2,072 matches
-
așa cum mă trezea pe mine, pentru ca ea să se simtă excitată instantaneu, așa cum mă simțeam eu? Oare o imobilizează în pat prinzându-i brațele cu palmele deasupra capului, oare îi prinde picioarele între picioarele lui, râzând, aducând-o la o delicioasă stare de neajutorare în timp ce el se mișcă lent, lipit de ea, înnebunind-o de dorință, așa cum mă înnebunea pe mine? Oare o sărută cu un cub de gheață în gură, înfrigurându-i gura și înfierbântându-i trupul de dorință, așa cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ăia fără nici un sfanț care rezistă luni de zile fără să mănânce o masă ca lumea, așa că ar fi în stare să mănânce orice. Dar se comporta de parcă mâncarea îi plăcea foarte tare. Ceea ce era suficient pentru mine. —E absolut delicios, a zis el demolând, plin de șarm, protestele lui Helen. Ar trebui să guști, Helen. Helen s-a holbat la el. —Eu nu mă ating de chestia asta. Arată revoltător. Tata, mama și Helen se uitau, cu răsuflarea tăiată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a continuat să mănânce. Să respire. Iar tata a continuat să se minuneze. Era o plăcere să-l urmărești pe Adam. Avea ceva atât de sănătos. Avea un apetit enorm și aprecia mâncarea cu așa de mult entuziasm. —E absolut delicios, mi-a spus zâmbindu-mi. Am vreo șansă să mai primesc un supliment? — Sigur, i-a răspuns mama cu cochetărie, aproape dărâmându-și scaunul în graba de a-l servi. Îți aduc eu. Mai vrei și un pahar de lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
m-a întrebat Laura îngrijorată. Am observat amuzată cum Adam trecuse în doar câteva minute de la „Superbul Adam“ la „Adam ăsta“. — Sigur că sunt atrasă de el, i-am răspuns râzând de groaza care se citea pe chipul Laurei. E delicios - sau n-ai sesizat? — Recunosc că e arătos, mi-a spus ea cu prudență. Dar ce știi despre el? — Știu că e drăguț și că mă face să mă simt deșteaptă, frumoasă și dorită. —Claire, nu uita că acum ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se aplica tot schema de mai sus. Aveam să mă retrag imediat și să nu mai am nimic de-a face cu el. Dar dacă Helen îl voia pe Adam, dar Adam n-o voia pe ea și dacă Adam - delicios gând - mă voia pe mine? Ce se întâmpla atunci? Asta era partea dificilă. Chiar o iubeam pe Helen. Numai Dumnezeu știa de ce, dar asta era: o iubeam. Și nu voiam să fac nimic care s-o supere. Nu, pe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu siguranță etc. Mi-ar fi mult prea rușine să vă spun că Adam m-a sărutat peste tot. Și vreau să zic peste tot. Iar atunci când nu se ocupa cu chestia asta, mă acoperea cu niște mușcături ușoare și delicioase care-mi dădeau fiori. Și sub nici o formă nu pot să vă povestesc despre momentul când, în sfârșit, Adam a fost înăuntrul meu. Să vă spun cât de frică mi-a fost să nu mă doară și cât de blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mine. Nu m-a durut și a fost superb. Și dacă vă închipuiți c-o să vă relatez cum, în timp ce era deasupra mea, Adam mi-a șoptit înfierbântat tot felul de chestii, chestii minunate de genul ce frumoasă eram, ce gust delicios avea pielea mea și cât de excitat era, atunci o să aveți o surpriză. Va trebui să vă folosiți imaginația că să vedeți cum mi-am înfășurat picioarele în jurul spatelui lui ca să-l trag și mai adânc în mine și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în ceea ce mă privea: îmi ajunsese! Nu mai aveam nevoie de o nouă porție de umilință. Nu, mulțumesc foarte mult! Nu mai voiam să-mi înghit furia. Sincer, nu mai eram în stare să mai înghit nimic. Dar a fost delicios. Ați preparat-o chiar dumneavostră? Îmi dădusem toată silința. Nu fusese suficient. Însă eu chiar nu mai aveam de gând să mai încerc. Pur și simplu nu merita. Foarte bine, am spus. —Foarte bine? a spus el întrebător. Da, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îmi evita privirea. Casa arată minunat, am zis. Ce lumânări frumoase! Ylang ylang, observ, foarte senzual. Și cum se numesc florile acelea? —Pasărea paradisului, a mormăit Joey. —Superb. Pot să iau o căpșună de acolo? O pauză ciufută. —Servește-te. —Delicios! Coaptă și zemoasă. Gustă una, Jacqui. Vino, lasă-mă să-ți dau eu una. Ce-i cu eșarfa asta, Joey? E de legat la ochi? A făcut un gest furios, semn că habar-n-am. — Uite ce-i, eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întâi să spunem un cuvânt de mulțumire. Oh, da, scuze. Rachel și-a înclinat capul (izbind melodios cu acul într-o sticlă de Kombucha 1) și a spus că eram cu toții norocoși, nu doar pentru că urma să luăm o cină delicioasă, ci pentru toate lucrurile minunate din viața noastră. Au dat cu toții din cap în semn de aprobare, cu acele luminate de flăcările lumânărilor. —E totodată momentul, a zis Rachel, să ne amintim de cei care nu mai sunt printre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
varză de Bruxelles. Mă descurc. Mulțumesc. Furculița s-a rupt. Alice nu s-a uitat la el. Se gândea la contul ei care se micșora, astfel încât Jake să se descurce. Spera că părinții ei aveau să schimbe subiectul. Varza e delicioasă, a remarcat mama lui Alice. —Varza? Mă bucur că vă place! Jake își recăpătase veselia, așa că i-a dat înainte. —E crescută de noi și e complet organică. Abia așteptăm ca Ro să treacă pe alimente solide, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nespus de incitant. Dă-i drumul, colosalule! —Firth House. Are vreun număr? — A avut, dragul meu, dar mie mi s-a părut că numerele sunt așa de banale. În consecință, am botezat-o după divinul Colin și fundulețul lui cel delicios din Mândrie și Prejudecată. O chestie isteață, nu crezi? Având în vedere că suntem în Bath și așa mai departe. —Ce număr era? a întrebat Hugo ținând pumnii strânși. —Dulcele meu, va trebui să verific. De fapt, cred că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o atmosferă mohorâtă. Perdelele din sufragerie erau trase; mare greșeală, s-a gândit Hugo impacientat. Ceea ce-i împingea pe cumpărători să ia decizia corectă era o atmosferă frumoasă. O iluminare isteață, ghivece cu plante cu frunze lucioase și abundente, mirosul delicios de pâine proaspătă sau florile puteau face minuni. Aici, însă, dat fiind că timpul și circumstanțele scoteau din joc aceste artificii, Hugo trebuia să se descurce folosindu-se de posibilitățile care-i rămăseseră la dispoziție. Trăgând perdelele din sufragerie, Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atras atenția Hugo în stare de disperare. Nu mai am timp. Rosa o să se trezească din minut în minut. —Nu-ți face griji. N-o să se irosească. Laura luase chifla mânjită cu ketchup și și-o îndesa în gură. —Mmmm. Delicios. — Atunci, la revedere. Ochii lui Hugo îi transmiteau mesaje lui Alice, dar se părea că nici unul nu era recepționat. Privirile ei erau goale. —Ce-i asta? a țipat Laura dintr-odată, arătând mânerele căruciorului Rosei. Și, mai exact, indicând geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și un pachet de frunze de dafin. În dulapul cel mai apropiat de aragaz mai erau vreo două borcane cu mâncare de-a lui Theo. Perspectivele nu erau deloc roz. Era limpede că trebuia să existe o rețetă minunată și delicioasă care să folosească frunze de dafin, mazăre și sardine, numai că Hugo n-o știa. Dar - ochii i-au fugit la borcanele cu mâncare pentru copii - oare în partea asta nu existau niște posibilități clare? Nu. N-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
opus. Era nerăbdătoare, gemea și se răsucea de plăcere, în vreme ce limba lui Hugo îi explora gura mai în profunzime, iar degetele lui cercetătoare îi ridicau tricoul. Hugo a împins-o ușor spre podea. Pe covor, a descoperit-o încet, luxuriant, delicios. —O, Alice, a oftat Hugo. Simțea cum toată tensiunea și amărăciunea pe care le adunase nu numai în seara respectivă, dar în toate săptămânile și lunile dinainte, se scurgeau din el. Când mâna i-a alunecat pe sub betelia pantalonilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
părul. — Uite cum curăță Doamna Tittlemouse urmele alea lipicioase, a murmurat Alice în creștetul de culoarea mierii al Rosei. Cu toate astea, gândurile lui Alice erau concentrate pe aftershave-ul lui Hugo, care avea un miros iute, de citrice. Parfumul acela delicios o obligase să facă o comparație cu felul în care mirosea Jake în ultima vreme. Chestiunea băilor, pe care mama ei o considerase a fi destul de serioase cu multe luni în urmă, devenise, recent, și mai gravă. Jake căpătase tendința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în haine caramel o examinau pe Alice cu ochi geloși, abia întredeschiși. —Bună! Îți place noua mea înfățișare? Alice s-a aplecat și l-a sărutat pe Hugo pe obraz. Din decolteu s-a năpustit asupra lui Hugo un val delicios de parfumuri specifice centrelor de înfrumusețare. —E fantastică, i-a răspuns el cu sinceritate. Deci, a fost bine la centrul de înfrumusețare? — M-am cam lăsat dusă de val, a spus Alice răsfirându-și, cu încântare, degetele ca să-și arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a închis ochii și și-a întins brațele pe marmura călduță. Apoi și-a mișcat degetele de la picioare în apa fierbinte din jacuzzi. Unele dintre jeturile de apă erau direcționate, în mod deliberat, ca să producă niște senzații de-a dreptul delicioase. Oboseala datorată diferenței de fus orar se topea cu fiecare minut care trecea. Nu că Amanda ar fi fost așa de obosită. Era adevărat că zburase toată noaptea, numai că venise în cabina cu paturi de la clasa întâi, unde totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
când să se prefacă, reacțiile lipseau cu desăvârșire. Când i se Întâmpla asta, Harry avea senzația că pipăise un cadavru. Două puncte În minus pentru Heidi din cauza implanturilor, hotărî Harry. Sânii Marlenei erau mai mici, dar sigur reacționau În mod delicios la atingere, iar În ziua de azi acest lucru e de departe mult mai sexy decât mărimea sânilor. Un alt punct În favoarea Marlenei, faptul că era relaxată, mai În vârstă decât Heidi cu siguranță, dar avea o maturitate pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o să creadă Wyatt despre ea când o va vedea cu tenul roz-șerbet și nasul cojindu-i-se ca o căpățână de usturoi? El nu avea astfel de probleme. Deși avea și el părul blond, pielea Îi căpătase o culoare ciocolatie delicioasă de la toate aventurile În aer liber cu care-și ocupa timpul. Doamne, de ce era așa de frumos? Îi venea să-l mănânce. Oare se puteau Întoarce mai devreme la autocar? Chiar atunci, Wendy o reperă pe femeia cu pălărie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
v-ați instalat, vă aștept În Sala Mare pentru un toast cu bule. Și arătă spre o clădire Înaltă din lemn, cu multe ferestre, din spatele lui. Se uită la ceas. —Să zicem cam pe la prânzișor, un toast urmat de un delicios prânz. Hai, fugiți, mergeți să vă aranjați puțin. Îi alungă cu mâna ca pe un stol de porumbei. —Tai-tai! Pe mai târziu. Prietenii mei și băieții care le cărau bagajele se Împrăștiară care Încotro către diferitele alei unsuroase din tec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nemulțumit pentru un tête-à-tête, Întâlnire de la care plecau cu tête-ul respectivului. Mai mult, beneficiază de protecția prietenilor lor, soldații SLORC. Deci, vedeți, satisfacția e garantată, fără plângeri. Ha, ha, ha. Nici un fel de plângeri din partea mea, spuse Bennie. Mâncarea e delicioasă. — Ce Înțelegi prin protecție? Întrebă Moff. Precum cea practicată de mafie? Heinrich aruncă o privire În jur ca pentru a se asigura că nici un angajat nu trage cu urechea. —Nu chiar. Își frecă degetele, semnul pentru câștiguri necinstite. Dacă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
li se păru destul de neinspirat, fel după fel, numai „bucate misterioase“, cum le numea Moff, substanțe gri-verzui, unele lucitoare, altele vâscoase, nici una nu părea comestibilă. Dar, după cum aveau să-și dea curând seama, mâncărurile erau de fapt de-a dreptul delicioase. Printre ele, ierburi de sezon, orez lipicios și frunze de copaci și arbuști din pădure. În boluri mici și frumoase, cioplite În noduri de copac, se mai găseau tuberculi și semințe, muguri și tulpini, diverse vegetale mici, la fel de gustoase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
părea să fie șefa. Puseră În scenă un mic spectacol pentru a mulțumi tribului pentru ospitalitatea lor. Vorbiră În engleză, rar, făcură plecăciuni pentru a-și exprima recunoștința, cunoscutul gest cu degetele mari În sus ca să arate că mâncarea fusese delicioasă, arătară de jur-Împrejur spre frumusețile acelei așezări Întunecate și umede. Își luară expresii triste exprimând că le părea rău să plece de la niște oameni așa de minunați. În continuare, Roxanne făcu un pas Înainte, luă mâinile micuțe, aspre, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]