1,286 matches
-
alte tărâmuri, reflectată într-un ecou, erau toate câte se petrecuse în zilele fierbinți ale verii, care trecuse și ea... Cetatea Neamțului, Văraticul, Ceahlăul, drumurile pline de soare, nopțile cu lună îmi apăreau acum ca un cortegiu al verii, care defilase repede și dispăruse după orizont, condus de Adela. Mi-a sărutat mâna din prisosul inimii, în emoția despărțirii de prietenul copilăriei și adolescenței ei și de omul înnebunit de tinerețea ei? A pus în gest o intenție de reciprocitate, dar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu am depășit „una sută milioane!!” „Incredibil...! Această sumă reprezintă salariul meu pe cel puțin - douăzeci și cinci de ani...!!” „Da... Desigur...Această sumă nu poate fi neglijată... Uneori Însă, am participat la acest joc de noroc, În care sutele de milioane defilau sub privirile mele, fară ca eu, să-mi rătăcesc mintea...!!” „Ai pierdut, uneori...?” „Nu poți câștiga mereu...” Se despărți de Doctor În dreptul casei acestuia, dând șoferului adresa Carlei, sperând să repare, ce mai putea fi reparat. Taximetrul Îl depuse la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la laboș și al primilor cârnați pe jar. În ziua de Ignat nu ne mai ardea de nici o salvare prin cultură. Deveneam pântecantropi, cu arme și bagaje, fără rest, fără nostalgii și fără regrete. Din acei ’80 pe care îi defilez prin fața ochilor dintr-un living oxonian, mi-a mai rămas o seară de ajun, foarte dureroasă și foarte frumoasă. Am plecat cu bunica la Biserica Popa Șapcă. Mama se sfia să vină cu noi, chit că locul era destul de îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și celulele mele îmi este marea. Oceanul ca mare pare un pic diferit: mai nesfârșit, cu ape mai prietenoase sau radical mai neprietenoase, mai generos. Mai plin de vapoare uriașe despre care mai să crezi că sunt SF. Pe ceruri defilau avioane cu reclame despre cină la malul gârlei sau în croazieră. Existau și locuri tip Eforie Nord și Techirghiol pline de buticuri și de kitschuri, ultraînghesuite, cu lume pestriță și muzici proaste. Existau și locuri ca acela ales de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-i spun? Poate fosta Marcela Lunacearschi ar fi putut să-mi spună ce doream să aflu, dar pe cine să întrebi, pe care dintre ei? Voi care-ați străbătut două războaie, ploi, ninsori, oameni v-au trecut prin față, nesfârșiți, defilând, drumuri intersectate, amestecați, învârtiți, zeci de mii, ca la roțile bâlciului, voi trebuie să știți ceva, nu degeaba sunteți părinți. Care înșivă v-ați iubit. Trebuie să știți. Cum v-ați întâlnit? de ce v-ați iubit? Ce-ați simțit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
trebuit să mă opresc pentru decomprimare; dar de unde două minute, nu aveam nici două secunde. Am trecut pe lângă un banc uimit de pești arlechin, rugându-mă cu ardoare să ajung la suprafață. Sângele îmi zvâcnea în urechi și imagini îmi defilau în minte. Apoi am realizat ce se întâmpla - viața mi se derula dinaintea ochilor. La naiba, m-am gândit, fără îndoială că o să mor. Viața nu mi se derula cronologic, ci vedeam lucruri neașteptate, la care nu mă mai gândisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
loialității ei. Pe 29 ianuarie, numărul din martie al revistei Harpers a ajuns la chioșcuri și pe loc munca noastră a atins cote nebunești. Am ieșit la lumină, ca un minunat fluture Formula 12 din coconul Candy Grrrl, și am defilat în costumele mele negre, ca să mă vadă toți. Capitolul 11tc " Capitolul 11" —Uită-te la ele. Sigur sunt Fete Vesele, a mormăit Jacqui. —Doar pentru că au părul scurt? Nu poți să le judeci. Dar au creste, identice! Era prima noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lângă Poarta Trădării, gradene pe care se instala în fiecare dimineață cu cei din jurul lui, primea oaspeții și trata probleme de stat, în vreme ce detașamente de soldați veniți din toate colțurile regatului, de la Ronda până la Basta și de la Málaga la Almería, defilau necontenit dându-i onorul și făcându-i urări de sănătate și viață lungă. Locuitorii Granadei și ai satelor învecinate își luaseră obiceiul să se adune, cu mic, cu mare, pe pantele Sabikăi, la poalele Alhambrei, lângă cimitir, de unde puteau vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
flaute, goarne și tamburine, cât și de un mare număr de făclii, înălțate de slujbașii de la maristan și de foștii mei camarazi de școală. Aceștia mergeau alături de mine în fața lecticii miresei; îndărătul ei veneau soții celor patru surori ale sale. Defilaserăm mai întâi zgomotos prin suk - dughenele se închideau deja, străzile se goleau - înainte de a ne opri în fața Marii Moschei, unde câțiva prieteni ne stropiseră cu apă de trandafiri. La acest punct al parcursului, cel mai vârstnic dintre cumnații mei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
L-a ucis pe Salix, zise Valerius. Amintirea trupului lui Salix prins în cârlige și târât spre porta libitinaria îl umplu de mânie. Înjură, nerăbdător să înceapă înfruntarea. Venise clipa. Cortegiul ce anunța luptele de gladiatori intrase în arenă. Cortegiul defilă prin fața pulvinar-ului unde Vitellius stătea la o masă încărcată, înconjurat de curtea sa. Cei dintâi veneau cântăreții, îmbrăcați în veșminte colorate, care își duceau anciile, flautele, sisterele și cimbalele. Veneau apoi patru fercula. Sprijinit de canatul ușii, Valerius îl recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urmărit mâna bronzată, cu pielea încrețită și străpunsă de perii negri și aspri. Am urmărit goana iugărelor rectangulare pe care se întinde orașul străin mie. În cele din urmă, semnele plate și luminile albe ale aeroportului au început să-mi defileze prin fața ochilor. — La ce oră pleci? m-a întrebat șoferul și eu i-am răspuns. Mințeam. Din câte îmi dădeam seama uitându-mă la ceas și la panglicile roșii de pe bilete - ambele avioane își luaseră deja zborul. Dar în expoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bani și armia lihnită de profitori ai osanalelor. În spatele paravanului patriotic, s-au tocat și se toacă sume fabuloase, justificabile oricând prin cele mai imponderabile și inefabile mânării. N-or fi fost ele toate steagurile puse, dar tot s-a defilat. N-or fi fost toate pomenile cu tacâm complet, dar tot s-a mâncat și s-a băut în numele patriotismului. Acum s-a găsit tricolorul. Specialiști în pomana tricolorului. Am fost cu o echipă de filmare la o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
metal și lumină care se repezea către mine cu toată viteza. În ultima clipă, un trecător din spatele meu mă trase Îndărăt și mă smulse din calea autobuzului. Am contemplat fuzelajul scînteind la cîțiva centimetri de fața mea, o moarte sigură defilînd la o zecime de secundă. CÎnd mi-am dat seama de cele petrecute, trecătorul care Îmi salvase viața se Îndepărta pe o trecere de pietoni, o simplă siluetă Într-un pardesiu cenușiu. Am rămas țintuit locului, fără suflare. Prin mirajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Poate că așa se explică de ce mă simțeam mai Înțelept și mai puțin Daniel. Îmi aduc aminte că era acolo o pădure de flori și că În după-amiaza aceea, sau poate două minute mai tîrziu, n-aș putea spune, au defilat prin cameră, de la Gustavo Barceló și nepoata lui Clara, pînă la Bernarda și prietenul meu Tomás, care nu Îndrăznea să mă privească În ochi și care, cînd l-am Îmbrățișat, a luat-o la fugă și s-a dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de bikini. Nu aveai cum să nu fii atras de ele. Să fi fost de lemn și tot ai fi Încercat să le tragi din mers o palmă peste rotunjimi. Simțurile lui Noimann nu erau cu totul adormite. Privind cum defilează În fața lui aceste forme, palmele sale se ridicau aproape cu de la sine putere. Cu un scurt plici, podul palmei se lipea de emisfere. Urma, bineînțeles, un chicotit, care nu avea cum să nu te Încânte. Formelor strălucitoare li se adăugau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ținuse un discurs În piața publică. Apoi totul se amesteca de-a valma. O bucată din pelicula memoriei se developase de la sine putere sau, mai bine zis, fusese afectată de consumul de alcool... Urmau niște scene destul de șterse, În care defilau un fel de umbre Îmbrăcate În rochii și costume și În care apăreau doi cai albi, o brișcă, o mulțime de coroane, un acordeon și o vioară. Era posibil ca, la Întoarcerea acasă, Noimann să fi năimit și nișe lăutari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe sergent, să-i mulțumim. ― Cum să-i mulțumim? Numai așa din gură. Ia scoate tu sticla ceea cu rachiu, fiindcă omul merită! - și-a spus părerea Todiriță ― Întâi să-l întâlnim și pe urmă... ― Cam ai dreptate. Cum să defilezi cu sticla cu rachiu prin curtea cazărmii? Doar nu umblăm să chemăm lumea la nuntă. Mergeau grăbiți prin viscolul încă nedomolit. Se apropia de amiază. Asta o simțeau după golul din stomac... ― Oare tata o fi ajuns acasă? - a întrebat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Și acestea nu s au lăsat așteptate... Au urmat câteva zile de instrucție, care să le aducă aminte ce înseamnă totuși milităria. Și asta nu la întâmplare. Urma revista de front, când comandatul unității trebuia să vadă cu cine va „defila” până la sfârșitul concentrării... Și pasul „bătrânilor” pe zi ce trecea devenea tot mai sigur. Dumitru era locțiitorul comandantului de pluton. Todiriță, ca prin minune, a ajuns ochitorul grupei întâi din acest pluton. Dumitru avea mare răspundere pentru tot ce s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
muniției irosite, gândurile lui Mal trecură de la fratele lui la Danny Upshaw. Cât de bun era Danny? Ce urma să vadă el acolo? Oare ceea ce va vedea o să valoreze mâine de cincizeci de ori mai mult, iar Ellis Loew va defila în culise prin fața marelui juriu înfășurat în drapelul american? — Ai un stomac mai tare pentru meseria asta decât mi-am imaginat eu. Dudley avea dreptate. Mal luă o mână de tuburi de cartușe, le aruncă în beznă, se sui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și insomnia ei neobosită . . . Fixa așa, nopți după nopți, lichidul galben în paharele mereu umplute!. Cine știe ce capriciu al alcoolului sau ce trădare a somnului îi necinstise odată artificiul orgiilor sterpe. . . Mi-o închipuisem mai pală încă, cu o cingătoare invizibilă, defilând zveltă până la urmă, modelele cele mai noi în fața clientelei grăsune. . . și vreo lună lipsise de la post, bolnavă. Așa îmi închipuiam că s-a zămislit ciudatul idolatru. . . Apoi transpuneam: vedeam o nemțoicuță cu o cămașe de mătase galbenă sub halatul 45
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
oare, acolo, în acel nedefinit al simțirei, nu numai mulțimea senzațiilor prezente, dar încă în depozite uriașe, amintirea vie a tuturor senzațiilor petrecute, care se puteau uneori reîntoarce cu impresia precisă de adineaori? Mini, privind cu melancolie averea imobiliară, care defila de-a lungul bulevardului pe două rânduri, subt ochii ei de locatară instabilă, se consola la ideea palatului aceluia pe care îl purta în ea. Cum gândurile au densitate, i se păru că e mai greoaie acum din pricina acelui conținut
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de el prin pantofii pe care-i poartă? Ce motiv ar avea? Realizează că tocmai i s-a adresat o întrebare. Prințul Firoz, care flecărește. Își cere scuze. Iau loc într-o tribună oficială și forțele armate ale statului Fatehpur defilează în uniformele lor Ruritaniene. Sunt roz. De ce atâta roz? Privett-Clampe se apleacă și-i spune ceva compromițător despre tehnicile lor de instrucție. Nababul se apleacă și el, spunându-i ceva cu mândrie despre ținutele lor. Sir Wyndham se gândește tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să fi aflat ce se întâmplase la Kyoto. Hideyoshi rareori lipsea de la rondul său zilnic al taberei, cu o suită între cincizeci și o sută de ajutoare. Ocazional, pajii îi însoțeau suita. Duceau o umbrelă mare, cu coada lungă, și defilau cu stindardul viu colorat al comandantului. Soldații care asistau la această „paradă regală“ ridicau privirile și-și spuneau: „Trece Stăpânul nostru.“ În zilele când nu-l vedeau, aveau senzația că le lipsea ceva. Din mers, Hideyoshi privea soldații din stânga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acel care botează toarnă apă pe capul celui care primește botezul și în același timp zice: Botează-se robul lui Dumnezeu (cutare) în numele Tatălui, Amin, al Fiului, Amin, și al Sfântului Duh,... Aaa...miiin ”... au fost ultimele litere care au defilat prin fața ochilor mei care trăgeau spre somn... Când am deschis ochii, din fundul grădinii se auzea cuvânt de dojană rostit de bătrân. Am rămas surprins, fiindcă nu l-am auzit niciodată mustrând pe cineva... În timp ce mergeam spre locul de unde se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
obicei, eu nici măcar n-am intrat pe lista favoriților. Claire și Margaret au ajuns până în faza celui de-al doilea interviu, apoi au primit plicul prin care erau anunțate că se numărau printre aplicantele care avuseseră succes. Așa că în timp ce ele defilau în noile costume de baie roz, cu trei rânduri de volane pe fund, eu am fost nevoită să rămân acasă, în curtea din spate. Ca de obicei, eram omul lăsat întotdeauna pe dinafară și nu aveam altceva de făcut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]