920 matches
-
să te duci la domnul D. Numai că habar n-aveai de existența lui. Romanul e construit - ironie! - exact după această schemă. Previzibilă și repetitivă, ea explică scufundarea persistentă a detectivului într-un soi de nonexistență, în care până și delectarea supremă - jocul solitar de șah - se dovedește de o râncedă inutilitate: A închis telefonul, iar eu mi-am întins tabla de șah. Mi-am umplut pipa, mi-am așezat piesele, mi-am inspectat trupele, armele și uniformele și am jucat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
bășică am la degetul mare. E cât o chiflă.“ Nu vărsase aceste ficțiuni cu toptanul de la Început. În primele dăți, Tessie relatase sincer Întâmplările de zi cu zi. Dar Într-una din scrisori Michael Antoniou spusese: „Filmele sunt bune pentru delectare, dar cu războiul ăsta, mă Întreb dacă e modul cel mai bun de a-ți petrece timpul“. După aceea Tessie Începuse să inventeze. Își justifica rațional minciunile, spunându-și că acesta era ultimul ei an de libertate. Până În vara viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de patruzeci de ani, anumite fragmente ale țării sale adoptive se strecuraseră prin ușile Încuiate ale dezaprobării ei. După ce Lefty s-a Întors de la spital, tatăl meu a dus un televizor sus, În pod, ca să-i ofere o sursă de delectare. Era un Zenith micuț, alb-negru, a cărui imagine avea tendința să se dea peste cap. Milton l-a pus pe o noptieră și s-a Întors la parter. Televizorul a rămas acolo, țiuind și licărind. Lefty Își potrivi pernele ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sau un loc umed sau un pic de jeg, Își Îmbăiau trupul plin de bube. Tăvălindu-se prin praf și murdărie, ei căutau să simtă cât mai bine păcatele și slăbiciunile firii omenești. Probabil că acestea le ofereau o supremă delectare. Faptul că fostu-i soț Îi apărea mereu În vis cerșind apă nu cumva era un semn că ar fi trebuit să se păstreze mai curat!? E drept că nu se atinsese nimeni de atâta amar de timp de trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
poate o să vă mire, eu sunt născut, crescut la oraș...! Am Îndrăgit Însă atât de mult munca câmpului Încât cu greu a-și putea renunța, În timp ce creșterea, mai corect spus, Înmulțirea,diferitelor specimene de păsări constitue pentru mine o adevărată delectare...! Așa dar, vă stau la dispoziție...” Nerăbdător Nando, se linguși pe lîngă fermier. „Bună țuică, domnule...Recoltă propie...?” „Livada de pruni se află În fundul grădinei. E muncă multă, nu se merită...!” „Poate cumpăra oricine...? - Îl mai iscodi Nando. „Nu, nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
numește Mânăstirea, aducând două papornițe de pește proaspăt, o frumusețe...!” “Ce specie...?” - Înghiți În sec Gică Popescu. “Jumătate crap până’n două kilograme iar restul șalău burdușit cu icre. Toată noaptea am curățat cu Atena pregătindu-i bucuroși În speranța delectării ca pe timpuri bune...! Am purtat o discuție cu Atena și vă cer și părerea dv. Cum hotărâți. Să așezăm masa festivă la “Restaurantul Nord Hotel” , unde sunt sigur Șeful bucătar Îi va pregăti după știința lui ori, ne putem
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
chiar mai multe volume, dar și cei pentru care prezența în această antologie reprezintă predebutul editorial individual, fac dovada indubitabilă a talentului lor literar. Sunetul de sirenă al rețelelor virtuale îi atrage pe tot mai mulți poeți în plasa confesării/delectării on-line. Internetul a ajuns sabia lui Damocles care atârnă asupra literaturii tipărite, dar apocalipsa acestei literaturi deocamdată nu a survenit. Și ca să se demonstreze că timpul unei asemenea apocalipse este încă îndepărtat au apărut „pe hârtie” antologiile unuia dintre cele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mă întrebam, oare ce s-ar fi ales de mine dacă chiar reușeam să plecăm atunci. Ce puteam ajunge? Găseam oare drumul spre adevăr, așa cum constatam la acei înaintași ai noștri, care deveniseră puncte de referință, în care își găseau delectarea chiar și elitele lumii culturale. Nu priveam în urmă cu mânie sau cu regrete. Aveam peste 50 de ani, parcursesem un drum lung, accidentat, cu nenumărate urcușuri și coborâșuri, cu încercări dificile, dar și cu satisfacții deosebite. Aveam o familie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
până astăzi buzele acelea cărnoase care se deschideau, obrajii păroși care se desfăceau parcă până la urechi, dinții rari care credeau că mușcă din victorie, ochii care se închideau încet de parcă primeau sărutarea unei amante, și capul care se mișca cu delectare, înainte și înapoi, înapoi și înainte, ca și cum auzea cel mai galeș dintre cântece. Cât timp am să trăiesc, am să văd în fața ochilor zâmbetul acela, acel îngrozitor zâmbet al micimii sufletești. Khâli se întrerupse. Întunericul îmi ascundea chipul lui; l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de familia ei? Mă pregăteam să spun că pentru mine ea nu mai era sclavă, când, dintr-o simplă încruntătură, mă făcu să tac. Resemnându-mă să nu mai scot o vorbă, am asistat atunci, cu tot atâta surprindere câtă delectare, la o scenă foarte ciudată. Intrasem cu Hiba și cu unchiul ei în casa acestuia și stăteam într-o încăpere joasă, dar alungită, pe un covor din lână în jurul căruia se așezaseră vreo douăzeci de persoane, bătrânii tribului, cu chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe la mine la ora cinei. Avea un efect negativ asupra libidoului meu să îl văd cum gătește. Nu am fost un fan al bucătarilor celebri, dar îmi place când văd un bărbat bine preparând o mâncare delicioasă pentru propria mea delectare, degetele lui delicate desfăcând cu pricepere ceapa verde și tăind-o fin, concentrându-se cu capul aplecat într-o parte, cu cascada de păr ca bronzul alunecându-i pe frunte... —Pot să îți aranjez șuvița? am întrebat. Cred că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
majoră. Și acum, să vedem. În ce dandana v-ați băgat? — Dumneata ce i-ai povestit, Daniel? Am ajuns pînă la actul al doilea: intrarea unei femme fatale, preciză Barceló. — Nuria Monfort? Întrebă Fermín. Barceló se linse pe buze cu delectare. — Dar sînt mai multe? Parcă e răpirea din serai. — Vă rog să vorbiți În șoaptă, căci logodnica mea e aici de față. — Fii liniștit, că logodnica dumitale are În vene o jumătate de sticlă de coniac Lepanto. N-am trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
idei, etc., toate dezideratele concură la atragerea constructivă a elevului spre muncă plăcută, atractivă. De toate acestea ne vorbește doamna învățătoare MARIA GEANGU cu atâta pasiune încât reușește să ne convingă, că munca la catedră este o lungă pasiune și delectare, mai ales după patru ani când vezi că din ”boțul de humă” ce l-ai luat în clasa I, ai adus la sfârșitul clasei a IV-a, un preadolescent în plină ascensiune. Doamna învățătoare MARIA GEANGU aduce în discuție chiar
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
lipsi de cărți?" Nu, dar va trebui să împărțim cu filmul, ou televizorul, cu toți ceilalți!" Nu împărțim cu nimeni nimic", cică i-ași fi răspuns, și Miron Paraschivescu a început atunci să râdă în felul lui, parcă înecîndu-se de delectare, cum făcea totdeauna când ceea ce i se spunea îi plăcea. Cum să nu iubești un astfel de om? Cum să nu dorești, tânăr scriitor fiind, să scrii bine, știind că el te va citi? Iar acum el nu mai este
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
că interesul pentru artă le dispărea treptat. Aș zice, o inversare curioasă. În redacții își făcea loc veleitarismul. Doar cu preocupări rutiniere, redactorii uitau că menirea lor era să ajute, nu să persecute pe cei mai talentați. Dispărea gustul pentru delectarea artistică ca să se impună cel pentru funcții. Nume indistincte își forjau trivial cariera, călărind pe șeaua lingușirii și pretinzînd la rîndul lor să fie adulați. Încet, încet se instala banalitatea. Din cauza grijii excesive pe care mi-o arăta mama, în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
noastre de după 1989, subliniind că va fi nevoie de cel puțin două generații pentru redresarea morală; ,,scot cărți pentru a-mi consuma timpul în mod util și plăcut, pentru a-mi oferi o bucurie și a crea cititorilor clipe de delectare sufletească și înălțare spirituală.” Volumul „Stropi de înțelepciune”, cu sugestiva imagine de pe copertă a Gânditorului de la Hamangia, conține 666 de sentințe și judecăți de valoare asupra unor probleme deosebite - toate filtrate lapidar în mintea, inima și sufletul unui om și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
oferi valoroase și atractive pagini literare. Al. Mânăstireanu, „Academia Bârlădeană”, Nr.3(32), trim.III, 2008 *** Păcală și ai săi, de Ion Popescu-Sireteanu Încă de la început, autorul ne previne că Păcală și ai săi nu e o carte facilă pentru delectarea copiilor și a celor amatori de povești, ci o carte ce se adresează celor tineri și maturi, dornici să cunoască mai bine tezaurul de înțelepciune populară și negrăite frumuseți ale limbii, deci scopul urmărit e foarte clar exprimat. Forma sub
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
gustând din plin măsura, cadența, armonia și farmecul imaginilor poetice. Pentru propria mea plăcere am citit cu glas tare anumite versuri semnificative, pe care am dorit să mi le fixez cât mai bine în memorie - într-un cuvânt, o adevărată delectare intelectuală. Spre prânz întrerup lectura și mă relaxez plimbându-mă prin fața casei, admirând atât lumina pronunțată a soarelui, cât și umbra răcoroasă a viței de vie și a pomilor, care au puține roade, din cauza secetei instalate încă din toamna trecută
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
goală, roz și de-acum, când hainele și cimentul se duseseră de pe ea, remarcabil de vie în aparență, așa cum stătea acolo, la capătul funiei și la vreo șapte-opt metri deasupra solului. — Trebuie să spun, zise dr. Board în timp ce studia cu delectare vulva păpușii, că până acum n-am avut niciodată prea multă înțelegere pentru necrofilie, însă pe cuvânt că în clipa asta încep să-i înțeleg farmecul. Desigur, ceea ce vă spun acum nu stârnește decât un interes pur istoric, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu fiecare, până când sosiră și cei de la masă. Urmă ritualul spălării mâinilor, însoțit de clătitul gurii, după care intrară ciubuccii și cafegii cu ciubuce, narghilele și cafele pentru bărbați. Femeile se mulțumiră cu șerbeturi și limonade. Era timpul pentru puțină delectare spirituală. La insistențele invitaților, Iancu acceptă să recite un colind. Toți știau că îl fermecau colindele, mai ales laitmotivele lerui-ler sau lerului-Doamne. Le considera printre cele mai inspirate și melodioase împerecheri de sunete. După el, aparțineau unui limbaj al cerurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
semnificație. Marioritza, obișnuită cu altă lume, sesiză imediat diferența. Niciodată, în nici un salon italian sau parizian, chiar între prieteni fiind, nu mai simțise așa ceva. Descoperea o altă lume, pentru care timpul dobândea valoare doar dacă era trăit cu desfătare, cu delectare. Era pacea Crăciunului. Era zâmbetul pruncului Iisus care se întorcea din copilăria ei. Ajunsese, în sfârșit, acasă, într-o familie de un ordin sufletesc net superior. Acesta era locul după care tânjise subconștientul ei, locul pe care îl căutase, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în timp ce el o iubea cu pasiune, ea îl accepta, după cum îi mărturisise, doar din respect. Treptat, sentimentul lui pierduse mult din intensitate, în schimb, ea începuse să-l iubească, ajungând chiar să-l dorească și să i se abandoneze cu delectare. Acum nu mai simțea pentru soția lui decât respectul dictat de bunele maniere. De iubit își iubea doar fiicele. Tânjea după prezența lor și luă hotărârea să le scrie neîntârziat. Dar soția, fiicele, brioșele dispărură. Gândurile somnoroase, oarecum liniștitoare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rău, contesă. Pe acela nu o să vi-l pot arăta. ― De ce? Este un secret? ― Regret, dar pur și simplu nu pot. ― Să înțeleg că și acela este tot un portret neterminat? ― Dimpotrivă, contesă! A fost pictat cu multă plăcere, cu delectare și multă, multă speranță. Din păcate, este cu totul terminat. ― Atunci? ― Nici nu știți ce îmi cereți, contesă. E ca și cum mi-ați răsuci un pumnal în inimă. În sfârșit! Dacă doriți atât de mult, voi face abstracție de suferința mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Toledo era ușor, subțire, deosebit de eficient. Sesisaze și nuanța de cruzime voluptoasă din vocea celuilalt. Se răsuci, veni încet spre Dante Negro. Îi desprinse încet panglica neagră, după care îl sărută mai întâi pe ochiul ascuns, apoi pe gură. Cu delectare. Cu totală dăruire. ― Nici nu sper la o fericire mai mare, Alexandra Marioritza... madame... țigancă de ocazie... ocrotitoarea mea! Și dezlănțuit, cu o furie posesivă printre miile de sărutări: Ucide-mă! Ia-mi viața! Iar... Și iar... Și iar... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de cămile și provizii - cugetă îndelung, și în glasul lui se ghicea un ton oarecum amuzat. Asta înseamnă că atunci când îmi vor pregăti o ambuscadă la guelta de la Sidi-el-Madia, eu o să fiu deja în Gerifíes - își bău ceaiul încet, cu delectare. Ne vor aștepta o zi, maxim două, înainte de a pricepe ce s-a întâmplat cu adevărat și de a le da de știre celorlalți să mă aștepte... Am timp! afirmă convins. Da. Cred că am timp. — Și cu mine ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]