6,479 matches
-
le depozitase, zi de zi, cu răbdare. Ploua torențial, cu tunete, el era ud fleașcă, iar apa se amesteca acum cu sudoarea care Îi curgea șiroaie pe spinare și, cu toate că din cînd În cînd se oprea să asculte, era cu desăvîrșire Încredințat că, din pricina vremii Îngrozitoare, nici măcar fiul diavolului nu s-ar fi hotărît să-și părăsească adăpostul cald. Dar la capătul a patru ceasuri de luptă, lovitură după lovitură, izbind fierul, Îl cuprinse deznădejdea. Spărsese șase pietre, care zăceau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În mitologia greacă pe care o venera Ulise, și-ar fi imaginat zeii așezați În Olimp, privind amuzați lupta lui inegală cu lumea. - Ce poate face un om pe care Îl Înzestrăm numai cu tenacitate și inteligență, lipsindu-l cu desăvîrșire de toate celelalte? - Să vedem. Și iată-l pe el, Iguana Oberlus, pentru că nici măcar un nume decent nu-i dăduseră, așazat pe o piatră de pe o insulă solitară, contemplînd neputincios ruinele „imperiului” pe care știuse să-l ridice. Trebuia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
smaralde n-ar fi scăpat de tragicul destin pe care i-l rezervaseră zeii din Olimp cu nouă luni Înainte de a se naște. - Ce poate face un om pe care-l Înzestrăm numai cu tenacitate și inteligență, lipsindu-l cu desăvîrșire de toate celelalte? - Să vedem. Și iată-l, prin urmare, cum se străduia să scape Încă o dată de haita de cîini, păzind busola care-i arăta estul și supraveghindu-i În același timp și pe vîslași, ca să nu-și slăbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bătătura vreunui sat. În miezul zilei era o tihnă deplină În sat, sfâșiată uneori de lătrat de câine sau de behăitul oilor. Ca, deodată, să răzbată voci, sfredelitoare și năvalnice, cam Îngânate; erau apostolii, cățărați pe câte un butoi, propovăduind desăvârșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptându‑i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea degrabă după ei, Înainte ca lumea să apuce să se Împrăștie. Atunci se pornea și el să propovăduiască, Înconjurat de alaiul său. Osteniți după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
situației i se părea dezarmant. Bine hrăniți, o dată ieșiți afară copiii se mișcau cu greutate. Nu puteau ține pasul cu Luana și oboseau supărător de repede. Dar jocul de fotbal nu era una din pasiunile lor. Ema îl ignora cu desăvârșire iar Dan alerga după minge în silă, doar de gura furtunii inelate. Emanuela prefera să cânte la vioară, să privească agitația celorlalți și să doarmă la prânz. Uneori, seara, înaintea celor zece minute de desene animate, puii de om adunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
după ultimele noutăți dar oricâte apelative ar fi primit nici unul nu putea umbri fericirea acestor elevi aflați în pragul vacanței de vară! În culise, paradă de personaje și haos. Se încurcau costume, se pierdeau accesorii, unii dintre protagoniști lipseau "cu desăvârșire". Emoțiile, grijile, panica, îi zăpăceau pe toți, laolaltă. În sfârșit, se sting luminile și se ridică cortina. Urlete de bucurie, tropăieli, aplauze frenetice în sală. Pe scenă pășesc prezentatorii, cei mai buni elevi din școală. Ea e moțată, afectată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pară că-l simte, profesorul de biologie dicta lecția cu un pui de viperă agățat de el. Pe rând, toți cei din clasă sesizară ce se întâmplă. Paralizați, elevii încetară să mai scrie. Domnul Done continua să vorbească ignorând, cu desăvârșire, atmosfera din clasă. Șarpele străbătu catedra și se undui pe perete, luând-o în direcția Luanei. Incapabilă să se miște, fata îl privea fascinată cum coboară spre ea, cum pipăie cu limba varul din calea sa. Se ridică, deodată, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Se întrebase, în lungile zile de singurătate, cum de nu văzuse toate astea până acum. Era fericit că se deșteptase, înainte de a fi prea târziu. Faptul că Luana își strângea lucrurile, fără să-l privească, fără nici un cuvânt, uitând cu desăvârșire de importanța zilei, îi dărâma toate planurile. Se uita la ea prostit, neștiind ce să spună. Cu sufletul strâns, femeia îi simțea privirea înfiptă în ceafă dar nu știa cum să-și înfrâneze purtarea aberantă, de prost gust și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
A întins-o peste așternut și s-a lipit de acel întreg al ei abandonat, privind-o cu dăruirea adâncă de atunci, când ea îi aparținea. Conștiința că nu se aflau "atunci", ci în alte vremuri, a trezit-o. Atingerea desăvârșirii lui puternice și extaziate a făcut-o să-l împingă cu toată forța și să strige: Nu pot! Sunt o femeie măritată. N-am să fac de două ori aceeași greșeală. Rostogolit lângă ea, el rămase nemișcat. Luana se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unui autor într-unul din compartimentele selecțiilor lor rigide, asistase atunci cu detașare, cu uimire, niciodată nu se gândise că avea să cunoască în carne și oase pe una dintre aceste victime. Carmina stătea pe scaun, uimită, încordată, uitase cu desăvârșire de cele două pagini culese ce așteptau cuminți, împăturite în poșetă, să fie cunoscute de cei doi profesori. Era cumplit de mult fum, lumina becului de abia se mai filtra prin încăpere. Nina, așezată familiar pe canapea, lângă oaspete, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
total îi provocau reacții emoționale intense. Își neglija somnul și orele de masă cu o superioară nepăsare de parcă s-ar fi aflat într-o competiție cu ea însăși. Orice intenție de a se abate de la noua ei îndeletnicire era cu desăvârșire suprimată. Mai apoi citi toate comentariile apărute în cursul ultimilor cinci ani, o interesa tot ce era în legătură cu creatorul total. Părea iluminată, cu toate că, pe de altă parte, ceva se produsese, o desincronizare cu ritmul normal de viață. Slăbise îngrozitor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dar nu-și preciză în ce anume consta izbânda ei. Întâlnirea cu Sidonia și Ovidiu avusese un farmec aparte, o tulburase. Dintr-odată își dădu seama că fusese privită ca o femeie, ori ea aproape că se sălbăticise, uitase cu desăvârșire de sine, se abandonase pe plan erotic aproape că nu mai avea fantezii. Simțise că în casa familiei Alexe cochetăria și feminitatea nu-și au rostul, decât în fraze, înșiruiri amabile, ei nu prețuiau decât bogăția circumvoluțiilor din creier, vestimentația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cărora nu exista pic de dramă. Așa cum își ținea plăcinta, Carmina putea să-i admire inelușul de aur cu o împletitură bombată. Și Ștefan purta pe deget un ghiul mare, pătrat, dar, prins de conversație, părea să fi uitat cu desăvârșire de scumpa povară ce-i înconjura degetul mijlociu. Carmina și-i imagină atunci, cum, odată ajunși acasă, își dezbracă hainele bune și le așază în șifonierul cu miros de levănțică, își scot inelele și le ascund într-o tașcă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-a încruntat și a avut o mișcare din umeri. Nu ești gata, a întrebat cu ton stăpânit, fără nici o nuanță și s-a întors spre fereastră. Puiul de tei își legăna frunzele puține, bătea vântul, dar cerul era cu desăvârșire senin. Bărbatul și-a scos din buzunarul trenciului cheile mașinii și, cu degetul petrecut prin inelul lor, a început să le legene într-o parte și alta, ca o pendulă a nerăbdării lui. Într-o transmisiune de-o clipă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fugise, urcase un deal, cu agilitate, cu prețul unor eforturi nespuse, bărbatul o urmărea, îi auzea respirația din urmă. În momentul în care a ajuns-o și a întins-o pe iarbă lângă el, în acel moment omul uitase cu desăvârșire de defectul de la piciorul ei. Își mai aminti de o altă oră, de mare pace interioară, petrecută acolo, în ceainărie, în fața unui bărbat ce i se așternuse înainte fibră cu fibră. Deja vedea diminețile lui singuratice, gestul reflex de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acolo o stâncă, acolo o vale, un cer nuanțat, dincolo, un capăt de luncă, o șosea, umbra unei prelate care cade pe o masă rotundă din fier forjat, și pe două scaune, un gard, o căsuță pentru porumbei. Lipsea cu desăvârșire elementul uman. Atunci care e sensul vieții, i-a întrebat exasperată Carmina și ar fi vrut să o arate clar, așa ca și cum ai despica un măr în două și ai dezgoli căsuța cu pereții ațoși, rezistenți, ce închide în cămăruțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei. Privi la un balcon câteva ghivece cu mușcate. Vor face în curând inflorescențe mari, roșii. Ce spuneau oamenii despre mușcate? Nu, nu spuneau nimic. Era bucuroasă, își regăsise firul, pe care atunci, pe terasa cofetăriei, îl găsise pierdut cu desăvârșire. Era mulțumită să poată înainta milimetru cu milimetru, da, să înainteze, fără doar și poate, avea încă tărie și sufletul plin. Doamne, cum ar arăta amorul acum, la vârsta asta, ce-ar însemna să-i simtă palma cum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
expunere a ideilor. Obiectivele urmărite devin astfel metodă de lucru, iar metoda se concretizează în obiective. Se poate vorbi deci, de o metodăantimetodă utilizată în redactarea acestui tip de compoziție. Un eseu nu poate fi structurat, rigoarea sistematică dispare cu desăvârșire în acest tip de compoziție. În acest fel, eseul se reinventează de fiecare dată, renăscând ca pasărea Phoenix din propria-i cenușă. Metoda de lucru în cazul acestui tip de compoziție este deci, în exclusivitate individuală, irepetabilă și cât se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
rup. Poate salcâmul plânge. Ar plânge cu lacrimi de flori, și-atunci ce voi mai mângâia eu? Frunzele nu au farmec fără acestea și nici parfum... Ploi au trecut peste salcâmi. Florile s-au scuturat, iar parfumul lor lipsește cu desăvârșire. Doar foșnetul îmi aduce aminte de neuitatele seri de iunie. Din păcate și el, încetul cu încetul, devine mai strident, mai galben. La fel ca frunzele. ...O ultimă frunză se desprinde printre crengi și alunecă alene pe toboganul vântului, pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
problema la doi pași de casă. Pentru că În tot orașul se vinde aceeași șampanie. La „Monetărie” Însă sticla i se ambala Întotdeauna cu gust, iar el o strecura grijuliu În sacoșă zâmbind recunoscător patronului. Mulțumiți amândoi. Cum prăvălia era cu desăvârșire goală la ora aceea, Ignat P. Brândușă Își dezbrăcă halatul vernil, Îl agăță Într-un cui și Îl invită pe Petru Șendrean Într-o Încăpere alăturată, nu mai mare decât tutungeria din piață. Aici, trei lăzi: două acoperite cu pături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu lamele „Wilkinson” care Îi mângâiau obrazul În fiecare duminică, dar nimic din ceea ce În mod obișnuit Îi făcea fericit nu Îl Îndemnase vreodată la cheltuieli nesăbuite, nici măcar ziua sa de naștere. Sărbătorise un eveniment pe care Îl uitase cu desăvârșire. Rămăsese doar cu gustul ăsta de cenușă În gură, iar În urechi cu Îndemnul batjocoritor al chelnerului: Să mai veniți pe la noi! Parșivul! Știa că Își făcuse praf fondul secret și că o bună bucată de timp va fi nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sută. O dată sau de două ori, i-am vorbit lui Petru de ea. M-a ascultat cu bunăvoință. Poate chiar cu interes. Cum altfel s-ar putea explica apariția ei În vis? Eu Însă, după cum bine se vede, lipsesc cu desăvârșire din visele lui Petru. De ce? Tocmai eu, grefierul lui. 4. „Vis la mare, la Venus. O cafenea pe faleză. Câteva mese albe sub umbrele de soare colorate. Domnul Leu plimba ibricul de alamă În nisipul Încins. Nemții de la Saturn așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu o mustață sură, stufoasă, cu un chipiu și În livrea cu epoleți, pantaloni negri Franz Joseph, cu vipușcă de general, Îi zâmbea cu toți dinții de viplă, din ușa monumentală a restaurantului, luminat ca la Revelion, dar gol cu desăvârșire: mobilier alb pe mochetă albastră. Își duse două degete la tâmplă cum făcuse și „generalul” și Îi Întrebă dacă mai găsește pe undeva ziare. La tutungerie, să trăiți, veni răspunsul, cum ieșiți imediat pe dreapta, după magazinul de sicrie al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe frunte Înainte ca el să poată face gestul cu care rămase dator. Doar când a trebuit să coboare scara veche de lemn, a trebuit să admită că Martellul era, orice s-ar spune, un coniac bun. Dovada: uitase cu desăvârșire de panourile publicitare de care avea nevoie pentru firmă, În schimb avusese curajul să Înapoieze desenul. IV. Scurtă călătorie a domnului Húsvágó Tamás Húnór Într-un loc nu prea Îndepărtat 1. Pălăria de gabor Îl prindea bine. La fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
capului ca pe o umbrelă peste care zăpada venea În valuri sparte de vânt. 30. Moartea Reginei a lăsat urme la „Vorkuta”. În primul rând a fost schimbat directorul. Apoi, Într-o ședință de partid, s-a propus interzicerea cu desăvârșire a transmiterii de cunoștințe pe cale sexuală. La „Vorkuta”, tocmai acolo, metoda sănătoasă „Să Învățăm limba rusă citind” a fost Înlocuită cu metoda dăunătoare patriei și poporului „Să Învățăm limba engleză făcând dragoste”. Imnul Angliei a fost declarat boală venerică. Declarația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]