KorAP: Find »[drukola/base=defensiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...144 >

3,586 matches

Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395

Calificativul activist se aplică, de altfel, partizanului necondiționat al acțiunii, indiferent de pericolele care-l pândesc în atitudinile sale extremiste. Le Grand Larousse universel distinge, în definiția cuvântului activism, cele două sensuri ale sale de activitate de substituție cu valoare defensivă și de tendință de a te pierde în acțiuni dezordonate: 1) Sistem de conduită care privilegiază acțiunea concretă, directă și inițiativa personală (în parte, în domeniul politic, social); 2) Caracter, conduită a celui care ia agitația drept acțiune (sens peiorativ

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
personală (în parte, în domeniul politic, social); 2) Caracter, conduită a celui care ia agitația drept acțiune (sens peiorativ). Pentru cercetătorii care au colaborat la DSM-IV (1994/1996), activismul nu acoperă de obicei comportamente patologice. Această activitate de substituție este defensivă pentru că se află în relație cu conflictele emoționale subiacente. Activismul ar fi „un apel la a recunoaște că respectiva conduită este legată de unele conflicte emoționale”, ceea ce nu înseamnă totuși că o asemenea atitudine este întotdeauna posibilă sau de dorit

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
sa („încrâncenare”), ca și în fapt, că reacțiile ce țin de activismul disperat sunt totuși în general acceptate, ba chiar așteptate. Istorictc "Istoric" Deși activismul, în calitatea sa de conduită cu semnificație patologică, este cunoscut de multă vreme, funcția sa defensivă sau temeliile sale inconștiente au fost puțin studiate. Termenul activism îmbrăca mai mult o conotație patologică („activitate excesivă în toate domeniile și, adesea, puțin eficientă” - Lafon, 1973), conotație în care se profila deja ideea de hiperactivitate patologică, atașată comportamentelor maniace

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
excesivă în toate domeniile și, adesea, puțin eficientă” - Lafon, 1973), conotație în care se profila deja ideea de hiperactivitate patologică, atașată comportamentelor maniace sau demențiale ale anumitor adulți. Minkowski (1933) a descris activitatea în termeni apropiați de ceea ce numim „activism defensiv”: „Iată un fenomen prea aproape de noi, care este prea «la îndemâna noastră» pentru a putea să-l simțim cu adevărat și cu atât mai puțin să ni-l reprezentăm; mereu prezent, el este mai degrabă o coordonată imediată a conștiinței noastre

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
accentuată și pare să conducă - la scurtă vreme după deces - la conceperea unui copil” (în N. Abraham și Torok, 1973/1987). Iar Freud își trimite amicul la „Doliu și melancolie” (1917b/1968). Exempletc "Exemple" Pentru a ilustra activismul în scop defensiv, să începem prin a examina cazul lui Jean, prezentat de Jacquet (1987) în cadrul unei cercetări cu privire la problematica alcoolismului. Jean are cam 30 de ani. Fost alcoolic, el este acum abstinent și participă activ la o mișcare nefalistă - altfel spus, de

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
acum grație acestei activități de substituție valorizată social și valorizantă narcisic pentru tânărul Jean. Să mai spunem că acest activism benefic vine să oculteze în el orice interogație asupra raporturilor sale îndelungate cu alcoolul ori asupra istoriei sale personale. Funcția defensivă a acțiunii ca luptă împotriva angoasei și scurtcircuitare a gândirii este manifestă. Jean afirmă că nu vrea să știe nimic despre „asta”, esențialul fiind viața sa actuală alături de o femeie, abstinentă și ea, cu 11 ani mai în vârstă decât

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
nu o împiedică să se ocupe activ de toaletele purtate de ceilalți. Nu are copii, dar acordă copiilor celorlalți un interes care explică alegerea unei asemenea meserii. Observăm că acest altruism activ (sau activism altruist) se sprijină pe două modalități defensive: proiecția și identificarea, știut fiind că identificarea cu părintele bun participă la construirea identității unui individ care se dedică îngrijirii celorlalți. Semnificația pentru patologietc " Semnificația pentru patologie" Câmpul nosografic al „patologiilor acțiunii” are legături mai mult sau mai puțin strânse

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
homosexuale și estimează că un grup uman sudat prin legături afective este în măsură să reziste violenței oarbe. Chiar și atunci când evocă sentimentele comunitare bazate pe identificare, Freud le consideră doar o apărare de grup, fără a reliefa valoarea lor defensivă individuală (1933/1987), iar la A. Freud se constată aceeași rezervă. În schimb, am citat câteva dintre numeroasele cercetări din ultimii ani dedicate impactului pe care-l are susținerea socială asupra sănătății fizice și mentale. Afilierea nu figurează în DSM

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
de formație reacțională, adică o reacție la egoismul spontan al copilului. În lucrarea sa Eul și mecanismele de apărare (1936/1993), A. Freud reia această explicație, completând-o. Consacrând altruismului circa douăsprezece pagini, ea îi descoperă acestuia și alte fundamente defensive decât formația reacțională (pe care o recunoaște și ea), citate de noi în „Discutarea definiției” (p. 141): - aflarea unui mijloc de a evita agresivitatea; - autorizarea unei plăceri de substituție; - satisfacerea tendințelor masochiste. După lucrarea Annei Freud, altruismul a dispărut din

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
asupra subiectului. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Altruismul poate fi non-defensiv? Cu alte cuvinte, poate avea alt fundament decât rezolvarea unui conflict? A. Freud atinge prea puțin această idee, dar se întreabă totuși câte dintre manifestările altruiste sunt procese defensive destinate să contracareze efectele negative ale resentimentelor, angoasei, fricii și dorinței. Fără a oferi vreun răspuns la această întrebare, autoarea pune accentul pe patologia legată de autoritarism, care constituie, în opinia sa, semnul distinctiv („pecetea”) oricărui altruism. Căci, deși admite

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
vedere, contradictoriu. El afirmă mai întâi că anularea retroactivă echivalează cu refularea evenimentului în manieră motrice. Într-adevăr, a doua acțiune tinde să înlăture efectele celei dintâi, ceea ce face și refularea. Or, mai apoi, tot el consideră că în privința caracterului defensiv al anulării retroactive nu există dubii, dar că aceasta nu prezintă „nici o similitudine cu procesul refulării”. O asemenea contradicție ar putea surprinde, numai că ea se explică, de fapt, prin contextul în care a apărut. În pasajul de unde sunt preluate

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
extrem de periculoase, ceea ce duce la combaterea lor globală și fără discernământ. Semnificația pentru patologietc " Semnificația pentru patologie" Tabloul poate părea cam sumbru: „În adolescență, unele momente de cvasinebunie, adică aflate în raport cu anumite angoase de fragmentare, sunt la baza unor acte defensive și repetitive având drept consecință distrugerea: suicidul, desocializarea, automutilarea, ingerarea de substanțe toxice, orgasmul foamei” (Arnoux, 1990). Mai putem vorbi oare despre niște mecanisme de apărare? Nu avem de-a face mai degrabă cu aspecte patologice? Evident, este vorba despre

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
de apărare? Nu avem de-a face mai degrabă cu aspecte patologice? Evident, este vorba despre niște conduite cu grad pronunțat de risc, adesea foarte îngrijorătoare. Ladame (1981) remarcă totuși că una dintre caracteristicile adolescenților sinucigași este lipsa unei organizări defensive a eului, care se traduce printr-o „slăbire a eului (...). În acest caz se înregistrează o incapacitate de a construi apărări stabile”. Winnicott (1962/1969) insistă asupra faptului că în privința apelor adânci și tulburi ale adolescenței, societatea trebuie să accepte

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
vorbind o simplă apărare, ci mai degrabă o modalitate de a asigura coexistența a două procedee de apărare. Acest fapt presupune oare o întărire sau o slăbire a clivajului, văzut ca apărare? Este de presupus că prevalența rolului structurant sau defensiv, în funcție de circumstanțe, va face din clivajul „reușit” un motor al dezvoltării sau un obstacol în calea progresului psihic și relațional. Istorictc "Istoric" Chestiunea subiectului divizat a fost abordată în 1889 de Janet, apoi, în 1895, de Freud și Breuer, în legătură cu

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
alergii. Izolarea afectului se sprijină aici pe mecanismul clivajului. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Un clivaj excesiv sau rigid poate fi reperat în prezent în ansamblul psihopatologiei, fie că este vorba despre perversiune, nevroză sau psihoză. Clivajul reprezintă mobilizarea defensivă prin excelență în cazul funcționării perverse și protejează subiectul, într-un mod relativ eficient, în fața angoasei de castrare. K. Abraham (1912/1973) descrie în această privință o remarcabilă observație a unui fetișist al piciorului ale cărei conduite perverse trebuie puse

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
care duce la frânarea mișcării ori de o serie de secuse necoordonate ale mâinii, având ca rezultat, în opinia cadrelor didactice, un scris inadmisibil, făcut din „purcei”, pe niște caiete cu totul „neîngrijite”. De fapt, este vorba despre un dispozitiv defensiv, caracteristic copiilor la care scrisul, proiecție a propriei persoane, apare mai degrabă ca un obiect al privirii celorlalți decât al lor personal, ca fiind mai mult treaba altora decât a lor. Astfel, crampa devine o formațiune de compromis în care

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
degrabă ca un obiect al privirii celorlalți decât al lor personal, ca fiind mai mult treaba altora decât a lor. Astfel, crampa devine o formațiune de compromis în care participarea corporală constituie un simptom de conversie, „dar și o organizare defensivă în care recurgerea la clivaj organizează apărările într-un mod operatoriu, manifestarea somatică având funcția de a exclude afectul și reprezentările legate de acesta”. Multe cazuri de inhibiție intelectuală selectivă țin de o astfel de „aservire” a unor sectoare ale

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
stare confuzională se instaurează atunci când subiectul își pierde capacitatea de a diferenția obiectele „bune” de cele „rele” și, în special, pulsiunile libidinale de cele agresive. El arată că, în aceste stări confuzionale, mecanismele de clivaj sunt întărite într-un scop defensiv. Astfel, aspectele trăite în mod tranzitoriu de copiii mici capătă, dacă sunt prea frecvente, prea intense, o dimensiune catastrofică, interpretată de Melanie Klein (1946/1980), ca și de clinicienii din zilele noastre (Racamier, 1980) ca un semn de schizofrenie. Meltzer

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
de opoziție cu refularea pune problema de a ști dacă mecanismul contrainvestirii se înscrie sau nu printre cele de apărare. Trebuie oare să fie considerată un corolar al refulării și să ne apară astfel ca fiind suportul a numeroase operațiuni defensive în care acest ultim mecanism este dominant sau trebuie să fie repertoriată ca un mecanism de apărare cu o funcționare specifică? Ambiguitatea întrebării reiese din diversele poziții doctrinale actuale. Pe urmele tatălui său, A. Freud (1936/1993) nu reține contrainvestirea

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
o contrainvestire; ea ia forma rezistenței de refulare, rezistenței de transfer și a beneficiului bolii, fapt care demonstrează în ce măsură se agață eul de toate contrainvestirile posibile. Exemplutc "Exemplu" Vom prelua de la Frismand (1988) următoarea ilustrare a unei contrainvestiri cu valoare defensivă, provocată și dezvăluită în mod subtil în cadrul unei cure psihanalitice. Faptul că e vorba de un pacient supus analizei pune accentul pe dimensiunea simptomatică a contrainvestirii, dar o face aplicabilă oricărei psihopatologii a vieții cotidiene, de vreme ce mecanismul se sprijină aici

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
simplu” cuvânt, abrogă parțial refularea prin intermediul verbalizării ce urmează, care se referă la „munca tatălui” șboulot du pèreț, adică la... „activitatea sexuală” a acestuia șboulot sexuelț. Dar jocul nu se oprește aici. Cea de-a doua fază a acestei activități defensive de contrainvestire reapare mai târziu, dar în sens invers, sprijinindu-se de astă dată pe limba franceză. M. evocă un basm polonez în care o zână bună înștiințează perechea regală, dezolată că nu are copii, că pe râu va sosi

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-l poate aminti fără dicționar - condensa deci o întreagă problematică a dorinței: contrainvestirea era considerabilă!” Acest exemplu arată că, pentru a evita o reprezentare amenințătoare, subiectul se agață spontan de un alt cuvânt, considerat mai inocent și mai îndepărtat. Utilizarea defensivă pe care o poate cunoaște limbajul, în special jocul de cuvinte și semnificații dintre două limbi, apare la momentul potrivit, pentru a contrainvesti și deci „servi” refularea. Mai întâi limba maternă, apoi limba străină dobândită mai târziu (franceza) servesc drept

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
menține o anumită organizare a vieții psihice. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Contrainvestirea, energie pusă în slujba eului pentru a se proteja împotriva interiorului, poate fi regăsită într-un număr mare de operații defensive, începând cu refularea, așa cum am putut vedea în prezentarea contribuției freudiene ilustrate mai târziu de exemplul lui Frismand (1988). Putem spune că mecanismul contrainvestirii servește drept suport pentru ansamblul mecanismelor de apărare. Astfel, am putea vorbi despre „deplasare prin contrainvestire

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
mulțimii), o atitudine (supraprotecția), un comportament (crampa scriitorului) sau o trăsătură de caracter (curățenia), și chiar un obiect. Nu se pune problema de a contesta temeiul contrainvestirii în strategiile active sau chiar activiste (de pildă, abstinența de la alcool), funcția sa defensivă fiind valorizată atât de personalul medical, cât și de militanții unor asociații (cum este aceea a „Alcoolicilor anonimi”, care grupează foști alcoolici). Se pare că, neputându-se elibera pur și simplu de nevoia de a bea (iluzia vindecării), subiecții nu

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
precum și obligația de a participa în mod regulat la aceste reuniuni de grup în care alcoolul este omniprezent în cuvinte și absent în fapt. Prin urmare, credem că este într-adevăr necesar să-i acordăm contrainvestirii locul său printre strategiile defensive. Atribuită de obicei eului unui subiect suficient de solid, contrainvestirea poate fi regăsită și în dimensiunea sa patologică, ce presupune fie absența, fie prezența sa în exces. Ținând cont de locul său în economia psihică a unui subiect, se poate

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]