3,498 matches
-
de ani de la moartea enigmaticului Alexandrin. Luând ca model, așa cum mărturisește într-o notă de la sfârșitul volumului, câteva creații importante ale genului (Ultimele zile ale lui Immanuel Kant de Thomas de Quincey, Ultimele trei zile ale lui Fernando Pessoa - Un delir de Antonio Tabucchi sau Ultimele zile ale lui Baudelaire de Bernard-Henri Lévy), autorul descrie, prin intermediul unei narații la persoana întâi a futuristului italian Filippo Tommaso Marinetti(1876-1944), drumul spre moarte al celui mai cunoscut poet grec al secolului 20. La
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
se aud cascade ascetice" (La pîndă în perfecțiune). Sau: "plînge zarea cu spirale/ durdulie ca matale" (Vai și ierburi). Sau: " Abstracțiunea îl îngînă/ Figuri de pure geometrii/ Pe marmura cu plîns de lînă/ Cu romburi clare ciclamii" (Din zări hitite). Delirul poartă nostalgii pitagoreice: "apoi auzeam valurile potopului bătînd în ferestre/ și căpușele timpului brăzdau deșertul/ se întrupau în numere sacre" (Confesiuni recuperate). Vocația poetului ar fi de ordin geometric: Pe mine m-au chemat să întregesc triunghiul" (ibidem). Liviu Georgescu
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
exemplu, personajele sînt șarjate, orice autor carichează lumea, nu poți să iei imaginea drept document. Dacă vrei să știi ce s-a întîmplat, deschizi o carte de istorie. Și totuși, oamenii citeau literatură ca să afle. De-asta făceau coadă la Delirul, de exemplu. Credeți că greșeau? Da. Și Preda greșea. Arta n-are nici o legătură cu ce s-a întîmplat, de fapt. Luați catedralele lui Gaudi. Acolo sînt ornamente, sînt înflorituri. Poți urmări ideea de credință în linia catedralelor lui? Nu
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
Paul Cornea), Cosmin Popa (Către dictatură absurdului. Politică ideologică în anii de început ai regimului Ceaușescu), Ionuț Bucuru (Demiterea lui Eugen Barbu de la revista Luceafărul sau începutul marilor rivalități din literatura română), Alină Pavelescu (Instrumentalizarea politică a literaturii. Cazul românului Delirul) și Ana-Maria Cătănuș (Scriitorii disidenți și regimul comunist din România în anii 1980). Studiul care deschide această primă secțiune intitulat Constrângeri și privilegii. Metamorfozele lumii literare în scrisorile către putere (Mioara Anton) analizează scrisorile adresate puterii de către intelectuali. Insistăm asupra
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
membru de partid." Evident, sala reacționează cuprinsă de entuziasm: partidul nu era doar pretutindeni în actualitate, dar mai avea și o istorie lungă în spate! Pârvulescu plusează: "Din acești 60 de ani, 55 sunt în organele de conducere ale partidului!" Delir, aplauze, scandări. Satisfacție în prezidiu, satisfacție și în uriașa sală ticsită cu "organe" mai noi, dar de nădejde. Ceea ce urmează e, însă, mai puțin obișnuit. Pe măsură ce bătrânul vorbește, activiștii încremenesc, incapabili, preț de câteva minute, de cea mai mică reacție
Sa ne prefacem ca nici n-am au by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10151_a_11476]
-
din față și..." Rumoare din nou, proteste, aplauze sacadate. Realizând că nu va mai fi lăsat să vorbească mult, Pârvulescu plasează ultima frază: "Tovarășe, io nu votez pentru ca să aleg pe Ceaușescu în conducerea partidului!" Sala ia foc. Aplaudacii intră în delir, exhibându-și animalic atașamentul față de conducătorul iubit. Nimeni, absolut nimeni din cele câteva mii de oameni, n-a schițat măcar un gest c-ar fi de acord cu Pârvulescu. Dimpotrivă: o serie scurtă de trei vorbitori: Ion Popescu-Puțuri, directorul Institutului
Sa ne prefacem ca nici n-am au by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10151_a_11476]
-
întîmplător, Ștefan Agopian îi răspunde tot aici, pe hîrtii obosite sub un laviu de tuș, cu un scris caligrafic de puber care nu și-a pierdut încă inocența, cu imagini foșgăitoare în care se amestecă baroc melancolia crepusculului, plictisul eternității, delirul surd al viscerelor și promisiunea fierbinte a mîntuirii. De fapt, cuplul artistic absolut, cu un picior în cazanul cu smoală și cu celălalt în iezerul din care se pornește la vale numai lapte și miere, se constituia chiar acolo, în
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
care urmărea denunțarea celor ce-o ajutaseră în temniță, urma "demascarea morală publică", id est "autodemascarea", cînd cei vizați erau nevoiți a-și renega întreg trecutul, ființa însăși, blasfemiind valorile ei supreme, precum Dumnezeu, familia, prietenii, într-un soi de delir de autoflagelare. Evident, supliciul de un asemenea tip friza patologicul, pregătind etapa finală a decăderii prizonierului în condiția de torționar. Omul nu mai era om, ci o cîrpă cu care torționarul își ștergea mîinile pline de sînge. Inventarul torturilor ni
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
Cum procedăm, atunci? Afectăm cinismul, mimăm lipsa de inteligență, replicăm prin neimplicare și printr-un evazionism sui-generis și ne construim, la distanță protectoare de ironiile și mojiciile celorlalți, o lume a noastră, o scenă imaginară, ridicată deasupra unui public în delir. Și, evident, fugim de acasă. Dar unde? În miezul romanului scris de Sorin Stoica stă această căutare disperată a identității: o problemă aparent insolubilă a adolescenței, tratată deopotrivă în registru ironic și grav, realist și simili-fantastic. Finalul cărții, în care
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
ce se apropie foarte încet, ca un balaur bolnav, spre podul Constanța; în timpul ăsta Vladimir, citind gândurile omului de alături care continuă să tacă și va tăcea până la sfârșit, aude răspunsul, nerostit: - Tu nu poți să înțelegi, ești închis în delirul omului absolut care nu-și găsește mântuirea decât în om... ,nici înger nici demon"... vocea interioară, răspunsul se pierde într-un murmur ca o dojană. Doctorul e tulburat, își recunoaște halucinația; ,și totuși, îmi spune privind fix fotoliul lui Azov
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
poetici netextuale... transcenderi ale textelor, din interior. Organizarea care își conține în mic paralogica marelui haos și firele respiratorii ale unei posibile reorganizări continue. Mai rămâne un traseu de la obiecte (I) și întâmplări (2) până la ființe (C)." (p. 6). Un delir blând, deocamdată ,critic", în curând ,poetic". Secțiunile prezentului volum ar fi tocmai aceste categorii/ mulțimi/ funcții indicate cu maximă seriozitate de către autor. Obiectele vin mai întâi, sub titlul atât de expresiv Toate obiectele în care înghesuim intenția noastră de apropiere
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
Mișcarea Legionara cu scopul de a-i folosi pe membrii acesteia la asasinarea lui Constantin Tănase dar și profesor universitar cu idei de dreapta în gură căruia i se pune un citat cioranian: „Nu pot iubi decât o Românie în delir”. A doua producție cinematografică, Un comisar acuză, un film de Sergiu Nicolaescu, ne prezintă un senator legionar, Naomescu (de data aceasta numele este spus aproape pe fata), organizatorul principal al crimelor făcute de legionari la închisoarea Jilava și în arestul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
în nuvela Cezara), un tânăr și fascinant ascet sceptic, al cărui crez este debarasarea de instincte în favoarea unei purități supraomenești, vecină cu absolutul sub raza imaculată a primordiilor. Avem astfel o cheie a esteticii romantismului, a expansiunii cosmice și a delirului uranic, a retragerii în insula paradisiacă ( a lui Euthanasius) și a dorului dispersiei - mistuirii în totul și în nimic - cupio dissolvi - (a se vedea textul poetic Rugăciunea unui dac). Viziunea îndurerată a lui Eminescu, întrevăzută în legile istoriei și universului
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
Dumnezeu nu reprezintă, din principiu și pentru totdeauna, un teren interzis științei“ (p. 68), ceea ce înseamnă că într-o zi oamenii de știință vor lămuri și problema afurisitului de spirit divin. Balaurul va fi răpus și se va isprăvi odată cu delirul credinței. Zeul căruia i se închină Dawkins poartă numele de „dovadă“. Unde sunt dovezi, acolo discuția are sens, unde probele lipsesc, dezbaterile sunt oțioase, cel mult putîndu-se lua în calcul jocul probabilităților. De pildă, chiar dacă existența sau inexistența lui Dumnezeu
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
Ultrasentimente (1965) și Mieii primi (1966) ne dezvăluie un poet autentic, cu o locvacitate ieșită din comun, în cazul lui Adrian Păunescu. Amândoi s-au bucurat de un succes extraordinar, primul de săli pline ochi, al doilea de stadioane în delir. În afară de ei înșiși ca vedete, amândoi au creat personaje memorabile, Adrian Păunescu o serie de folchiștimenestreli care au rămas cu repertoriul lor în mintea a numeroase generații în blugi, iar cel de-al doilea o galerie impresionantă de eroi naționali
Gloanțele oarbe ale Comisarului Moldovan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4016_a_5341]
-
un subiect de roman polițist", din România literară: "A început să circule zvonul că Marin Preda a fost, de fapt, «lichidat », fie de oamenii lui Ceaușescu (fiindcă devenise incomod prin independența sa), fie de agenți ai KGB (fiindcă în romanul «Delirul» îl prezentase cu o anumită înțelegere pe Ion Antonescu)". În fine, fratele scriitorului, Alexandru Preda, cunoscut ca Sae, îi făcea o mărturisire dramatică, într- un interviu din 2006, lui Gabriel Argeșeanu: "Cred, în sinea mea, nu puțin, ci mult, că
Marin Preda - 34 de ani de la moartea suspectă a scriitorului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/30662_a_31987]
-
în convulsii de angoasă. Zicerea e ușoară, cu frivolități cotidianiste, dar asta tocmai pentru că ea rulează, pe fond, lucruri de gravă emfază existențială (erotică sau depresivă): „nu știam dacă împreunarea/ ne era început sau sfîrșit/ urletele noastre/ erau Cîntarea Cîntărilor/ delirul n-avea milă de noi” etc. ( Viața între paranteze drepte). E de bine că Petruța nu folosește și retorica după reguli agravante, căci altminteri, dacă și aceasta ar opera dramatizant, cine știe dacă s-ar putea transcrie așa condiție dramatică
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
Elenă Badea Președintele fondator al Partidului Conservator, Dan Voiculescu, taxează în termeni duri "delirul" președintelui Traian Băsescu față de persoana să, precum și atacurile șefului de stat îndreptate către Victor Ponta, Crin Antonescu și Ilie Sarbu, dar și către Patriarhul Daniel. Totodată, Dan Voiculescu îi transmite lui Traian Băsescu că are o atitudine parșiva afirmând că
Voiculescu, dezlănțuit împotriva lui Băsescu: În delirul tău... by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/30776_a_32101]
-
speră că șeful statului să se întâlnească cu revoltă românilor și cu repercusiunile propriilor fapte în această viață, iar in viata de dincolo, Dumnezeu să-i dea ce merita. Iată ce îi transmite Dan Voiculescu președintelui Traian Băsescu: "Băsescule, În delirul tău de ieri ai pronunțat de 15 ori numele « VOICULESCU » . Mă onorează postura de a nu-ți face pe plac. Chiar dacă am avut și am multe probleme din cauza că nu am acceptat să-ți fiu obedient. Minți cu nerușinare atunci cand
Voiculescu, dezlănțuit împotriva lui Băsescu: În delirul tău... by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/30776_a_32101]
-
scrie Ion Cristoiu. Orbirea lui Băsescu sau cum s-a mințit pe sine mizând pe Udrea Dan Tapalagă, Hotnews, l-a pus la zid pe Băsescu pentru strategia ” Totul pentru Udrea”. Aceasta se cheamă mania grandorii, obsesia puterii împinsă până la delir, avem de-a face cu o tristă inadecvare la realitate, cu ambiția de a sări peste propria umbră. Iar el, omul atotputernic sedus de o fantasmă, pare să fi cedat ”definitiv și pentru totdeauna" în fața vanității extreme. I-a hrănit
Cum s-a poziționat presa portocalie după Convenția PDL: Orbirea lui Băsescu și PDL-ul lui Blaga by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38502_a_39827]
-
arunca și vinul tău albastru îl vor bea și vor dansa în imensitatea ta și creierul meu scufundat se va bucura în nemărginirea ta”. Finalul cărții are el însuși sunetul unui poem apocaliptic despre moarte, aglomerând secvențe evocatoare și descriptive - delirul lui Teofil, care sfârșește luptându- se cu morții și cu demonii. Teofil și câinele de lemn este, așadar, o proză atipică, cu rezonanțe poetice, fantastice și onirice, care prilejuiește pagini de mare frumusețe literară. Deși nu scapă de unele neglijențe
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
la număr - se fîțîiau încoace și încolo pe scena minusculă, al cărei fundal înfățișa o imagine a Versailles-ului, și cîntau cu accent din zona Volgăi: Aici, ca niște păsărele Plutim prin fața voastră. Aplauze ne însoțesc, Beau monde e în delir. După acest cuplet, surorile se înfiorară, se prinseră de mîini una pe alta și, în acompaniamentul tot mai puternic al pianului, cîntară din răsputeri refrenul: Plutim, plutim, Lacrima n-o știm, Ne știe orișicine, Isteț ori prostănac. Dansul disperat și
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
fiecare nou spectacol. Sau, cum se întâmplă adeseori, atunci când li se cere un encore. L-am văzut fascinat pe Rolando Villazón făcând față unei asemenea provocări chiar în timpul spectacolului cu L’elisir d’amore. La cererea spectatorilor care aplaudau în delir, el a reluat aria „Una furtiva lagrima” cu o identică, pasionată, dramatică forță. Am văzut acest lucru nu o dată, ci de două ori: în spectacolul din 2009, de la Gran Teatre del Liceu din Barcelona, unde evoluează alături de Maria Bayo, și
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
el, monumentul de sobrietate de până în urmă cu câteva clipe, cu spatele la sală, sprijinit în coate de postamentul care desparte fosa de sală. Ca și cum el însuși, Villazón, omul, biata ființă fragilă și vulnerabilă, n-ar fi trecut, în acele minute de delir colectiv, prin toate stările imaginabile, pe care figura lui involuntar expresivă te invita să le citești ca într-o carte: de la concentrarea asupra melodiei, la surpriza de a fi aplaudat la scenă deschisă, la emoția care-l invada treptat, copleșitor
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
constă mai ales în echivocul perfect. Cititorul nu știe dacă apucăturile de sihastru ale protagonistului sunt o urmare a lipsei de heroină sau o încercare de a contracara privarea de drog. În această situație ambiguă stă toată tensiunea narativă, iar delirul rezultat este pe alocuri înduioșător, mai ales atunci când sunt evocate cu sinceră nostalgie momente din trecut: „În ultimul timp, îmi aduc adesea aminte de tata. E de ajuns o nuanță semnificativă, o asociație îndepărtată, și el îmi apare imediat înaintea
O apă chioară by Răzvan Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/4176_a_5501]