1,687 matches
-
deosebit de util pentru înotul în scopuri utilitare sau militar. Procedeul delfin sau fluture este cel mai nou dintre procedeele sportive de înot. Se numește fluture sau delfin datorită mișcărilor fluturate, ondulatorii, ale întregului corp, mișcări asemănătoare loviturilor de coadă ale delfinului. Inventatorul procedeului este considerat înotătorul german Erich Rademacher în anul 1926, care înotând bras cu picioarele, executa mișcările de fluture din brațe înainte de întoarceri și la sosire. În anul 1933, americanul Henry Myers perfecționează această tehnică. În anul 1935 acest
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
În anul 1935 acest procedeu este recunoscut sub denumirea de bras-fluture care concurează la jocurile olimpice de la Londra din 1948 și jocurile olimpice de la Helsinki din 1952. Primul înotător de fluture a fost maghiarul György Tumpek, care a executat lovituri delfin și cu picioarele. În anul 1953 FINA legiferează înotul fluture cu picioare delfin. La jocurile olimpice 1956 de la Melbourne toți participanții înoată delfin, iar din anul 1963, regulamentul permite doar mișcarea simultană a picioarelor în plan vertical. Cu timpul procedeul
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
la jocurile olimpice de la Londra din 1948 și jocurile olimpice de la Helsinki din 1952. Primul înotător de fluture a fost maghiarul György Tumpek, care a executat lovituri delfin și cu picioarele. În anul 1953 FINA legiferează înotul fluture cu picioare delfin. La jocurile olimpice 1956 de la Melbourne toți participanții înoată delfin, iar din anul 1963, regulamentul permite doar mișcarea simultană a picioarelor în plan vertical. Cu timpul procedeul flutur devine al doilea procedeu de viteză după stilul liber. În programul jocurilor
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
de la Helsinki din 1952. Primul înotător de fluture a fost maghiarul György Tumpek, care a executat lovituri delfin și cu picioarele. În anul 1953 FINA legiferează înotul fluture cu picioare delfin. La jocurile olimpice 1956 de la Melbourne toți participanții înoată delfin, iar din anul 1963, regulamentul permite doar mișcarea simultană a picioarelor în plan vertical. Cu timpul procedeul flutur devine al doilea procedeu de viteză după stilul liber. În programul jocurilor olimpice procedeul fluture se înoată în probele de 100 m
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
de telefoane mobile folosesc acest lucru pentru a crea sonerii de telefon care să fie auzite numai de cei tineri, dar ele sunt auzite câteodată și de cei în vârstă din motive diferite. Unele animale - cum ar fi câini, pisici, delfini, lilieci și șoareci - au o limită superioară a frecvenței mai mare decât cea a urechii umane și astfel pot auzi ultrasunete, acesta fiind modul în care un fluier pentru caini funcționează. Propagarea ultrasunetelor este utilizată la măsurarea distanțelor, a debitelor
Ultrasunet () [Corola-website/Science/320470_a_321799]
-
tolerat abuzurile, doar pentru motivul că-l știa pe Richelieu de neînlocuit. Morțile lui Richelieu în 1642 și a lui Ludovic al XIII-lea, un an mai târziu, au creat un adevărat vid de putere, într-o perioadă extrem de periculoasă. Delfinul Ludovic nu avea decât cinci ani la moartea tatălui său și nu putea conduce în mod efectiv. Regența, condusă de regina Ana de Austria și de succesorul lui Richelieu, Cardinalul Mazarin, s-a confruntat cu numeroase probleme: războiul cu Spania
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
acea epocă, în toate implicându-se scriitorul și filosoful Voltaire, în calitate de avocat al apărării. Voltaire a reușit să obțină achitarea acuzaților, în primele trei cazuri și reabilitarea soților Montbailli. În 1774, Ludovic al XV moare, răpus de variolă și, deoarece Delfinul Ludovic nu i-a supraviețuit tatălui său, îi succede la tron „Fiul Franței”, sub numele de Ludovic al XVI-lea (1774-1792). De numele său sunt legate intervenția franceză, decisivă, în Războiul de independență american, construirea primului oraș industrial (Arc-et-Senans), abolirea
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
de iezuiți întâi la colegiul Vaugirard din Paris, apoi la colegiul Beaumont din Old Windsor, Anglia și în final la colegiul Stella Matutină din Feldkirch, Austria. La moartea bunicului său, la 18 noiembrie 1887, Jaime de Borbón a devenit noul "delfin al Franței" numit de legitimiști. A urmat Academia Militară Tereziană la Wiener Neustadt, apoi în 1896 a intrat în armată imperiala rusă unde a fost ofițer și a participat la mai multe campanii militare, inclusiv la Revoltă Boxerilor din Chină
Jaime, Duce de Madrid () [Corola-website/Science/324211_a_325540]
-
un orășel perii se încolăcesc în jurul insectei și secretă un suc lipicios abundent care sufocă insectă gura este un loc perfect pentru bacterii un loc întunecat cald și umed în arta mai târzie apar dezbrăcate complet sau parțial călărind pe delfini căluți de mare și alte creaturi marine reacția chimică dintre un hidroxid sau oxid al unui metal cu acidul sulfuric ei au fost apropiați pe tot parcursul vieții lor dintre cei zece frați au supraviețuit până la maturitate doar doi aceste
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
era "Monseigneur le duc de Chartres". Fiind al doilea fiu, nașterea sa n-a fost primită cu tot atât entuziasm ca nașterea Ducelui de Valois în 1673. Filip era al patrulea în linia de succesiune la tronul Franței, după Louis, Delfin al Franței, propriul său tată și fratele său mai mare. Când Filip s-a născut, unchiul său, regele Ludovic al XIV-lea, era în culmea gloriei. În 1676, fratele său mai mare, Ducele de Valois, a murit la Palatul Regal
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
preferat să trăiască în liniște la Saint-Cloud, Palais-Royal sau în casa ei de la Bagnolet. După decesul "prințului de Condé" în 1709, rangul de "prinț de sânge" a trecut de la Casa de Condé la Casa de Orléans. În decembrie 1697, fiul Delfinului, Ludovic al Franței, s-a căsătorit cu Prințesa Marie-Adélaïde de Savoia, fiica cea mare a surorii vitrege a lui Filip. Căsătoria a fost negociată ca parte a Tratatului de la Torino care a sfârșit conflictul franco-savoiard din timpul Războiului de Nouă
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
Marie-Adélaïde de Savoia, fiica cea mare a surorii vitrege a lui Filip. Căsătoria a fost negociată ca parte a Tratatului de la Torino care a sfârșit conflictul franco-savoiard din timpul Războiului de Nouă Ani. Noul cuplul au fost părinții a doi Delfini ai Franței, Ludovic, Duce de Bretania, care a murit în 1712 și Ludovic, Duce de Anjou, viitorul Ludovic al XV-lea. În 1710, fiica cea mare a lui Filip, Louise Élisabeth d'Orléans s-a căsătorit cu vărul ei primar
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
și Ludovic, Duce de Anjou, viitorul Ludovic al XV-lea. În 1710, fiica cea mare a lui Filip, Louise Élisabeth d'Orléans s-a căsătorit cu vărul ei primar Charles, Duce de Berry, care era fiul cel mic al Marelui Delfin și deci avea un rang mai mare decât Ducele și Ducesa de Orléans. Cuplul Berry n-a avut copii care să trăiască mai mult de un an. În 1711, Delfinul a murit la Meudon la vârsta de 49 de ani
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
și curtea au părăsit Palatul Tuileries pentru Palatul Versailles unde tânărul rege voia să locuiască. Decizia a fost luată de Ducele de Orléans care, după căderea sistemului de drept avea sentimentul pierderii popularității în Paris. Filip a luat apartamentele ultimului Delfin la primul etaj al Palatului; apartamentele regelui erau deasupra. În același an, la 25 octombrie, Ludovic al V-lea în vârstă de 12 ani a fost uns rege al Franței la Reims. Odată cu declararea majoratului regelui la 15 februarie 1723
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
în literatura română. În românește au apărut doar traduceri ale romanelor de serie neagră americane. Corespondentul parțial al colecției Serie neagră a editurii Gallimard ar putea fi colecțiile romanelor polițiste, traduse din limbi străine, Enigma a editurii Univers și colecția Delfin a Editurii Militare. Ambele colecții și-au încetat, însă, apariția după anul 2000. Editurile au început să publice mai toate masiv romane polițiste, acestea au apărut inclusiv la editura Humanitas (vezi seria de cărți John Le Carre). În epoca interbelică
Roman negru () [Corola-website/Science/299049_a_300378]
-
sau belugă ("Delphinapterus leucas") este o specie de delfin răspândită în Oceanul Arctic și marile adicente. Era vânata pentru grăsime, piele și carne. trăiește în apele arctice și sub-arctice, de-a lungul coastelor din Canada, Alaska, Groenlanda, Norvegia și Rusia. Aproximativ 500 de exemplare se găsesc în apele fluviului Saint
Delfinul alb () [Corola-website/Science/315049_a_316378]
-
Oceanul Arctic și marile adicente. Era vânata pentru grăsime, piele și carne. trăiește în apele arctice și sub-arctice, de-a lungul coastelor din Canada, Alaska, Groenlanda, Norvegia și Rusia. Aproximativ 500 de exemplare se găsesc în apele fluviului Saint Lawrence. Habitatul delfinului alb include canale, golfuri și stratul superficial al marilor arctice, care este încălzit de soare. În timpul verii pot fi găsite, de asemenea, la gurile de rău, unde se hranesc, socializează și se reproduc. Aceste ape au, de obicei, 8 - 10C
Delfinul alb () [Corola-website/Science/315049_a_316378]
-
canale, golfuri și stratul superficial al marilor arctice, care este încălzit de soare. În timpul verii pot fi găsite, de asemenea, la gurile de rău, unde se hranesc, socializează și se reproduc. Aceste ape au, de obicei, 8 - 10C. Numele de "delfinul alb" vine de la culoarea pe care o dobândește la vârsta de 4-5 ani, cănd belugă devine albă sau crem. Puii sunt albastru-închis sau gri la naștere. Are partea anterioară a capului rotunjita, iar gură este prevăzută cu dinți. Nu are
Delfinul alb () [Corola-website/Science/315049_a_316378]
-
de la culoarea pe care o dobândește la vârsta de 4-5 ani, cănd belugă devine albă sau crem. Puii sunt albastru-închis sau gri la naștere. Are partea anterioară a capului rotunjita, iar gură este prevăzută cu dinți. Nu are înotătoare dorsala. Delfinul alb măsoară de la trei până la cinci metri lungime și are o greutate medie de 1,4 -1,5 tone. 50% din greutatea lor este grăsime, semnificativ mai mult decât la balenele non-arctice, al căror corp este doar 20% grăsime. Stratul
Delfinul alb () [Corola-website/Science/315049_a_316378]
-
iar masculii 1500 kilograme. Se hrănește cu pește, cefalopode și crustacee. Trăiește în grupuri care numără 5-10 indivizi. Durată de viață a femelelor este de 32 de ani, iar a masculilor cam de 40 de ani. Perioadă de reproducere a delfinului alb este de la sfârșitul lui februarie până la începutul lui aprilie.
Delfinul alb () [Corola-website/Science/315049_a_316378]
-
în compunere 6 salupe-canoniere și era dispusă în 6 baze, în porturile Chilia, Ismail, Galați, Brăila, Giurgiu și Calafat. NMS Delfinul este numele a primului din cele două submersibile cu acest nume ale Marinei Militare Române. Cel actual, numit tot „Delfinul” în memoria primului, a fost construit în URSS. Marina militară Română mai avea înainte de Al Doilea Război Mondial alte două submarine: Rechinul și Marsuinul. În , uniformele militare sunt purtate conform unui regulament. Toți militarii, indiferent de grad, inclusiv cei în
Armata României () [Corola-website/Science/302830_a_304159]
-
-i ecologia, ceea ce îl determină pe Merin să saboteze dispozitivul, începând o rezistență fără speranță în fața FORȚEI, cunoscută sub numele de "Războiul lui Siri". Odată cu înfrângerea rebeliunii, FORȚA distruge ecologia planetei mult mai violent decât o făcuseră până atunci coloniștii: delfinii mor, la fel ca și o mare parte a coloniștilor originali de pe Maui-Legământul. Merin îl convinge pe nepotul său să se alăture Hegemoniei, iar acesta va aștepta prima ocazie pentru a-și răzbuna lumea distrusă. Oportunitatea apare atunci când este trimis
Hyperion (roman de Dan Simmons) () [Corola-website/Science/322274_a_323603]
-
fiind rechemat în țară de către Ministerul de Război. Revenit în România, căpitanul comandor Gheorghe Koslinski este numit în funcția de adjutant al regelui Ferdinand I (1922-1926) și apoi președinte al Comisiei de supraveghere a construcției unui submarin de tonaj mijlociu ("Delfinul") și a unei nave bază pentru Marina militară română (1927-1931). Aceste nave au fost construite la șantierul naval din Rijeka (pe țărmul Marii Adriatice, azi în Slovenia, pe atunci numit Fiume și făcând parte din Regatul Italian). Gheorghe Koslinski a
Gheorghe Em. Koslinski () [Corola-website/Science/307475_a_308804]
-
al XIV-lea. Începând din 1610, Henric al IV-lea (rege al Franței și al Navarrei), monedele écu bătute în Béarn și în Navarra purtau un scut împărțit în patru cu stemele Franței și Béarn-Navarrei sau Navarrei singură, în Dauphiné, „Delfinul”, în Bretania, hermina. În epoca lui Ludovic al XIV-lea, seria de écu de argint „de Flandre”, bătuți la Lille, după anexarea acestuia de Ludovic al XIV-lea, cu un scut având stemele Franței și Burgundiei. În secolul al XVIII
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]
-
cu soare) emis de Carol al VIII-lea a cunoscut două emisiuni în timpul domniei lui. Pe prima emisiune figurează o coroană cu inițiale, în timp ce pe a doua emisiune figurează un crin cu inițiale. De semnalat emisiuni din Dauphiné (cu un delfin și inițiale) și din Dijon (cu o scoică și inițiale). Cele două emisiuni au păstrat aceeași greutate (3,496 grame) și aceeași valoare. Écu d'or au soleil de Provence (în română, Écu din aur cu soare din Provența) are
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]