753 matches
-
nu se va perima niciodată. În R. apar cărți mutilate, cărți falsificate, transformate În reversul lor, În care cuvîntul „suferință“ trebuie Înlocuit cu „bucurie“, „moarte“ cu „viață“, „Întuneric“ cu „lumină“, „dușman“ cu „prieten“, „ură“ cu „iubire“ și toată această voioșie dementă Întinsă ca un celofan roșu peste un cadavru În putrefacție. Dincolo, În lumea cea mare, alte interese, alte manevre politice, și ele umilitoare, anihilante. Oare cum s-ar putea interpreta viziunea pe care a avut-o Rudolf B. la Congresul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
geometrie rece. Culori stricte, negru-alb- roșu. Ca un scrâșnit din dinți. M-a îngrozit ! — Avea un teanc de planșe vechi, unele făcute chiar în închisoare, din care s-ar fi putut alege un set excelent. Dar n-a vrut !... Dorință dementă de... negarea oricăror amintiri. Parcă voia să dovedească nu știu cui că e disciplinată, fermă, un element sigur, care merită încre dere. Nu-și mai suporta frământările. Era derutată, înfricoșată. — N-avem de ce s-o idealizăm acum pe tovarășa Strihan ! strigă iar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
față de dânsul... Rămăsese sila, disprețul. Zâmbetul înghețase : o grimasă. Deținuta adormise, așa părea, sau gata să adoarmă. Sau leșinase, murise, cu acest rictus oribil pe față... și el lovi, nestăpânit, cu capacul metalic al sticlei în cristalul mesei. O lucire dementă îi ascuți privirea. Lovitura pornise, și ea, fulgerător, ca o ghilotină. Regreta... încercase imediat să tulbure, cumva, mișcarea. Ca și cum ar fi căutat sticla cu băutură. O și ridică, de data asta, fără nici o intenție de a se feri, spre buzele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ritm imprevizibil ecranul dimineții tulburi și reci. „E stearpă acum ! Tot ce a citit despre florentinul acela nu e decât umplerea golului care s-a tot căscat într-însa. Dar atunci, atunci a fost ca el ! De o minuție excesivă, dementă. Fantastice erau desenele acelea, fii sigur ! Ca ale pictorului, sunt convinsă...“ Se vedea cât reprezintă Sia un pretext pentru declanșarea propriilor interogații, studenta nu se putea reține a reveni, iar și iar, la „bravura eșecului“, la „grandoarea încercării“ pe care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sudoare, Îi urmăresc pașii și ieșirile mînioase cu Încrederea neclintită, răbdătoare și credulă a copiilor. Fața sa mică, roșie, greoaie, este umflată de furie Înăbușită și de disperare: pe măsură ce larma nesfîrșită a glasurilor se Întețește, izbucnește În hohote de rîs dement, Își smulge violent banderola gulerului care parcă-l Înăbușă și se repede amețit și orbit ca un om chinuit de dureri de dinți. Iar ei continuă să apeleze la el cu speranța nezdruncinată și Încrederea copiilor creduli că un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
hartă, n-ai cum să cunoști Brooklyn-ul după hartă, zic. — Știi să-noți? zice, așa, hodoronc-tronc. Doamne! Numai că, știi, acum Începusem să pricep că tipul era cam scrîntit. Băuse și mult, bine-nțeles, dar avea În ochi o privire dementă care nu-mi plăcea. — Știi să-noți? zice. — Bine-nțeles, zic. Dar tu? Nu, zice. Doar cîteva mișcări. N-am Învățat bine. Păi, e ușor, zic. Nu-ți trebuie decît un pic de Încredere. Să vezi cum am Învățat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-mbăt și să ies urlând pe străzile Parisului. Mă opresc în fața piramidei de la Louvru și țip până vin jandarmii să mă ducă acasă cu forța. A doua zi vuiește Sorbona: iarăși s-a matolit Beligrad! Deodată ochii lui încețoșați și demenți se aprind. Mă înșfacă de antebrațe. Mâinile încep să-i urce - îmi pipăie brațele, umerii, pieptul. - Ma foi, Michel, darr ai niște mușchi terribili. Cum ți i-ai forrmat? Trragi la coarrnele plugului? Îi răspund tulburat că, din nefericire, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
asupra lor. Nerăbdătoare, o luă înainte și se pierdu pe sub copacii din parcul care înconjura Cazinoul. Ca s-o smulg din gânduri, am întrebat-o dacă nu i se păruse și ei că ursulețul avea exact privirea aceea a Zuzei, dementă și caraghioasă totodată. A întors spre mine un chip șmecher: care Zuza? Era clar, se prefăcea, altminteri nu ar fi zâmbit așa mefistofelic. You don’t fool me!, am tachinat-o cu titlul unui hit al celor de la Queen. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
capul meu, însă! Alături mi-a stat toată familia ta, care era înspăimântată de ravagiile pe care ți le provoca depresia. Trebuia să te smulg de sub feminitatea irațională, să te umplu de animus, să scot din tine toate acele organe demente. Toată frământarea aceea sexuală îți cloocotea creierii, delirai continuu. Acum însă, când, datorită ție îl vom atrage pe Leo în capcană și-i vom smulge Graalul, vom deveni veșnici și perfecți! - Mai întâi, doctore, nu uita că tu m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
existenței, asumate cu o tensiune colosală, bufonul cerșetorului întâlnindu-se, din nou cu Cioran, după care insomnia este un fel de act de eroism și fiecare zi este o luptă pe care o pierzi de la început, dar, dintr-un orgoliu dement, nu renunți, deși totul nu-i, potrivit lui P. Plopeanu, decât o numărătoare pe degete lipsă. Eliberat de complexe, după ce a parcurs tot acest spectacol intern, bufonul-cerșetor descoperă dramatic faptul că e singur: sunt singur / stăpâne (...) / doar eu mă dizolv..., simțind
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu o recepționistă veselă și binevoitoare și și-a fixat o întrevedere pentru săptămâna următoare. În zilele rămase până atunci și-a pregătit diapozitivele. Când ușa de sticlă a galeriei s-a închis în urma ei, Phoebe a descoperit că vacarmul dement al Londrei fusese redus la tăcere într-o clipă și că intrase într-un paradis: liniștit, aseptic, exclusivist. Porni în vârful picioarelor. Era un spațiu dreptunghiular simplu, cu un pupitru în celălalt capăt, la care stătea o femeie blondă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se mișca în spatele uneia dintre ferestrele cu despărțituri îi atrase atenția. O văzu doar o fracțiune de secundă: o față palidă, trasă și schimonosită, înconjurată de o claie de păr cărunt, care privea în jos spre nou-sosiți cu o răutate dementă care îți îngheța sângele în vene. Roddy se așeză pe pat și își tamponă cu o batistă de mătase fața deja roșie ca sfecla. — Pfiu! Recunosc că nu mă așteptam la asta. — M-am oferit să le car eu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
publicul n-ar fi interesat, pentru că e prost. Știi asta la fel de bine ca mine. Și pe deasupra, majoritatea datelor sunt protejate de Legea Secretelor Oficiale. Absurd, dar adevărat. Și oricum, când unul din cercetătorii ăștia în halat alb publică cine știe ce raport dement, ce te oprește să ceri oamenilor tăi o serie de cifre care dovedesc exact contrariul? Dorothy zâmbi. — Ai dreptate, desigur. Oricine are tendința să uite că nu toți sunt la fel de sceptici ca tine... — Mă suprinde să te aud spunând asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am spus: — Vână, asta am scris. Nu are vână.. Luă ziarul și studie din nou propoziția. Un zâmbet îi miji pe față. — A, vână... Apoi zâmbetul se transformă în chicoteală, chicoteala în râs și râsul se dezlănțui în hohote asurzitoare, demente, de nestăpânit, care o aduseră în cameră pe Joan, venind fuga din bucătărie, dornică să participe la veselia noastră. — Ce s-a întâmplat? spuse ea. De ce râdeți? Citește asta, spuse Graham, întinzându-i ziarul și căznindu-se să vorbească printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fu luat prin surpindere. — Mă acuzi pe mine? — Sigur că te acuz! Am văzut cu toții fragmente din cărticica ta răutăcioasă. Știm exact ce crezi despre noi. Nu m-ar suprinde dacă ne-ai atras aici ca parte a unui plan dement. — V-am atras aici? Cum aș fi putut face asta? Doar nu mă acuzi și că am organizat moartea lui Mortimer? Thomas miji ochii și se întoarse spre Phoebe. — Poate aici intervine domnișoara Barton. Phoebe râse furioasă și spuse: — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
clătină din cap cu tandrețe. Asta numesc eu mort. Se auziră pași în afara camerei și Michael se întoarse, urmat de Pyles și de domnul Sloane. Hilary se ridică din genunchi și-i aduse la cunoștință desfășurarea ultimelor evenimente. — E mai dementă ca oricând, șopti ea tare. Baba s-a întrecut pe sine de data asta. — De ce? Ce s-a întâmplat? — Zice că a vorbit cu tata. — Înțeleg. Michael se plimbă prin cameră cufundat în gânduri. Apoi își ridică privirea. Cine crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În noaptea aceasta, când soldații noștri luptă și pomenim familiile lor în rugăciunile noastre. Vâslește, vâslește, blând, barcă, pe râu. Zgomotul e asurzitor,scrâșnetul oribil al motorului și al curentului de aer și totuși, acoperind totul, se aude încă râsul dement al Tabithei; nesfârșitul, hidosul râs al irecuperabilei nebune... Vesel, vesel, vesel Nici un președinte nu poate trimite cu ușurință în război pe fiii și fiicele noastre. Mă prăbușesc, mă prăbușesc. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți. Mă prăbușesc... E un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
putea evita funesta melancolie care-i va umple gîndurile și va fi călăul lui pe această lume. Să citim Viața unui Denis, a unui Tiberiu, a unui Nero sau Ludovic XI; a tiranului Basilewits etc. Vom vedea că acești monștri, demenți și furioși deopotrivă, au sfîrșit în modul cel mai mizerabil cu putință. Omul crud este, prin temperament, mizantrop și posac. Dacă nu-și combate această dispoziție a organismului de la cea mai fragedă vîrstă, va deveni cu siguranță un smintit furios
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-mi iau haina de piele, spuse Margot. — A luat-o deja băiatul. Wilson se urcă-n față, lângă șofer, și Macomber cu soția se așezară-n spate, fără să scoată un cuvânt. „Sper să nu-i treacă prin cap dobitocului dement să-mi tragă un glonț În cap. Femeile astea chiar sunt o pacoste Într-un safari.“ În dimineața cenușie, mașina coborî scârțâind și trecu râul printr-un vad plin cu pietre, apoi se cățără pe malul povârnit. Wilson ordonase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu trupul la fel de Înțepenit, și Macomber le zări coarnele negre desfăcute larg, În timp ce bivolii alergau fără să-și miște capul. — Sunt trei masculi bătrâni, spuse Wilson. O să le tăiem calea Înainte să ajungă la mlaștină. Mașina porni Într-o cursă dementă cu peste 70 la oră și, cum Îi privea Macomber, bivolii se făceau tot mai mari, până ce reuși să distingă Înfățișarea unuia, unul imens, cu pielea cenușie și răpănoasă și lipsită de păr, cu ceafa lipită direct de umeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
unui lac, sub pământ s-au frânt: umbra, sfânta undă s-a încrețit în veșnicii să se ascundă măcar un semn colorat să-mi arate fața lunii, să destrame lent ceața groasă a nopții, tristețile lăutelor să mă mai cheme dement. De ce a rămas agenda goală în acești ani? Fără semne banale sau tăinuite; prin gemurile albe și insipide, se văd ierburile înrourate și mute. Un ochi de lup stă la pândă 2013, vremea cade flămândă în trup! Ce mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
care ține la respect deținuții mai turbulenți, de nas, un cleștișor de stomatolog amator, firesc În mîna unui director, și faptul că nimeni nu scapă de acidul sulfuric al filmului toți sînt prezentați ca-n priza directă a realității, fie demenți, fie idioți trimite direct la portocala mecanică, nici acolo nu scăpa cineva, nici acolo nu există o cît de mică șansă de normalitate, Domnul Iepure sare iar pe ecran, sincer să fiu n-am găsit ce semnificație are rozătorul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îl doare, dar apoi simte o plăcere suprasenzuală. Și văduva pleacă cu grecul, iar Severin se-ntoarce la tata. După trei ani primește o scrisoare de la Wanda de unde află că sentimentul ei de iubire a fost Înăbușit de pasiunea lui dementă. Și care-i morala povestirii? C-am fost un măgar, recunoaște eroul. Masochiștilor care se așteaptă la țepi, decalotări cu mașina de tuns zero, freze perianale supraturate, Ciuleandra, cartea le place pentru că-i enervează. Pentru sadici e incomprehensibilă. Onaniștilor le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spre apă. Începutul acesta solemn mă irită puțin. Nu puteam scăpa de luciditate. (Și o iubeam, Dumnezeule, cât o iubeam!) Mi se părea că va fi o scenă din romane, din baladele acelui ev mediu indian, cu dragoste legendare și demente. Purtam cu mine spaima și superstițiile unei întregi literaturi, pe care, dacă nu o cetisem, o văzusem evoluând lângă mine, în adolescență și în cei dintâi ani ai tinereții. Mă stingherea, ca pe orice civilizat (eu, care credeam că mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să specifici numărul de exemplare? Cărți remarcabile, să ne înțelegem, nu rebuturi, sînt ca și invizibile în librării. Vechea cenzură putea bloca o carte în tipografie; cea nouă o face din delăsare. De ce-o fi încurajînd Ministerul Culturii atitudinea dementă a unor editori care nu vor să vîndă (nu-i interesează!) carte cerută, comandată, căutată prin librării și pe la tîrguri? Subliniez: carte tipărită pe bani publici. Cartea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi, murmur fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]