821 matches
-
un pic, nu? Cât despre femei... Dar nu, subiectul ăsta n-am de gând să-l abordez. Așa că reiau. Cum puteam pătrunde într-o încăpere încuiată? O puteam face pândind momentul când însuși proprietarul intra în respectiva încăpere: când el descuia ușa (și asta se întâmpla neapărat seara, când luminile de pe coridor erau aprinse), eu mă strecuram cu agilitate, nevăzut, pe lângă el. Și mă întrebam: oare prezența cuiva invizibil în preajma ta poate fi percepută? Cum? Prin căldura pe care o degajă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ea a primit-o fără să încuviințeze, cu neîncredere și resemnare. Parcă știa că n-o să mai aibă răbdare zece zile. Cu câteva săptămâni înainte îi povestise că, simțindu-se rău într-o seară, se dusese la ușă și o descuiase pentru ca vecinii de palier să poată intra în cazul cel mai rău să nu fie nevoiți să spargă ușa. La următoarea lui vizită o dojenise cu blândețe că nu ținea regimul strict prescris de doctor. Dacă nu faci ce trebuie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nevoiți să spargă ușa. La următoarea lui vizită o dojenise cu blândețe că nu ținea regimul strict prescris de doctor. Dacă nu faci ce trebuie, i-a spus, din nou o să-ți vină să te duci la ușă s-o descui. Ea a râs fără vlagă privind în altă parte. În ultima ei seară ușa n-a fost încuiată. Dincolo de ușă, pe palier, ardea lumina de pe scară și vecina ei, doamna Saicovici, nu bănuia nimic. Mai era ceva mai puțin de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Saicovici. Nu din cauza prăpastiei dintre generații. Ci fiindcă garsoniera ei prea era aproape de apartamentul părinților, unde locuiau acum niște străini. La doar doi pași se afla ușa lor, atât de familiară. Ușa aceea pe care mama se dusese s-o descuie pentru ca vecinii să aibă acces în cazul cel mai rău cu putință. Locuința... Te referi la apartamentul de la București? Nu, nu l-am mai zugrăvit... Mă pregătesc să-l vând. Mama lui ar fi fost contrariată. De ce? Tatăl său însă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să se zdrențuiască în insule de diferite forme, ca sub efectul mișcărilor tectonice. Un portar cu față de iobag medieval - plin tot de negi și posesor al unui nas de Cyrano - îl direcționase către locul unde se păstrau registrele și îi descuiase ușa de plasă. Margoulies aprinsese veioza așezată pe biroul mic de metal și pornise printre rafturi, căutând atent printre cotoarele groase ale lucrărilor și jurnalelor medicale de referință, scoțând din când în când câte un exemplar de la locul său. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
așteaptă vremuri grele, începând din momentul în care Bull, în definitiv un ziarist, își va deschide gura lui cea mare. Dar mai știe că va trece cu bine de asta pentru că, la urma urmelor, e un familist. Imaginați-vă cum descuie ușa cu cheia și își pune servieta neagră în spatele cuierului din hol. Și pe Cecile, care aleargă spre el cu piciorușele-i durdulii. Alan o ridică și îi sărută obrăjorii lipicioși. Și imaginați-v-o și pe Naomi, cu aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ușa camerei, cu toate că știam că n-o să scârțâie, pentru că unsesem bine balamalele cu o zi înainte. M-am apropiat de scrin, am deschis încetișor sertarul mijlociu, am scos foarfeca cea mare cu care mama obișnuia să mă tundă, apoi am descuiat yala ușii de la intrare și am ieșit pâș-pâș, până la primele trepte nu am alergat deloc, doar după aceea am tulit-o repede pe scări în jos. Când am ajuns în fața blocului, eram încălzit de-a binelea, am luat-o așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bagheta, eu cu șevaletul. — Deci muzica și pictura erau nedespărțite... — Apoi, trebuie să știi, continuă Ioana visătoare, Celibidache era un critic extraordinar și un mare pedagog. Cursurile lui de fenomenologie a muzicii, pe care le-a ținut pretutindeni, mi-au descuiat mintea, mi-au deschis noi orizonturi în artă. O lumină crescătoare îmi stră bătea ființa, umplându-mă de o fericire fără margini. Lângă omul acesta mi-am găsit calea și nu m-am mai oprit din drum. Ce-a spus
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
luate de mama de prin pod; pusesem pe jos o țoală cu mai multe pete bizare pentru a ascunde podeaua urâtă, de piatră. Cu toate astea, pentru mine nu a existat nici odată o cameră mai frumoasă. Cu ce emoții descuiam ușa! Eu eram unica posesoare a cheii! Cu ce încântare ne întruneam acolo după școală! Eu, așa-zisa muziciană, crea sem un imn al triumviratului, pe care-l cântam de fiecare dată. În odăița de taină, citeam poezii de Lamartine
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
am avut cine a fost Pitpalacul!” ar fi putut zice, într-un glas, tot târgul. Atelierul a fost deschis a doua zi: câțiva clienți vroiau ceasurile pe care le lăsaseră la reparat. Cheia a fost găsită în buzunarul meșterului; a descuiat un funcționar de la Primărie, asistat de un jandarm. În stradă, în afara mușteriilor, se tot aduna lume. În scurtă vreme, peste o sută de oameni; cereau să le fie arătate cărțile. Tomurile acelea uriașe, scrise într-o limbă necunoscută. Povestea li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Și Helen zâmbește și zice: — Așa și trebuie. În secretariat, Mona mă apucă de încheietura mâinii. Își ia geanta și-și agață bareta pe umăr, țipând: — Helen, ies să mănânc. Trebuie să stăm de vorbă, dar nu aici, îmi zice. Descuie ușa ca să ieșim. În parcare, lângă mașina mea, Mona dă din cap și zice: Nu te-ai prins ce se-ntâmplă, nu-i așa? M-am îndrăgostit. Omoară-mă, dacă vrei. — De Helen? zice. Pocnește din degete în fața mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și de mine, ia te uită ce ne-am mai strâns! Domnule ofițer, zic. Vă rog. Nici să nu vă gândiți. Aș putea să vă omor. Vă rog, nu faceți așa ceva. Și polițaiul zice: — Dă-mi drumul, ca să-ți pot descuia cătușele. Eu sunt, Helen. Helen? — Helen Hoover Boyle. Ce, ai uitat? zice polițaiul. Acum două nopți exact asta îmi făceai tu mie într-un candelabru. Helen? Lucrul ăla enorm și tare încă e înșurubat adânc în mine. — Chestia asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
șa, Popescule, și piciorul pe accelerație!... îl îndemnă el foarte nerăbdător, dându-i discret un brânci înainte. Nando mai încercă o dată să se elibereze din strânsoare , dar securiștii îl ținură cu mâini de fier la mijloc și îl siliră să descuie mașina și să se așeze la volan, urcându-se și ei în același timp și trântind portierele. Nando Rossi introduse cheia în contact, dar în ultima clipă se răzgândi și refuză să pornească, încercând să coboare din mașină. Nu plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
modeste, pe frontispiciul căreia se vedea înscris cu cifre romane anul 1798. Să nu te-aștepți cumva să intri într-un palat ca-n o mie și una de nopți! îl preveni glumeț Felicia, scoțând din buzunar o cheie și descuind cu siguranță portița veche și ruginită de metal, care străjuia casa și curtea. La Sibiu Victor rămase trei săptămâni încheiate, făcând bine cunoștință cu mama Feliciei, o femeie cumsecade și înțeleaptă, îmbătrânită înainte de vreme de necazurile prin care îi fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fericită. Zmeul puse o armată de balauri să construiască un palat identic cu cel al împăratului. În trei zile, a fost terminat, doar că ferestrele și ușile erau vizibile doar pentru ochii viețuitoarelor magice, iar lacătele de la uși puteau fi descuiate cu o baghetă fermecată pe care zmeul o ținea tot timpul asupra sa. În acel timp împăratul și soția sa au devenit cei mai triști oameni de pe fața pământului și au promis celui care le va salva fiica întreaga împărăție
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prințesă dacă va fi învins. Lupta a durat trei zile și trei nopți, iar plânsul fetei de împărat îi dădea forță acestui tânăr inimos. Zmeul a fost înfrânt, rândunica i-a arătat intrările lui Stejărel pe care acesta le-a descuiat cu ajutorul baghetei magice. A vindecat aripa rândunicii și a mărit-o pe Niciodată de o sută de ori tot cu ajutorul baghetei. Apoi a urcat pe spatele ei împreună cu Stela și au pornit în zbor spre Împărăția Fericirii. Au ajuns acasă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ea și am ajuns aici. Ea a fost mirată, de viața simplă pe care o ducem noi în lumea noastră și că toate lucrurile trebuie să ni le facem, nu avem roboți, ca menajere și nici uși care să se descuie doar când vorbim, ele scanându-ne și dându-și seama că suntem proprietarii, nici becuri pe care să le stingem și să le aprindem doar prin bătăi din palme, iar obiectele în lumea noastră nu vin lângă noi când le
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de descifrat, aidoma Hermionei din Harry Potter. Marie dăduse din umeri. - Dacă ai o sugestie mai bună... Nu avea. Îl duse direct În a doua sală, spre o vitrină care conținea Într-adevăr o carte groasă așezată pe un suport. Descuie vitrina, luă volumul și i-l Întinse cu un zîmbet triumfător. El o deschise și frunzări paginile cu o mișcare rapidă a degetului mare. O expresie ciudată se așternu pe chipul lui. - Ce mai e? - Simpatică, zise el, Întinzîndu-i cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Publishing nu era pe birou, așa că m-am îndreptat către zidul cu dulapurile cu dosare și am deschis sertarul N-P. Era încuiat. — Stai puțin. Aduc cheia! Alice a fugit și s-a întors după o nanosecundă cu cheia. Am descuiat sertarul și l-am deschis. Era plin ochi. — Personal... Prezentări... Publiciști, Din Țară și Din Străinătate... uite: Prime Publishing. Era vorba despre o inițiativă menită să prezinte și să vândă cărți direct către consumatori, în ideea de a construi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
atentatul cu bombă pus la cale de Pitic și la Carlos Șacalul. — Ia s-auzim totuși ce mai spun, zice domnul Președinte scoțînd la iveală o cheiță, dacă o fi aflat de încercarea de la Iași, adaugă bîjbîind undeva în spatele rafturilor, descuind o ușiță de lemn din perete, lăsînd să se vadă o parte din scala unui aparat Enescu 2. încet, încet, o să adun de la voi material cît pentru zece revoluții, izbucnește Roja. Nu e nimic rău în asta, zice Gulie. Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în fața ușii, le trîntea scîrbită pe jos, răsufla ușurată și își căuta cheia prin buzunarele pantalonilor. Înainte să o răsucească în broască, trăgea două, trei secunde cu urechea la ce se petrecea înăuntru, nu auzea nimic, așa că se hotăra să descuie și să intre. Casa fusese întotdeauna rece ca o criptă, simțea că o să înnebunească pînă la urmă dacă nu avea să schimbe ceva cît mai repede. Părințelul se complăcea în monotonie, o neglija ca pe un obiect fără viață, așa că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de pe marginea drumului, încercînd parcă să-l provoace. Își ținu respirația și strînse din pleoape pînă ce răbufneala trecu de tot și numai după aceea se puse atent pe treabă. Cercetă mai întîi portiera și răsuflă ușurat descoperind că era descuiată. O deschise și, dintr-o mișcare se sui pe scaunul șoferului. Din păcate nu găsi cheia în contact, așa că misiunea i se complica puțin. Începu să pipăie cu palma dedesubtul volanului pînă ce dădu cu degetele peste butonul care acționa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
păstrînd destulă distanță ca să fiu în siguranță dacă din întîmplare aș fi fost dibuit. Îi observ oprindu-se în dreptul spațiului de intrare-ieșire a autovehiculelor, schimbînd două, trei vorbe cu santinela care coboară din post și le permite imediat să intre descuindu-le și trăgînd puțin într-o parte poarta rulantă. Gîndește-te de două ori: stai în banca ta și-i aștepți cuminte să se întoarcă sau te aventurezi pe urmele lor? Dar dacă nu se întorc pe partea asta, nu riști
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
înfrunta faptul că femeile sunt superioare din punct de vedere sexual și nu îndrăznesc să admită realitatea propriei slăbiciuni sexuale inerente. Această tristă stare de lucruri este cauzată, în primul rând, de ignoranța sexuală. Orice bărbat care este suficient de descuiat la minte ca să analizeze cu atenție tao pentru yin și yang - și suficient de disciplinat să-l și practice - va descoperi că Tao elimină complet inegalitatea fundamentală dintre forța sexuală a bărbatului și cea a femeii. Tao îi permite partenerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
am văzut chipul în lumina difuză și mi s-a părut că remarc o ușoară asemănare cu Elizabeth Short. Mi-am strâns fotografiile, am numărat până la zece și am urmărit-o pe tipă. Am ajuns la mașină chiar când ea descuia portiera unui Packard coupé alb ca zăpada, parcat la câteva locuri depărtare de mine. Când a ieșit din parcare, am numărat până la cinci, apoi am pornit pe urmele ei. Urmărirea pe patru roți m-a dus pe Ventura Boulevard, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]