1,050 matches
-
o metodă specifică, net deosebite unele de altele. De unde diferite comparatisme inevitabile; 5. De aici și necesitatea de a întreprinde studiul literaturii prin concepte, categorii, pretutindeni aplicabile și deci, la limită, universale. Ele urmează a fi elaborate, prin inducție și deducție, în funcție de existența și experiența tuturor literaturilor. Nu discutăm acum problema competenței universale și nici a cercetării în echipe pe domenii specializate, ci doar operativitatea, din punct de vedere comparatist, a criteriilor universale. Ceea ce duce în mod direct la reformularea și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
KGB-ul n-ar fi avut nici un amestec serios, substanțial, în Revoluția română. Prima subramură este analizată de Valentin Raiha.112 Consultând surse cum ar fi Raportul SRI-ului cu privire la evenimentele din 1989, autorul invocă un fapt semnificativ care, prin deducții logice, ne-ar putea oferi răspunsul la întrebarea esențială: cine sunt, de fapt, teroriștii români? Este vorba de aducerea la Institutul Medico-Legal din București a unor cadavre "speciale" în perioada 22 decembrie 1989-6 ianuarie 1990. Ele posedau, printre altele, arme
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
evreiesc și francmason. Teroarea. Libertate, Egalitate, Fraternitate. Principiul guvernului dinastic. Privilegiile aristocrației creștinilor nimicite. Noua aristocrație. Calcul psihologic. Abstracția libertății. Amovibilitatea reprezentanților poporului. Să părăsim orice frazeologie; să studiem fiecare idee prin ea însăși, să luminăm situația prin comparații și deducții. Voi formula deci sistemul nostru din punctul vostru de vedere și din punctul devedere al creștinilor. Trebuie remarcat că oamenii care au instincte rele sunt mai numeroși decât cei cu instincte bune. De aceea se ating cele mai bune rezultate
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
Pericle. Democrit (460-370 î.e.n.), fondatorul atomismului, este discipolul lui Leucip. Dezvoltă și sistematizează teoria atomistă, apărută în opoziție cu Școala Eleată, pentru care universul era gândit ca o unitate imuabilă, lipsită de dinamism, care nu poate fi cunoscută decât prin deducții logice, "golurile" lipsite de materie fiind o ficțiune, deoarece natura nu permite să consideri că "nimicul", este "ceva". Democrit emite concepția atomistă a naturii, întregul ei spațiu fiind un recipient de atomi mobili și staționari, permițând pe alocuri golul, ca
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
unul dintre cei trei părinți ai geometriei eleniste, alături de Arhimede și Apollonius. Realizează un sistem riguros logic al geometriei în trei dimensiuni, rămas posterității prin cartea sa Elementele. El definește noțiunile de axiome și teoreme matematice pornind de la postularea unor deducții logice, realizând o vastă sinteză a matematicii de până atunci, de o perfectă claritate a expunerii. Stabilește baza teoriei numerelor și faptul că cea mai scurtă distanță dintre două puncte este o linie dreaptă, că în orice triunghi suma unghiurilor
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
fi conform cu realitatea și astfel "toate datele științifice despre lucruri corporale, fizice și astronomice sunt îndoielnice" și, în concluzie, singurul lucru neîndoielnic este principiul metafizic al gândirii, Cogito, și numai prin el putem deduce anumite adevăruri. Prin această metodă a deducției filosofice se poate ajunge la anumite axiome, cum este de fapt însuși Cogito. Contrar tezei "deducției" carteziene, Bacon preconizează "inducția", în care primează particularitățile lucrurilor, sau empiricul, prin care se ajunge la concluzia esenței. Bacon se îndoiește de abilitatea minții
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
și, în concluzie, singurul lucru neîndoielnic este principiul metafizic al gândirii, Cogito, și numai prin el putem deduce anumite adevăruri. Prin această metodă a deducției filosofice se poate ajunge la anumite axiome, cum este de fapt însuși Cogito. Contrar tezei "deducției" carteziene, Bacon preconizează "inducția", în care primează particularitățile lucrurilor, sau empiricul, prin care se ajunge la concluzia esenței. Bacon se îndoiește de abilitatea minții, Cogito, de a deduce adevăruri universale. El scrie în Novum organum: "Omul este servitorul și interpretul
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
posibile judecățile sintetice a priori? Se are în vedere posibilitatea acestora sub aspect epistemologic, nu psihologic. Sau, într-o formulare diferită, cum pot căpăta niște judecăți, care nu-și au izvorul în experiență, adică apriori și care nu sunt nici deducții logice, deci propoziții analitice, dreptul de valoare de cunoaștere obiectivă, respectiv judecăți sau propoziții sintetice. În această problemă, fundamentală a gnoseologiei kantiene, sunt implicate distincțiile dintre analitic și sintetic, a priori și a posteriori. Prima distincție are o natură logică
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
de modul autoritarian prin mecanismul de producere a adevărului este modul mistic, în care starea de grație conferă profeților, prezicătorilor, marilor mistici calitatea cunoașterii adevărate. Modul logico-rațional se centrează pe logica formală. Se face apel la primele principii și prin deducție se stabilește adevărul. Principala grijă constă în rigoarea judecății logice, fără a se urmări corespondența cu realitatea. În fine, modul științific de determinare a adevărului îmbină preocuparea pentru aplicarea corectă a metodei de cunoaștere cu observația riguroasă a fenomenelor. Metoda
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
să se sinucidă mai des. Cum i-a naștere paradigma? Dat fiind un ansamblu de propoziții primare, este posibil să se extragă din acestea propoziții care vor fi supuse probei realității, fără însă ca această extragere să ia forma unei deducții. Vom vorbi în acest cază de paradigme. PARADIGMA reprezintă un set de propoziții, care explică modul în care este percepută realitatea, un set de informații, care descriu realitatea sau reprezintă o modalitate de înțelegere a ei. Paradigma, ca explicație generală
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Schema axiomatică devine: 1. partea axiomatică: a. termenii primitivi, acceptați convențional; b. propoziții primitive, acceptate convențional. 2. partea derivativă: a. termeni definiți; b. propoziții demonstrative. 3. reguli de derivare: a. pentru termeni (reguli de definiție); b. pentru propoziții (reguli de deducție). Axiomele trebuie să satisfacă următoarele condiții: o să fie necontradictorii; o să fie suficiente. Aceleași condiții trebuie să le îndeplinească și ideile primitive. Și ele trebuie să fie necontradictorii, independente și suficiente. Axiomatica aristotelică, dominantă până la sfârșitul secolului trecut, se garanta singură
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
este W (adevărat) și consecventul F (fals). Rezultă din matricea implicației că falsificarea unei ipoteze (negarea implicației) nu se face prin confirmarea altei ipoteze (adevărul altei implicații), ci printr-o conjuncție. La nivelul simțului comun, pentru că se confundă implicația cu deducția, par foarte ciudate caracteristicele implicației: falsul implică orice și adevărul este implicat de orice. Acest lucru este posibil pentru că subiectul antecedentului nu este înrudit cu cel al consecventului. Implicația arată doar ce se întâmplă când antecedentul este adevărat. Aplicarea logicii
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
unitatea dintre cantitativ și calitativ, o unitatea dintre judecățile constatative și cele evaluative. Principiul unității dintre teoretic și empiric are valoare generală în metodologia științelor. Modelul propus de Walter Wallace (1971) include atât teoria, cât și observațiile de teren, atât deducția, cât și inducția. Ciclul procesului cercetării evidențiază etapele principale, de care va trebui să se țină seama în planificarea investigațiilor preponderent cantitative. Catherine Marshal și Gretchen B. Rossman propun un model al cercetării calitative. Și în acest model unitatea teoretic-empiric
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
la concluzia că, pentru grupul de cercetători care a alcătuit volumul de studii despre "noua istorie" (coordonat de Le Goff însuși), ... imaginarului îi aparține tot ceea ce se situează în afara realității concrete, incontestabile, a unei realități percepute fie direct, fie prin deducție logică sau experimentare științifică. Imaginarul ar fi astfel domeniul falsului și al neverificatului (sau al neverificabilului). (12) Totuși, Patlagean nu se pronunță în textul său asupra unei delimitări între imaginar și domeniul realității, fapt care ar putea duce la stabilirea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
interpretare, o vizualizare mentală a unui eveniment. În alte situații, ca Je vois que tu as cassé le vase, percepția se situează între domeniul fiziologic și cel cognitiv, dat fiind că locutorul ajunge la descoperirea unei informații vizuale prin intermediul unei deducții logice (există niște indicii ale evenimentului subordonat percepției vizuale care îl conduc pe locutor la concluzia că respectivul eveniment a avut loc). Din modelele prezentate anterior se constată că există numeroase moduri de interpretare și analiză a polisemiei verbelor de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
operă tragică destinul se face totdeauna mai bine simțit sub înfățișarea logicii și a firescului. Destinul lui Oedip e stabilit dinainte. Zeii au hotărât că va săvârși omorul și incestul, întreaga dramă se străduiește să arate sistemul logic care, din deducție în deducție, va duce la împlinire nenorocirea eroului. A prevesti doar acest destin neobișnuit nu-i câtuși de puțin îngrozitor, de vreme ce e neverosimil. Dar dacă necesitatea lui ne este demonstrată în cadrul vieții cotidiene - societate, stat, emoție familială - atunci spaima este
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
destinul se face totdeauna mai bine simțit sub înfățișarea logicii și a firescului. Destinul lui Oedip e stabilit dinainte. Zeii au hotărât că va săvârși omorul și incestul, întreaga dramă se străduiește să arate sistemul logic care, din deducție în deducție, va duce la împlinire nenorocirea eroului. A prevesti doar acest destin neobișnuit nu-i câtuși de puțin îngrozitor, de vreme ce e neverosimil. Dar dacă necesitatea lui ne este demonstrată în cadrul vieții cotidiene - societate, stat, emoție familială - atunci spaima este consacrată. În
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
METODA EXPLICAȚIEI Metoda explicației, formă a expunerii, constă în dezvăluirea de către învățător a esențialului noii probleme: Explicația presupune o dezvăluire a adevărului pe baza unei argumentații deductive. Cu acest prilej, se pun în mișcare operații logice mai complicate precum inducția, deducția, comparația, sinteza, analiza, analogia. Accentul cade, totuși, pe receptare și mai puțin pe interpretarea cunoștințelor."<footnote Cucoș, Constantin, 2005, Teoria și metodologia instruirii, în vol. Modulul psiho-pedagogic, Învățământ la distanță, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași, p. 194. footnote> Este
?ABILIT??I PRACTICE by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Science/83166_a_84491]
-
le au la bază. Analiza lor, pe rând, ne permite să le reconectăm. Multe definiții contemporane ale realismului presupun că statul este actorul central în relațiile internaționale. Pentru primii realiști, premisa era mai curând o problemă de observație decât de deducție. Evenimentele politice majore din prima parte a secolului XX au fost cele două războaie mondiale, iar ele au fost purtate de și între state. Acestea erau organizațiile din politica internațională care dețineau putere. Într-adevăr, nici o altă organizație nu avea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Citându-l pe Einstein, se poate spune că ipoteza lor epistemologică e următoarea: „Experiența este alpha și omega tuturor cunoștințelor noastre despre realitate”35. La nici unul dintre ei nu este evidentă postularea unor categorii teoretice, legate intern între ele prin deducții, cu un conținut predictibil, în genere. În marea dialectică dintre cunoașterea „empirică” și cea „rațională” de care Einstein vorbea deseori, realiștii tradiționali sunt adepții metodologiei primeia 36. Deoarece nevoia determinării, a predictibilității și a sistematizării logice prin interpretări deductive a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
prezentație pelvină Operația cezariană a însemnat pentru rezolvarea nașterii în prezentație pelvină un progres important. Procentul operațiilor este din ce în ce mai mare, iar dacă menținem planul de a expune ce este unanim recunoscut și ce se observă, trebuie să recunoaștem ca valabilă deducția: ”Operația cezariană nu trebuie să rezolve cea mai mare parte din prezentațiile pelviene”[Pricop, 2002]. Statisticile privind operația cezariană în prezentația pelvină variază în jurul a 2%, iar cifrele literaturii anglo-saxone variază între limite destul de largi: 1% 7%, ce dau mortalitate
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
unor imagini concrete, ale observațiilor. Mimico-gesticulația și felul în care se manifestă deficientul de auz în cadrul activitățiilor conduc la concluzia că gândirea în imagini nu este lipsită de unele forme elementare de raționament inductiv, deductiv și analogic. Dacă inducția și deducția ar fi absente, nu s-ar putea forma nici imaginea generalizată. Totuși, gândirea în imagini a deficientului de auz permite prea puțin evoluția principalelor calități care se realizează la auzitor prin cuvânt ca: discernământ, caracter critic, suplețea, rapiditatea, lărgimea și
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
în stabilirea subiectivității originare, aspect important din punct de vedere pragmatic, în enunțurile unui discurs repartizabil stilului indirect liber și identificării structurilor prin care ei devin relevanți. V. anaforă, deictic, diafonie, discurs, eterogenitate, indicator, referință. MOESCHLER - REBOUL 1994. RN D DEDUCȚIE. Prin deducție se înțelege o formă de raționament care constă în aplicarea unui principiu general la un caz particular, încît, pornind de la o mulțime de premise (de obicei două), dintre care una este universală, se derivă o concluzie, sub forma
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
subiectivității originare, aspect important din punct de vedere pragmatic, în enunțurile unui discurs repartizabil stilului indirect liber și identificării structurilor prin care ei devin relevanți. V. anaforă, deictic, diafonie, discurs, eterogenitate, indicator, referință. MOESCHLER - REBOUL 1994. RN D DEDUCȚIE. Prin deducție se înțelege o formă de raționament care constă în aplicarea unui principiu general la un caz particular, încît, pornind de la o mulțime de premise (de obicei două), dintre care una este universală, se derivă o concluzie, sub forma unei propoziții
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care constă în aplicarea unui principiu general la un caz particular, încît, pornind de la o mulțime de premise (de obicei două), dintre care una este universală, se derivă o concluzie, sub forma unei propoziții particulare. Din punct de vedere discursiv, deducția este o coeziune de informații care antrenează o coeziune de enunțuri și o relație semantică între cuvinte. Întrucît gîndirea procedează de la general spre particular și singular, deducția realizează, în principiu, integrarea unui element într-o mulțime, care reprezintă extensiunea unui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]