853 matches
-
cerut articole și nouă, lui Lițu și mie, și astfel am ajuns toți trei să fim denunțați chiar de șeful democraților dr. Aurel Onciul, ca iredentiști. Cât am stat la Cernăuți, o zi, m-am întâlnit cu Ion Grămadă. Era deprimat... Mi-a citit atunci articolul „Presa din România”, care avea să apară în Viața nouă din 30 august 1914. („Ion Grămadă, scriitorul și luptătorul” de D. Marmeliuc în Junimea literară nr. 1-3/1936). * Vremea nouă Vremea nouă, începând cu 17
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
scandinave; trebuie să adaug că admir mult vigilența și inteligența poliției noastre - nu are decât un cusur, este prea umană când are de-a face cu asemenea persoane. În același timp, s-au derulat evenimentele din Ungaria și ne-au „deprimat teribil”, cum scrieți dvs. înșivă. Mulți unguri se află acum în Suedia și aproximativ 30 studiază deja la Universitatea din Uppsala. Dar este enervant și deprimant să nu poți face nimic în fața acestor evenimente. Înțeleg că aceste evenimente trebuie să
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și să ne recomandați pecineva pentru celelalte două trimestre. Vai! Dumézil nu vorbește englezește. Tucci ne-a promis pentru... 1967, când va fi la pensie. Ad.E. Jensen va veni (poate) în 1964, dar pentru un trimestru. (Această alternativă mă deprimă în cel mai înalt grad. Am spus tot...) Încă o dată: veți fi liber să vorbiți despre orice vreți și cum vreți. Aveți doar „advanced students” (de la Facultatea noastră) și „auditores” de la Oriental Institute etc. Nu veți fi obligat să vă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
se îmbunătățește. Am sperat că timpul - și îngrijirile - vor sfârși prin aș-iț restabili echilibrul. Și încă mai sperăm!... Sperăm deopotrivă să vă revedem la sfârșitul lui august, la Turku 1 - sau poate la Stockholm. Ce îmi spuneți despre Suedia mă deprimă. Trebuie oare să renunț la optimismul meu nativ și să încep să „iau în serios” doctrinele aproape moderne despre inevitabilitatea „destinului”?... Observațiile dvs. despre Miorița ș...ț 21 martie Dragă prietene, vă vine să credeți că această scrisoare a zăcut
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mereu plin până după miezul nopții (...). Numai Stig Wikander nu era prea mulțumit: nu-și putea imagina un asemenea restaurant fără să se poată consuma alcool. A declarat că nu luase niciodată o așa excelentă masă simțindu-se atât de deprimat” - cf. Jurnal, 15 iunie 1966. Referința la Wikander, imprecisă din punct de vedere cronologic, poate constitui o mărturie a vizitei acestuia la Chicago, înainte de 1967, momentul susținerii conferințelor Haskell. În Arhiva SW nu s-a păstrat nici o ciornă a eventualei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de parcă am fi fost condamnați la dușuri scoțiene și nu la muncă silnică, fusese curată rătăcire a minții. Acolo, vederea unor bărbați care își spală rupturile în vasul din care mănîncă, pentru a le cîrpi apoi cu ace improvizate, te deprima. Aici, priveliștea acelorași bărbați, disprețuind frigul și bălăcindu-se ca animalele în sînul naturii, era reconfortantă. Aerul era pur, lumina nu-mi venea printre gratii și mă simțeam liber și neîngrădit ca într-un alt început de lume. Cîmpia înghețată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și de îngrijorat. - Da, știu, Victor nu vrea să scrii altă carte, zise Jayne, stingând aragazul și îndreptându-se spre chiuvetă. Sunt foarte de acord cu tine în privința asta. - Nu-l văd niciodată pe câine jucându-se, am bombănit. E deprimat de când am venit aici și nu-l văd jucându-se. - Păi dacă l-ai lovit cu piciorul noaptea trecută... - Hei, a vrut să mănânce un calup de unt am exclamat, ridicându-mă în picioare. Apoi a încercat să fure pâinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
stare de dizolvare și lehamite. Dincolo de geam - nori negri aplecați deasupra câmpiilor, păduri de brazi cu tulpinile subțiri și ude de ploaie. Pe culoar, Andras Ferenc Kovacs contemplă la rându-i împrejurimile pluvioase. Îmi spune că a obosit, drumurile îl deprimă. Andras e mare, „învelit” bine cu carne, și scâncetul de copil despre dorul de casă, pe care l-a tot reluat încă de la Paris, mă face să zâmbesc. Are privirea mereu melancolică și se ține mai mult cu ai săi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am avut domiciliu forțat, n-am avut voie să părăsesc municipiul Focșani. Dacă-i urăsc pe securiști și turnători? Nu mă mai impresionează decât deconspirarea scriitorilor, de la care aveam pretenția că sunt conștiințe ale neamului, colaboraționismul lor cu totalitarismul mă deprimă. Sigur, am aflat destule despre informatorii mei, dar am șters cu buretele și, dacă-i întâlnesc (dacă mai sunt în viață, va să zică, inclusiv scriitori), îi ignor. Am ajuns până acolo încât i-am iertat public la Revoluție (când am fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
asupra ventrilocului. Marioneta stă Într-un bar de pederaști, sorbindu-și berea și clămpănind necontrolat, cu chipul rigid, de păpușă. CÎnd și cînd, În barurile de pederaști găsești și personalități intacte, dar poponarii dau tonul cîrciumilor ăstora și Întotdeauna mă deprimă să merg Într-un bar din ăsta. Deprimarea se adună. După prima săptămînă Într-un oraș nou, locantele astea mi-ajung pînă-n gît, așa că-mi transfer consumul de lichide În altă parte, În general Într-un bar din mahala sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și zicea: No importa („Nu contează.”). Insista să măture prin casă ori de cîte ori petrecea noaptea acolo. O dată ce l-am cunoscut pe Angelo, nu m-am mai Întors la Chimu. În Mexic sau În State, barurile de pederaști mă deprimau mereu. Înțelesul lui mañana este „Așteaptă pînă cînd semnele sînt favorabile”. CÎnd ești zorit să faci rost de marfă și dai pe goarnă-n stînga și-n dreapta la necunoscuți, o să fi țepuit de bani și probabil că o să ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ajutorul Rusiei, dar că singura soluție bună era cea hotărâtă. Viitorul țării depindea de el. Vintilă, deși foarte nervos, era mai puțin îngrijorat sau cel puțin se arăta astfel; Dinu, tot timpul foarte optimist, chiar mai târziu, când toți erau deprimați la evacuarea Bucureștilor. Mama se afla la Florica, unde Vintilă îi trimisese pe Lia cu fiul lui și cu ai lui Dinu, copiii fiind foarte impresionați de bombardările aeriene. Circulația seara era imposibilă, felinarele fiind stinse și geamu rile căptușite
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
imperiu. În primele acorduri s-au stabilit în general tarifele la rate scăzute de 3-5 % ad valorem. Cele din perioada aceasta, ca și cele de mai tîrziu, au împiedicat Imperiul Otoman să adopte o politică protecționistă, condițiile incluse în ele deprimînd și descurajînd producția autohtonă. Așa cum vom vedea, în secolul al nouăsprezecelea toate marile puteri au cooperat în vederea menținerii a ceea ce constituiau practic niște relații comerciale inechitabile. În ciuda faptului că negustorilor europeni li se permitea să facă afaceri în imperiu, ei
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
apariția unor agitații îndreptate împotriva domnitorului. O mică revoltă izbucnită la Ploiești în august a fost înăbușită, dar un juriu i-a eliberat ulterior pe participanți. Aceste evenimente, alături de marile dificultăți din țară cu care se confruntau guvernanții, l-au deprimat profund pe Carol, care a ajuns la concluzia că nu putea domni în cadrul regimului constituțional instituit. Ca și Cuza, el considera că trebuiau extinse puterile executivului, astfel că a întocmit o scrisoare adresată guvernelor statelor garante, în care le prezenta
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de sus perpendicular pe ceafă, știa că e prânzul. Ridica țeasta din pământ, se ștergea de transpirație cu vreo batistă, apoi mânca la repezeală ceva. Fuma o țigară, pe urmă, din nou, țoca-țoca până seara. Pur și simplu, omul mă deprima. Am povestit despre el cuiva și ăsta a râs cinic, he, he, ce noroc să dai peste așa meseriași buni. Mă îndoiesc că nea Mitică era foarte pasionat de ceea ce făcea. Nici nu putea fi suspectat că era prea fericit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
semnale, pe care doar un surd le poate percepe. Mai există și alte forme de limbaj. Nu doar vorbele. De fapt, astea sunt cele mai puțin importante. Nu-mi cunoșteam vecinii. Nu voiam să-i cunosc, pentru că m-ar fi deprimat. Nu aveau absolut nimic interesant. O asistentă care-mi mai făcea mie niște injecții. Odată îi dădusem o carte în loc de plată și ne retrăseserăm ambasadele. Se simțise ofensată. Ea punea mai mare preț pe un kil de carne. Un litru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la 30-40 de ani, o să ai o preocupare, dar după aceea? Vei povesti cum ți-ai povestit copilăria. Și apoi? Să-ți scrii viața pentru că nu mai ai cum s-o trăiești. Să inventezi. De-aia m-au enervat și deprimat totodată scriitorii care fabulează. Înseamnă că n-au ce povesti, n-au trăit nimic. Scriam și descopeream ce bine mă pricepeam la oameni. Și nu înțelegeam de unde poate veni priceperea asta, ținând cont că nici eu nu am trăit mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de Pământ... YOUNG: Suntem împreună... SNOOPY: Aprindere completă!... Nu-ți poți închipui zgomotul - ai crede că bate o grindină cu boabe de 3 centimetri... La New York, două surori gemene, de 59 de ani, se aruncă împreună de la al șaselea etaj, deprimate de viață. La Ajaccio, doi liceeni se sinucid - Jean, 17 ani, Simone, 16 ani - fiindcă familiile se opuneau prematurei lor căsătorii. Scuzați-mă, sunt răcit, de aceea am venit îmbrăcat - le spune dl Percy Wolford, 92 de ani, membrilor coloniei
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
jetul paltonul. Nici pe scară nu mai avem lumină. Alina mi-a procurat o lanternă chinezească, dar mi-a confiscat-o Tomi. Suntem amenințați cu amenzi, dacă nu facem economii și la consumul casnic de electricitate. Cum lumina chioară mă deprimă, refuz să înlocuiesc becurile cu unele slabe. De câte ori aprind lustra, mama se repede să tragă jaluzelele, să nu se vadă din stradă cum abuzăm, să nu ne reclame cineva. Ea și tata folosesc în camera lor doar veioza, iar când
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
După care ne delectăm cu Folclorul contraatacă - deci tot un fel de Ciao, Darwin! - și, mai spre dimineață, pentru rafinați, cu un film indian adevărat. Dar carei problema, din moment ce oamenii sunt fericiți? Decât să faci nu știu câte pregătiri și să fii deprimat după aceea, nu e mai bine să stai în propriii tăi papuci și să te bucuri de astfel de delicatese, alături de poporul tău? (2006) PERSONAJE Pe cine ne aduce mami în casă Din când în când, în studiourile de televiziune
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
departe. Înclin să cred că această standardizare forțată dă naștere la oameni fără puncte de referință interioare, pierduți într-un joc extern care nu vibrează cu coarda lor intimă și care ajung la hoții, tâlhării sau măcar la a fi deprimați. Ce interesantă ar fi o lume în care fiecare suflet și-ar urma chemarea, unde am exista cu toții îmbrățișându-ne diferențele, fiecare ar face lucrul la care se pricepe și am învăța unii de la ceilalți! O lume în care ne
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
spital, cu sora mai mare. Cu greu ajung și reușesc s-o salvez. Tot atunci, în Bârlad, lângă biserica „Domnească”, din centru, mă întâlnesc cu V. Simion, coleg de promoție, care era chemat la regimentul 12 din localitate. Era foarte deprimat și-mi spune clar: „Alecule, am crescut ca orfan de război și nici eu nu voi muri la casa mea”. Îl încurajez, dar el avea presimțirea fatală a dispariției - și după o săptămână cădea în luptele de la Țiganca, peste Prut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
se ridic) pe vârfuri, Închide ochii, Isi umfl) n)rile și Începe s) cânte Concertul pentru vioar) În Mi minor de Mendelssohn. Mult) vreme acest concert nu mi-a pl)cut. Am o aversiune fâț) de tânguielile astea cristaline. M) deprim). Asociez concertul lui Mendelssohn cu stânjenitoarele dup)-amiezi de duminic), cu mesele În familie, cu doruri În)bușite, cu captivitatea familial) și muzic) simfonic) plictisitoare la radio. Și totuși, imediat ce puștiul Începe s) cânte, Îmi dau lacrimile. M-am prostit
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
r)coroas) că de obicei. Am auzit de la prietenii mei c) În Israel, În luna martie, prim)vară este foarte frumoas). Îmi amintesc de anemonele de pe dealurile Galileei. Dennis Silk Îmi trimite câteva poezii și Îmi scrie c) politică Îl deprim). Se distreaz) cu o juc)rie din Chină comunist); ar putea fi de folos la teatrul de p)puși pentru care scrie piese. Într-o scrisoare, John Auerbach Îmi spune c) lucreaz), În stațiunea de pe litoral a kibbutzului, f)când
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
sufăr umorul care izvorăște din lipsă de seriozitate” (id.). Nici nu e de fapt umor cel care izvorăște din neseriozitate, nu e decât jovialitate idioată. De fapt, neserioșii nici nu știu să se amuze, iar râsul lor pe mine mă deprimă. Marius Robescu iubește râsul și îi știe rostul. Iată o declarație șocantă (șocantă, cum e de obicei sinceritatea și cum e totdeauna adevărul) : „Am văzut oameni care plângeau ascultând sau citind poezii. Mie mi se întâmplă, dimpotrivă, să râd câteodată
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]