895 matches
-
ruptură între "incivilități" și delictele mai grave, ele le însoțesc, le pregătesc și putem lesne vedea un ansamblu corent, fără să ajungem totuși până la facilitatea reducționistă adusă de faimoasa "metaforă a geamului spart". Noțiunea de incivilitate nu slujește la "scuzarea" delincvenței, ci la mai buna ei descriere. În privința școlii și e o observație pe care am făcut-o frecvent -, sentimentul de neputință crește odată cu repetarea incidentelor netratate. Se produce atunci părăsirea spațiilor publice de către majoritatea profesorilor, care speră, în mod cu
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
unui termen criminologic au glisat spre o calificare antropologică și totodată naturalizantă și stigmatizantă. Un alt pericol rezidă în folosirea excesivă a faimoasei "metafore a geamului spart": tentația de a descrie ca un mecanism ineluctabil trecerea de la o incivilitate la delincvență și la infracțiune, încărcând până la saturație cu un determinism fatal orice comportament divergent. "Un geam spart pe o stradă și apoi, treptat, toate geamurile de pe stradă o să fie sparte", iată rezumatul simplist al unei teorii mult mai complexe. Pe scurt
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
putem întreba dacă e bine să păstrăm pluralul cu uz criminologic al termenului de "incivilitate". N-ar trebui să păstrăm din noțiune doar ideea unei stări a legăturii sociale caracterizate prin ocuparea spațiului public de către grupuri delincvente sau flirtând cu delincvența și prin retragerea în sine a victimelor lor obișnuite? Într-o cercetare asupra traficului de stupefiante (Debarbieux, 2002), am demonstrat, pe baza unor îndelungi observații etnografice în două cartiere pariziene, că anumite "incivilități" pot fi elemente necesare pentru preluarea puterii
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
prin retragerea în sine a victimelor lor obișnuite? Într-o cercetare asupra traficului de stupefiante (Debarbieux, 2002), am demonstrat, pe baza unor îndelungi observații etnografice în două cartiere pariziene, că anumite "incivilități" pot fi elemente necesare pentru preluarea puterii, mica delincvență fiind, în parte, ceea ce numim "câștigarea puterii urbane de proximitate". Determinând retragerea locuitorilor, privați de libera circulație în propriul cartier, dominat de dealeri, ele fac vizibil câștigul teritorial. Scriam atunci: "Ocuparea casei scărilor, deteriorarea clădirii, amenințările, insultele, murdărirea, toate acestea
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
arătat cum, folosit în paisprezece țări diferite, termenul, după accepția sau traducerea sa, a afectat răspunsurile elevilor. Microviolențele Am insistat pe faptul că repetarea violențelor minore este deosebit de importantă. În acest sens, "incivilitatea" corespunde descrierii efectelor sociale ale unei mici delincvențe repetitive: retragerea în sine, de frică sau din dezamăgirea față de puterile publice, distruge orice asumare colectivă și comunitară a ordinii comune, civilitatea, dacă vrem. Incivilitatea, hărțuirea, repetarea victimară sunt expresia unui posibil haos, a pierderii sensului și a încrederii în
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ale insuccesului școlar și cu abandonul. Cele două noțiuni sunt complementare: stresului individual cumulat îi corespunde o retragere în sine și o abandonare a spațiului public care sunt deopotrivă rezultatul și cauza acestui climat de incivilitate din care se alimentează delincvența. Chiar dacă nu orice "incivilitate", dacă vrem să păstrăm un statut factual al termenului, trebuie confundată cu pre-delincvența, mecanismul care se desfășoară are mult de-a face cu dezvoltarea unei puteri: putere asupra celor slabi și a colegilor, reputație în școală
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în privința aceasta. Criticile de fond provocate de folosirea noțiunilor de "incivilitate" și de bullying nu trebuie să ne determine să renunțăm la descrierile lumii pe care aceste noțiuni ni le permit. Aceste descrieri trebuie să-și păstreze locul în geneza delincvenței și a experienței victimare: microvictimizările și peridelictele alcătuiesc fondul unei suferințe a victimelor și al punerii la îndoială a securității publice. Ansamblul peridelictelor nu poate fi totuși asimilat numai microvictimizărilor (minor victimizations), iar unele victimizări nu sunt obligatoriu legate de
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de o definiție prealabilă a fenomenului sau este vorba despre un fenomen pe care-l vor preciza operațiunile de cercetare? Criticile aduse definiției largi Majoritatea autorilor care tratează violența în școală acceptă așadar o definiție largă a acesteia, incluzând, pe lângă delincvență, "fapte" care nu sunt, în general, încadrate juridic. Aceasta este, de mulți ani, și poziția mea: trebuie să ținem cont de discursul victimelor în definirea violenței, care este în egală măsură agresiune brutală și repetare a unor microviolențe multiple. Totuși
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
construiesc cuvintele științelor umane, acel "lexic imposibil", după formula lui Passeron (1991, p. 31). A treia dificultate este că ea cantonează experiențele de teren care contribuie la desemnarea violenței în categoria fantasmei sau a virtualului. Prima dificultate este evidentă: delimitarea delincvenței în Codul penal este relativă, deoarece codul însuși este relativ, deci nu reprezintă o bază mai sigură pentru a evita pericolul relativismului, după cum am văzut mai sus; nu vom mai reveni prea mult asupra acestui aspect decât pentru a adăuga
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ridicat de nedreptate la copii și o teamă estremă la unii elevi mai mici. Dincolo de anchetele noastre, observațiile prelungite longitudinal au arătat impactul pe termen lung chiar dacă există mereu posibilități de reziliență al acestei violențe construite atât în ce privește intrarea în delincvență (Farrington, 2001, de exemplu, pentru o sinteză), cât și riscurile la care se expun victimele (Olweus, 1972; Smith, 2001 etc.). Violențele sexuale Vom evoca aici o ultimă formă de violență, violența sexuală în școli. Această formă de violență e una
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în mediul școlar este confirmată de declarațiile de participare la extorcare, rezultate din ancheta națională asupra climatului școlar din Franța, în gimnaziile defavorizate (Debarbieux, 1999), care scoate la iveală o participare mai mică, dar demonstrată a fetelor la acte de delincvență și violență: 7,6% dintre fete spun că au participat la o extorcare, în timp ce băieții care se declară "extorcatori" sunt 11,5%29. Se pare deci că și adolescentele comit acte deviante sau delictuoase și sunt semnificativ mai puțin reperate
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
născut, omenia, respectarea tradițiilor străvechi, respectul față de străini etc. nu mai constituie astăzi o prioritate. Este vorba despre imitarea sălbatică a unor modele pentru care nu stăpânim nici cadrele, nici conținuturile și care, adesea, au drept corolare perversiunea, cultul violenței, delincvența etc. Acasă, lipsa de autoritate este totală. Totul e permis. Capul familiei nu mai e decât o umbră aceea ce era. Copiii își dictează propriile legi, însoțite de amenințări pe care le-au deprins bine în anturaje nesănătoase. Aceste condiții
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
îndepărtează de virtuțile cardinale ale educației. Prin contact, are o influență negativă asupra colegilor și întreține împreună cu aceștia un climat favorabil violenței în școală. Astfel, abandonul părinților zguduie serios școala și restul societății. El constituie una dintre principalele cauze ale delincvenței școlare." Și în Québec, Monique Gauvin (1995, p. 46) a evidențiat o convergență puternică între opinia publică, dascălii și directorii de școală și presă, care văd în familie marea cauză a violenței școlare: "Familia este așadar principala instituție acuzată pentru
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
-le la locul lor în sistemul etiologic al violenței în școală. O analiză "stângistă": oroarea ultraliberală O altă analiză, situată de partea opusă a eșichierului politic, merită evocată pentru o clipă, deoarece atribuie responsabilitatea pentru violența în școală și pentru delincvența juvenilă în general ordinii economice mondiale, "ultraliberalismului", cum este uneori calificat. Am întâlnit deja acest curent de gândire în criticile aduse de Wacquant (1999) și Poupeau (2003) în legătură cu experții în școală și delincvență. Dacă "discursul despre decadență" are ca organ
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
responsabilitatea pentru violența în școală și pentru delincvența juvenilă în general ordinii economice mondiale, "ultraliberalismului", cum este uneori calificat. Am întâlnit deja acest curent de gândire în criticile aduse de Wacquant (1999) și Poupeau (2003) în legătură cu experții în școală și delincvență. Dacă "discursul despre decadență" are ca organ oficios Le Figaro 32, această perspectivă ultrastângistă își are și ea propria presă, mai ales Le Monde diplomatique, și constituie în mare parte gândirea altermondialiștilor à la française în privința problemelor de securitate. Ea
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
altermondialiștilor à la française în privința problemelor de securitate. Ea este susținută și de aripa stângă a Partidului Socialist, puternic tentată de o apropiere de altermondialiști. Schematic, acest tip de analiză se bazează pe certitudinea că problemele de securitate publică și delincvență sunt false, capcane întinse electoratului popular. Astfel se exprimă, de exemplu, în revista tineretului socialist Pluriel un tânăr responsabil politic, Rodolphe Kauffmann: "Nu este emisiune, dezbatere ori comentariu care să nu pomenească problema insecurității în Franța. Nu poți să nu
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
direcții amenință cu bazooka și comit acte mai agresive pentru același tip de pradă. Nu sunt ei oare, prin asta, agenții inconștienți ai pierderii simțului moral, provocată de "mercantilizarea" societății?". "L'ultra-libéralisme: première cause de la violence sociale", Pluriel, 2002. Problema delincvenței, și deci a violenței în școală, ar fi așadar o mască pusă peste conștiința de clasă a categoriilor populare și, în realitate, generată direct de ideologia liberalismului economic care face din violența câștigătorilor un model de comportament. Foarte des și
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
fie prin permeabilitate (Ballion, 1996). Predictorii violenței în mediul școlar Pentru o identificare fină a factorilor predictivi ai violenței juvenile, Grupul de studiu pentru vinovații de agresiuni violente și serioase de la biroul de justiție pentru minori și de prevenire a delincvenței (OJJDP) din Ministerul american al Justiției a reunit timp de doi ani douăzeci și doi de cercetători dintre cei mai străluciți criminologi și specialiști în munca socială. Acești cercetători au analizat totalitatea lucrărilor (în limba engleză) din domeniu și, după
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
factori, numeroase studii le adaugă o inteligență scăzută, legată și de un mod inadecvat de rezolvare a problemelor. Dintre acești factori, unii nu sunt predictori sau sunt predictori foarte slabi ai violenței grave (studiul lui Hawkins et al.) și ai delincvenței manifeste. E vorba mai ales de toate problemele medicale și perinatale. Dimpotrivă, există o remarcabilă convergență în privința celorlalți factori. În special psihologii consideră foarte util pentru explicarea etiologică a tulburărilor externalizate conceptul de temperament (Vitaro și Gagnon, 2003, p. 243
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
prevenirii tulburărilor de comportament decât intervențiile mai complexe, mai susținute și mai scumpe practicate peste un an sau doi. Acest lucru pledează, o dată în plus, pentru o prevenire precoce. Vom nota un acord foarte general fie că e vorba de delincvența violentă sau de tulburările de comportament și în ce privește inteligența scăzută a subiecților (cf. și Fillieule, 2001) și dificultățile acestora de a analiza corect raporturile sociale. Supraexpunerea băieților la violență este un alt acord general, validat de ansamblul cercetării mondiale. Factorii
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ar întreba atunci dacă n-avem de-a face cu un fel de "poliție a familiilor". Până atunci, și în acest caz numeroasele sinteze pe care le utilizăm prezintă o largă convergență în analiză: factorii familiali cei mai predictori ai delincvenței juvenile sau ai tulburărilor de comportament sunt: criminalitatea parentală (deși, conform meta-analizei lui Hawkins et al., studiilor pe acest subiect încă le lipsește consistența), maltratarea și abuzul sexual al părinților, lipsa de interes și implicare a părinților pentru activitățile școlare
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
legați de mediul social Acest subiect rămâne controversat în Franța și asupra lui vom reveni detaliat. Cele trei sinteze sunt totuși clare și dezmint, de altfel, afirmațiile lui Fillieule (2000) din sinteza sa, de altfel foarte interesantă, de sociologie a delincvenței. Statutul social inferior și sărăcia, dezorganizarea comunitară, prezența armelor și a drogurilor în preajmă, expunerea la violență și rasism și, aspect ce ar trebui mai bine studiat, prezența infractorilor adulți în comunitate sunt factori care explică atât delincvența violentă a
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sociologie a delincvenței. Statutul social inferior și sărăcia, dezorganizarea comunitară, prezența armelor și a drogurilor în preajmă, expunerea la violență și rasism și, aspect ce ar trebui mai bine studiat, prezența infractorilor adulți în comunitate sunt factori care explică atât delincvența violentă a tinerilor, cât și tulburările de comportament. Sărăcia este unul dintre cei mai importanți factori explicativi ai problemelor precoce întâmpinate de copiii între 6 și 11 ani, conform studiului sistematic al lui Hawkins et al., chiar dacă ponderea ei scade
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ne va permite să recapitulăm ansamblul factorilor de risc identificați în cele trei sinteze pe care le-am utilizat în principal. Vom vedea că punctele de convergență sunt mult mai numeroase decât dezacordurile. Tabelul 14. Factorii de risc predictori ai delincvenței violente sau ai tulburărilor de comportament externalizate Hawkins (2000) Fortin (2003) Vitaro-Gagnon (2003) Factori de risc individuali Temperament (agresivitate, "bebeluși dificili" etc.) + + + + + + Accidente perinatale − nr nr Probleme medicale − nr nr Tulburări internalizate (depresie) − + + nr Hiperactivitate/deficit de atenție + + + + + + Inițiere precoce
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
acestor factori nu este destul de documentat și merită verificări ulterioare. Singurul dezacord cu adevărat important privește corelația între tulburările internalizate (depresie) și "violență". Poate că este vorba aici de un dezechilibru legat de faptul că studiul lui Hawkins măsoară doar delincvența violentă, spre deosebire de celelalte două studii, care măsoară tulburările de comportament. Oricât de valoroase ar fi aceste studii, rămâne totuși o problemă: ele nu sunt destul de contextualizate, mai ales în mediul școlar. Această lipsă a caracteristicilor situaționale este, de altfel, relevată
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]