și comună a indivizilor. Ilie Moromete apelează la o asemenea stare În diferite situații. La Marin Sorescu dedublarea are sensurile ei, iar replicile sunt deseori pagini de poezie autentică, prin ambiguitate, având În vedere că În teatrul modern, poezia este deseori implicată În textul dramatic. Teatrul este el Însuși o formă de manifestare a poeziei, sau este o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
PRINTED IN ROMANIA VLAD-IONUȚ TĂTARU Conștiința de sine Eseu despre rolurile multiple ale reflexivității INSTITUTUL EUROPEAN 2011 Bunicii mele, pentru dragostea cu care m-a crescut. Cuprins Introducere: Diseminările unui concept polisemantic: conștiința de sine / 9 Capitolul 1: Unitate și dedublare a conștiinței. Două forme de sinteză / 21 Capitolul 2: Personalitate, reflexivitate, educație / 39 Capitolul 3: Mai mult decât percepție. Premisele autentice ale schimbării / 57 Capitolul 4: Conștiință de sine și adaptare. Norma morală ca parte a unui sistem de exigențe
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
se face în numele unui mai mult decât eul (sau decât o constelație a faptului imediat, a momentului prezent), aspirându-l pe acesta într-o reorganizare permanent superioară care sfârșește prin a restabili de fiecare dată, sintetic, unitatea perturbată de o dedublare specifică oricărei reflexivități. Aceasta din urmă mediază, așadar, o revenire sporită, o regăsire transfigurată în care doar se câștigă și în care este îngăduită renunțarea doar cu prețul unei desprinderi necesare de vechi. Conștiința de sine strânge laolaltă un întreg
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
să îmbogățească statutul incert care ar putea să caracterizeze standardul umanismului actual. Fără ea nu este de conceput evoluția pe verticală, iar întrebările prezentului și-ar putea cu greu găsi o cale către un nou răspuns. Capitolul 1. Unitate și dedublare a conștiinței. Două forme de sinteză Contribuția conjugată a câtorva secole de tratare tematică a problemei conștiinței a condus, în bogata literatură filosofică actuală (în special în filosofia continentală), la distingerea și fixarea a trei tipuri fundamentale care se definesc
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
o realizează? Dacă o conștiință unitară însumează toate experiențele posibile, pe ea însăși cine o observă? Cine se apleacă asupra fenomenului cumulativ în sine? Astfel pusă, întrebarea dovedește o necesitate structurală supraadăugată demonstrațiilor anterioare: cea a recunoașterii unui fenomen de dedublare a eului, constitutiv oricărei reflexivități și întemeietor al oricăror premise teoretice de definire a faptului conștiinței la primele două niveluri ale sale. În această idee, psihologul Henri Ey caracterizează reflexia astfel: "o deschidere a conștiinței, o sciziparitate a ființei noastre
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
reflexivități și întemeietor al oricăror premise teoretice de definire a faptului conștiinței la primele două niveluri ale sale. În această idee, psihologul Henri Ey caracterizează reflexia astfel: "o deschidere a conștiinței, o sciziparitate a ființei noastre conștiente, care introduce o dedublare, un interval sau un spațiu în "reprezentarea" sa"15. Trebuie să existe așadar, un autor real al acestei auto-perceperi care asumă rolul de subiect absolut al cunoașterii de sine, al unei cunoașteri care își adecvează stilul și tehnicile după natura
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
întreg) umplu universul viu al interiorității, punctând adaptarea inerentă ipostazelor sufletești aflate în zona intermediară dintre două stadii de dezvoltare. Ele compun planul general al inițiativei reformatoare care gestionează fluxul vital. Se poate afirma fără riscul erorii că însuși fenomenul dedublării conștiinței se realizează în acest caz între conștiința observatoare și acest întreg anterior care va juca rolul de conștiință observată, între o entitate constituantă aflată în exercitare coagulantă și o entitate vizată în caracterul său vremelnic. Cogniția suprastructurantă activă specifică
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cezura salvatoare fie și numai prin simpla ei exercitare luminătoare. Este, de aceea, admis că pentru a reinterpreta vechiul trebuie să te separi cu adevărat de el, să beneficiezi de avantajul unei distanțări, ceea ce în cazul interiorității este realizat de către dedublarea reflexivă. Astfel, comportându-se ca un întreg, egoul îmbracă temporar haina unei staze premergătoare și se lasă observat, înglobat și depășit pentru a se regăsi pe sine transfigurat la finalul unui proces care nu are nimic de a face cu
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
e specific, o atenție empatizantă și intervenționistă, adică toate caracteristicile unei veritabile interacțiuni, opusă indiferenței și neutralității de tip teoretic. Ea face posibilă în final o reorganizare superioară care aspiră eul astfel întregit și care restabilește, sintetizator, unitatea perturbată de dedublare. Post-schimbare, subiectul uman trăiește o regăsire transfigurată de sine și practică revenirea unificatoare sporită care este inutilă și de neconceput la nivelul conștiinței metafizice, ale cărei scopuri cognitive țin de o circumscriere concluzivă a unui dat abordabil doar în separație
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și cea universal-spirituală (concentrată în filosofia eternă a unei comunități). Capitolul 4 Conștiință de sine și adaptare. Norma morală ca parte a unui sistem de exigențe situaționale Conștiința reflexivă, cu formele sale elaborate și cu distanțarea specifică intervalelor sale de dedublare, este expresia răgazului și în etică, depășind spontaneitatea unui discernământ punctual către modalități opționale mult mai fundamentate, a căror justă funcționare cere chibzuință răbdătoare și o știință constituită (cu rol de suport tehnic al intuițiilor concrete ale rațiunii practice). De
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fi lipsită de fermitate, orientează, în împrejurări încărcate de nedeslușită confluență de sensuri ascunse, conștiința individuală aflată în iminența unei decizii. A fi conștient de sine înseamnă, în etică, a consulta această instanță sfătuitoare și protectoare care practică, într-o dedublare sanitară și vigilentă, oficiul slujitor ce va reveni mai târziu armurii suprastructurale. A te comporta reflexiv este echivalent cu a te lăsa în puterea generoasă și eficientă a unui impuls interior provenit din straturile adânci ale rezervorului individual de înțelepciune
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
recunoaște însemnele similarului fără aportul reflexiv validant, fără autentificarea statutară de care este capabilă doar conștiința de sine. Aceasta din urmă instituie un preambul spiritual în fiecare întâlnire cu semenul deschis către dialog. Paradoxul acestei situații speciale constă în fecunda dedublare fenomenologică a unei vizări înțelegătoare care răspunde simultan de sine și de alterul său și care percepe în acesta din urmă aceeași bifurcare funcțională. Distribuirea cogniției sporește sarcina de responsabilitate și preia într-un spațiu al familiarului tot ce identifică
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
mai mult facilitată cu cât efortul comun este împătrit susținut de două exteriorități participante direct și două interiorități supervizoare, un argument al coeziunii sociale fiind tocmai această constantă structurală care definește celula comunitară. Individul aduce cu sine un mecanism al dedublării sporitoare și susține astfel și cognitiv o colaborare altminteri lipsită de resurse. Astfel, cele două interiorități cheamă conștiința de sine în ajutor pentru o corectă orientare a conduitei etice, cea care instituie un joc al accentelor pe toată raza ființială
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
celor două planuri de interpretare (cel particular și cel general). Este de aceea firesc să se meargă mai departe și să se extindă legitimitatea comportamentului riguros-proiectiv la datele interiorității, care se dovedesc în virtutea interdependenței elementare natural sintetizabile, reunibile, inter- conectabile. Dedublarea conștiinței specifică reflexivității este fundamentul formal al acestei proiectivități și o poate încuraja în măsura în care conștiința funcționează cu scheme împrumutate din zestrea teoretică. Sfera lăuntrică poate primi contribuția inteligenței reflexive tocmai pentru că este în potențialitate pliabilă pe o rețea supraordonată de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
bănuit destul de ușor, medical vorbind, de schizoidie. Licheaua și lingăul nu sunt suspecți de vreo formă de maladie psihică - însușirea lor dezgustătoare este delimitabilă în cadrul unei normalități umane blamabile și decepționante, dar totuși „normalitate”; în timp ce în cazul impostorului intervine o dedublare nesănătoasă, ușor de diagnosticat în spațiul psihic. Totuși, există o situație în care se aseamănă cu licheaua: atunci când impostorul se lichelizează (firește, verbul nu există în limba română - l-am creat pe loc, pentru a descrie procesul de trecere dintr-
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mesajului, în cadrul actului comunicativ dintr-o anumită situație. Este, ca și instanța locutorială, o instanță mobilă, în condițiile în care în cadrul schimbului comunicativ/al dinamicii oricărui act comunicativ (chiar și în cazul monologului, în care se poate vorbi de o dedublare la nivelul instanțelor comunicative), fiecare actant poate deveni, succesiv, locutor, respectiv interlocutor. * * * Prin raportare la elementele prezentate în secțiunea anterioară (II.2.), premisele creării unui context comunicativ optim implică, de data aceasta din partea interlocutorului, răspunsul la cel puțin șapte întrebări
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
redeveneau opace, substanță amorfă în deșertul nefericirii. Simple mașini de socotit, ochii aceia, mașini de calcul fără sentimente, știau exact cîte zile, cîte luni, cîți ani mai sînt de răbdat. Se închideau exteriorului pentru a lăsa loc visului. Mascau permanenta dedublare a individului, erau armă și scut, custozi ai vieții libere, filtru și opreliști în fața unei lumi din afara timpului."48 Perceperea și comunicarea cu cei din jur se face în funcție de gradul de deschidere a ochilor. Există o paletă foarte largă, de la
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
și impunerea prin forță a discursului ideologic oficial, individualizându-se prin accentuarea negativă a trăsăturilor specifice limbajului politic în general: schematism, conținut referențial vid, eufemizare și ocultarea maximelor conversaționale 73. Reprezentând prin excelență un instrument de disimulare, de mascare, de dedublare, de uzurpare, limba de lemn se impune în toate domeniile de comunicare, așezând sub semnul prohibiției celelalte manifestări discursive. O analiză extinsă a trăsăturilor limbii de lemn realizează Françoise Thom, în La langue de bois. La nivel sintactic, sunt semnalate
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Dacă de la Lumini înainte s-a decretat că omul ajuns la maturitatea vîrstei sale istorice are dreptul (sau datoria) să-și dea singur temeiurile și principiile, încercările de autofundare nu încetează totuși să lase un rest ireductibil, să stabilească programatice dedublări, precum cele dintre natura și suveranitatea umană sau dintre natură și lege, care fac cu putință reflecția, dar nu și temeiul. Fantomatică, posibilitatea temeiului e căutată cînd într-un termen, cînd în altul, ca într-un joc nesfîrșit și epuizant
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]