1,243 matches
-
Necesitatea divină”) este nu numai indestructibilă, ci și invizibilă. Ea se manifestă în lume, în mod concret, numai prin cele trei fiice ale ei. Acestea sunt renumitele moire (moirai = „ursite, ursitoare”): Cloto (Klwvqw = „cea care toarce”), Lachesis (Lacesi" = „cea care deapănă firul vieții”) și Atropos ( )Atropo" = „cea care taie firul vieții, cea care nu se poate întoarce înapoi”). Moirele sunt toate torcătoare, urzitoare, împletitoare de fire, țesătoare, clÄthes (klw=qe"). S-a păstrat amintirea lor în basmele românești denumirea „cele trei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Un minimum de efort empatic ne poate așeza în pielea acestui personaj matur, pățit și frământat, care este un om oarecare. Ni-l putem imagina acasă, în Itaca, în liniștea palatului modest ca o casă țărănească din cătunul meu Dobridor, depănând singur sau împreună cu „preaînțeleapta” (perifronensis) Penelopa amintiri și gânduri despre cum se derulează firul vieții, cum se țese trama destinului și cum se taie firul vieții când vine moira Atropos însoțită de zeul psihopomp - cel care va conduce sufletul defunctului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
celor de lângă tine, ca într-o cursă de Formula 1, riscurile de a fi luat la bătaie erau incluse. La coadă se adunau adesea foști vecini demolați și mutați la bloc în toate colțurile orașului, se reîntâlneau aici prin hazard. Depănau amintiri, povești de viață, legau prietenii, se simțeau mai puțin singuri, „aveau cu cine schimba o vorbă”, ce mai face cutare, cine s-a mai culcat/căsătorit cu cine, cine a mai murit, cine s-a despărțit ori s-a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pentru fiecare gambă. 4. Depănarea unui fir de ață pe o bobină; subiectul ține în mâna stângă un capăt al bobinei de care atârnă un fir de 2 m, prinde firul între policele și indexul drept și la semnal îl deapănă pe bobină cu maximum de viteză. Procedează apoi la schimbarea mâinii. În timpul acțiunii, mâna care susține bobina trebuie să stea nemișcată; dacă descrie și ea mișcări circulare, atunci se întrerupe examenul pentru a‑l reîncepe. Pentru cei evident retardați este
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
mâini și cu 1/2 „+” reușita cu o singură mână (se notează care). Se permite o a doua încercare pentru fiecare mână. 5. Copilul, în timp ce merge, ține în mâna stângă o bobină din care desface un fir pentru a‑l depăna pe indexul mâinii drepte. După 5‑10 secunde se reia cu schimbarea mâinilor (bobina în mâna dreaptă, cu depănare pe indexul mâinii stângi); durata - 15 secunde pentru fiecare mână. Proba nu este reușită dacă, în timp ce execută mișcările cu mâinile, schimbă
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
dacă, precum vom vedea, calificația de poet al experiențelor formale se justifică din abundență, cu indicarea naturii elegiace a liricii sale, am determinat și vibrația ei diferențială, și chiar universul moral în care se mișcă. D. Pillat este un horațian, depănând intuiția timpului ireparabil cu regretul insistent după copilărie și adolescență, mai apoi cu presimțământul morții, fatală finalitate a curgerii vremii, cu ireversibila ei lege, provocând totuși o senină, o temperată melancolie. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Povestea celui din urmă sfânt, cu
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
1912), cam simpluță altminteri, e înviorată de buna intuiție a sufletului infantil. Povestind, autorul își exercită pornirea de a instrui, de a lămuri pe cei înțeleniți în neștiință. Și, totodată, de a tâlcui întâmplările pe care se apucă să le depene. Copilăria, cu ingenuitățile și șăgălniciile ei, este evocată în volumul Zori de iulie (1912) cu un surâs cât duios, cât amuzat (Din vacanțele de iarnă, La cireșe, Din vremea răcanului, Varga domnului, Hotărâre nestrămutată). Într-o seamă de „copii după
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
proștii/ printre care și eu/ se bucură de viață.” Autobiografia pare astfel scrisă meticulos, în versuri deseori memorabile. Portrete i s-au dedicat de asemenea, fiecare cu plasticitate și exactă privire, cum ar fi cel semnat de Dan Cristea: „Așadar, depănând amintiri, în verile anilor ’70, putea fi văzut la mare un tânăr cu alură de baschetbalist, cu mâini și picioare lungi, umblând ușor aplecat, probabil din cauza înălțimii apreciabile. Era căutat, chiar răsfățat și disputat de grupuri de prieteni, căci constituia
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
Societății Dramatice a Teatrului Național din București, unde va îndeplini și funcția de director de scenă. În ultimii ani de viață, slăbit și bolnav, face scurte călătorii în străinătate, la Napoli (1891) și Nisa (1895-1896). Aici se apucă să-și depene amintirile, încercând să aștearnă pe hârtie niște Memoare, pe care, abia începute, nu avea să le mai isprăvească. Cu o înzestrare histrionică excepțională, M. a fost un creator de școală, un reformator care, luând ca model adevărul vieții și natura
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
Cezar Bolliac la Mihai Eminescu. Lirica lui e dominată de figura bardului răzvrătit, ateu, iconoclast, dezgustat de ipocrizia și ticăloșia lumii. Versuri energice, incendiare sunt dublate de cadențe estompate, sentimentale, trimițând la umanitarismul lui François Coppée. Roman autobiografic, Dinu Milian deapănă amintiri legate de familie, școală, universitate. În carte intră, ori brut ori tendențios, fapte, evenimente, figuri ale unor oameni din urbea natală. Ambianța socială e menită să motiveze comportamentul teribilist, nonconformist al eroului și aderarea lui la socialism. Prezent și
MILLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
prefect al Iudeii între 26-36 (d.Hr.). Prin urmare, „metanarațiunea” Revelației nu se povestește liber, ca un basm ancestral, ci se istorisește, precum faptele apostolilor. Pentru creștini, există un sit privilegiat în care, zi de zi, an de an, se deapănă această povestire. Cadrul în care povestea Evangheliei continuă să fie spusă și ascultată este Liturghia Bisericii. Teologia narativă cere ca istorisirea poveștii revelației lui Dumnezeu să cuprindă atât kerygma apostolică, cât și dogma Bisericii. Întemeierea dogmelor nu se poate dispensa
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
infarct. Faceți exerciții fizice și folosiți masajul reflexogen pentru a stimula circulația. O circulație defectuoasă și consumul de grăsimi au ca efect creșterea nivelului colesterolului. Există două tipuri de colesterol: HDL - colesterolul („colesterolul bun”) îndepărtează colesterolul de la vasele de sânge, depănându-l în ficat. De aici, este folosit pentru reconstrucția celulară, iar surplusul - eliminat. Celălalt tip de colesterol, LDL - colesterolul („colesterolul rău”) este răspunzător de formarea plăcilor aterosclerotice, care împiedică circulația sângelui în vene și artere. Procesul seamănă cu uscarea pastei
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
supărătoare cu toate că în aparență versurile vorbesc despre multe. Iată de pildă, poezia Lângă furnale de Constanța Tudorache, publicată în Viața românească nr. 12/1952. Poezia e construită pe antiteză: Hunedoara de altădată și Hunedoara de astăzi (...). Dar ideile poetei se deapănă cu încetineală și monotonie: Ei văd orașul nou - cu biblioteca/ Și cinematograf și noi alei!/ Ei știu - prin munca lor croiesc potecă/ Și legii noastre noi îi dau temei/ Mai mare mă simt văzându-le zâmbirea (...). Pentru a reda caracterul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
unește pe om de Dumnezeu. Nașterea, cu imaginea cordonului ombilical, și moartea, cu firul ce leagă corpul de suflet, au loc prin ruperea acestora. Faptul în cauză este ilustrat în reprezentarea țesătoarelor celeste, Moirele grecești și Parcele romane, care torc, deapănă și în cele din urmă taie firul vieții. Fusul este, ca atare, simbolul timpului care se scurge inexorabil, al mișcării perpetue, al ciclului neîntrerupt al nașterii și al morții. Firul este de asemenea ghidul indispensabil, reperul datorită căruia se evită
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
îl inspiră mai puțin. Cele câteva figuri care reapar mereu în aceste însemnări sunt personaje virtuale ale unei proze pe care, lipsit de inventivitate, nu ajunge să o compună. Impulsionate de un resort asociativ, „schițele” lui sunt de fapt evocări, depănate cu un anume șart, amestec de maliție și de melancolie. După război, acrimoniosul își drege glasul ca să poată emite o întreagă gamă de încântări. La tot pasul, și în foiletoanele de prin gazete, și în cele înmănuncheate în cărți (Schițe
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
de povestiri pe niveluri temporale din ce în ce mai îndepărtate (povestire în povestire sau povestire cu sertare), romanul are o stilistică aparte, care vine din voluptuoase ocoluri și amânări ale istorisirii propriu-zise, ca mai târziu la M. Sadoveanu. Într-un lung monolog, șătrarul deapănă pe-ndelete, cu mare dichis narativ, o suită de amintiri, evocă momente din copilărie și adolescență, repovestește, coborând și mai mult în timp, întâmplări pe care le ascultase cândva de la părintele său, răzeșul Petre Criță. Ca într-un caleidoscop, sunt reînviate
CANTACUZINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286070_a_287399]
-
la bunicu’, ce stătea la masa din curte și citea un ziar. - Sărut-mâna, tată, îi zise mama! - Bună să-ți fie inima, fata mea! Ce vânt vă aduce pe la mine? Luați loc pe bancă! Mama se apucă atunci să-i depene situația Frosei și îl rugă să gândească ce se poate face pentru ea. Bunicul zise: - Fata mea, vezi bine că și curtea noastră este plină de chiriași, deoarece au grijă ăștia de la spațiu să nu ne lăfăim! Mama continua să
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
a mătăsii, fie a gravitației, sunt Întotdeauna un fel de pică-pară-mălăiață. Li se Întâmplă oamenilor care trândăvesc sub un pom.) Mă simt puțin ca acea prințesă chineză, a cărei descoperire Îi oferise Desdemonei un mijloc de trai. Ca ea Îmi depăn povestea și, cu cât mai lung este firul, cu atât mai puțin Îmi rămâne de spus. Luați-o pe fir În jos și o să ajungeți iar la Începutul gogoașei, pe când era doar un nod micuț, o primă buclă firavă. Urmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se familiarizeze cu preferințele și antipatiile fiecăruia, cu locurile În care se gâdilă, cu atingerile ce Îi irirtă, Desdemona și Lefty Încercau să se dezvețe unul de celălalt. În spiritul jocului pus În scenă la bordul navei, continuară să-și depene propriile istorii false, inventând frați și surori cu nume plauzibile, veri cu probleme de caracter, cumnați cu ticuri nervoase. Recitau pe rând genealogii homerice, pline de falsificări și de Împrumuturi din viața reală. Uneori se certau pentru câte vreo mătușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din față. Când deschiseră ușa, bărbatul se uită de la o burtă la alta. ― Am ajuns la timp, spuse el. Era doctorul Philobosian. Cu ochii limpezi, proaspăt bărbierit, vindecat de amărăciune. ― Am păstrat adresa voastră. Îl invitară Înăuntru și acesta Își depănă povestea. Într-adevăr, contractase boala de ochi favus pe Giulia. Dar brevetul de doctor Îl salvase de la reexpedierea În Grecia. America avea nevoie de medici. Doctorul Philobosian rămăsese o lună În spitalul de pe insula Ellis, după care, sponsorizat de Organizația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lacrimi. Fetele trec Încolonate pe lângă ea, sărutând-o pe Desdemona pe ambii obraji. (Bunicii mele Îi va fi dor de fete. Ajunsese să țină foarte mult la ele.) ― Mama mea Îmi spunea că În vremuri grele viermii nu poate să depene mătase, spune ea. Face mătase proastă. Face gogoși proaste. Fetele acceptă acest adevăr și examinează viermii proaspăt ieșiți din ouă, căutând semnele disperării. În Camera Mătăsii toate rafturile sunt goale. Fard Muhammad i-a transmis puterea unui nou lider. Fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
plecat, văzând că nu te găsesc. Unii, într-adevăr, așa au făcut. Alții, au rămas. Și totuși... ceva nu se potrivea. Cuvintele sale se potriveau de minune. Dar ceea ce-mi spuneau ochii lui nu confirma povestea pe care o depăna acum. Închisei ochii din oboseală. El era singurul care se auzea acum. Dar cuvintele sale începeau să fie din ce în ce mai mult șoapte. În schimb, deasupra lor, se auzea altceva. Tot Govar vorbea. "Te mint, Corvium. I-am chemat să ne organizăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unchiu, vre o mătușă... Iute capul într-o parte și te uiți în jos smerit... Oare nu-i în lumea asta vr-un ungher pentru iubit? Și ca mumii egiptene stau cu toții-n scaun țepeni, Tu cu mînile-ncleștate, mai cu degetele depeni, Mai sucești vre o țigară, numeri fire de musteți Și-n probleme culinare te încerci a fi isteț. Sunt sătul de-așa vieață... nu sorbind a ei pahară, Dar mizeria aceasta, proza asta e amară. Să sfințești cu mii de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
râs fără să vreau la cuvintele lui așa deschise. Era un răspuns tipic pentru un japonez, dar cu toate acestea, prea fățiș. Ca să-mi intre pe sub piele și mai mult, m-au rugat ca și de acum încolo să le depăn mai departe povestea binecuvântată a vieții lui Hristos. „Nu strică să cunoaștem învățătura creștină”. Răspunsul negustorului cu dinți galbeni arată deslușit cum privesc japonezii religia. În timpul îndelungatei mele șederi în Japonia am văzut cu ochii mei cât de mult caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rugăm! Spune-ne povestea fântânii cu sălcii de la marginea satului, zice Sorina. Că am auzit de la copiii satului că fântâna acesta are o poveste a ei! Și ce v-au mai spus poznașii aceia? Nu cumva au început ei a depăna firul poveștii? îi iscodește bunica. Păi, crezi matale că de povești avem noi timp? Cine să se joace în locul nostru? face Sorin. Bine. Ascultați-mă cu atenție! Se spune că, demult, tare demult, când pământul acesta al nostru avea parte
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]