1,251 matches
-
cană de apă și o cană de zahăr timp de 15 minute. Adăugați 1 cană de petale parfumate de trandafir - dar numai petale. Lăsați la infuzat până se răcește. Strecurați dacă doriți. Folosiți la clătite, napolitane sau înghețată pentru o desfătare neobișnuită. VEGETALE Substitut pentru morcovi Folosiți în supe și tocănițe rădăcini de morcov sălbatic (Daucus carota). Se folosește țesutul moale care înconjoară măduva. Atenție: Asigurați-vă că mirosul este cel specific morcovilor, deoarece planta seamănă cu cucuta, o plantă mortală
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
putut crede că dărîmă blestemata Bastilie, atît de aprig chiuiau, azvîrlind în mare cărămizile devenite inutile. Prezidînd întreagă această scenă, căpitanul stătea țanțoș pe puntea de comandă a corabiei, de la înălțimea căreia putea urmări veselul spectacol, pregătit parcă anume pentru desfătarea lui personală. Ahab stătea și el, pe puntea lui de comandă, însă întunecat și ursuz, cu privirea neclintită. în clipa cînd cele două baleniere se încrucișară - una, jubilînd pentru izbînzile trecute, iar cealaltă fremătînd de presimțirea viitorului - cei doi căpitani
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care sunt convergente cu cele pe care le susține o reflecție filosofică asupra bazelor moralității. Ar fi însă îndreptățită concluzia că cercetarea kantiană a bazelor moralității este, ce-i drept, o realizare speculativă sublimă, care poate procura cea mai înaltă desfătare cunoscătorilor, dar lipsită de orice utilitate practică? Nu cred acest lucru. Experiența vieții, modele exemplare de comportament, marea literatură sunt în măsură să fortifice, să vitalizeze exercițiul rațiunii morale comune, să întărească discernământul moral al oamenilor. Ele au, ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
peste alta, Chandler va avea amintiri plăcute legate de acea perioadă, spre deosebire de alți autori care populau bungalow-urile cu scenariști de la Hollywood. William Faulkner, de pildă, nu va scăpa niciodată de umilința de a fi lucrat pentru oameni ce simțeau o desfătare să reducă scriitori importanți la postura de lachei, să-i pună să lucreze la scenarii de proastă calitate (Karl, 1989, p. 474). Folosiți sub potențialul lor real, tracasați de pretențiile absurde ale regizorilor și producătorilor, șocați - precum Fitzgerald - de bizareriile
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
religios sau lingvistic. „Să vedem drept, însă și să lăudăm fapta bună, chiar și a celui mai mare vrăjmaș al nostru” scria Cantemir în Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane, iar despre științele respectate la turci el spunea următoarele: „Toată variata desfătare a înțelegerii și ingeniozității omenești și noțiunea căreia cu un termen general îi spunem știință, se numește în limba arabă ilm. Cât de vechi este la ei orice fel de știință ne arată îndeajuns înseși cunoștințele și indicațiile vechilor greci
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
așa ceva, nici corali albaștri sau polipi incandescenți. Era un spectacol miraculos, ce se desfășura în fața ochilor, iar prințesa se gândea cu părere de rău, că părinții ei nu au ocazia să vadă lumea acvatică cea miraculoasă! După câteva ore de desfătare a privirii, fata porni spre etaj, pereții din sticlă îi dădeau posibilitatea să poată cuprinde cu privirea tot peisajul maritim. Era o splendoare și se simțea fericită! Îi părea bine că se lăsase ambiționată de curiozitatea de a desoperi lumea
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Un pahar cu apă înainte de culcare. Câteodată, doar câteodată, unele lumini nu se aprindeau total, dar nici nu erau stinse. Lumânări. Nu se mișcau de la fereastră la fereastră, ci doar pâlpâiau ocazional, când răsuflarea unuia era mai puternică. O ultimă desfătare înainte de razele soarelui de mâine dimineață. Mi-am terminat plimbarea. Etajul trei, deși cufundat în aceeași lumină ca tot restul școlii, era mai pustiu. Aproape pustiu. Se auzeau zgomotele îndepărtate ale celor care scoteau paturile vechi din pod. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
premiul de onoare lui Pollio. Lui Gallus însă îi lipsește talentul tatălui său. Acel talent subtil ce i-a permis să creeze opere nemuritoare și glume rafi nate. Pollio scria, pentru că mințile oamenilor mari au nevoie de o mulțime de desfătări ca să se destindă. Gallus adaugă noi și noi rânduri, nu ispitit de ușurința cu care le scrie, ci mulțumit că sunt căutate, copiate și repetate. Sau poate se preface doar că este mulțumit. Un lucru e sigur: își dorește ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
una alta, ia obscuritatea ca pe o binecuvântare. Se lasă îmbrățișat de ea din toate părțile. Un zid între el și lumea înconjurătoare. Mai ales nu-l mai vede pe pisălogul ăsta enervant trimis pe capul lui. Savurează în tăcere desfătarea singurătății. Liniștea îl îmbie la meditație și amintiri. A rostit cu voce tare nu mele Domnului, el, care n-o să mai pună niciodată piciorul pe Pământul Sfânt... Liniștea devine apăsătoare. Pusio e primul care rupe tăcerea: — Acum un an și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
facem la fel, comentează acru Rufus. — Nu te da mare, că nici tu nu ești de-al lor, mârâie în fundat germanul. Nu e pus la punct și agresivitatea din tonul lui sporește: — Prețul acestui joc atât de îndrăzneț este desfătarea pri virilor... — Stai așa, măi cocoș! îl întrerupe batjocoritor instructorul. Simte că-și iese din fire. Dacă nu-ți place, ce cauți la Roma? De ce n-ai rămas să dănțuiești bălăngănind din sulă printre săbii? Pusio se înfurie: — Avem și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zăpezilor proa spăt căzute. Își îngroapă obrazul în faldurile de in. Miroase aidoma laptelui înspumat pe care-l auzi susurând când e muls de la uger. Îndepărtează timid șorțul de pe zona mult râvnită. Dar nu o pătrunde încă. Întârzie înadins momentul desfătării. Lipește urechea de pântecele ei ca să audă pulsând viața intimă a femeii. Continuă să o atingă și să-i recunoască trupul cu mâinile. Firul de argint din panglica purpurie a stolei îl zgârie, dar savurează durerea, căci dă impuls dorinței
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
țină. Pieptul i se umflă, respirația redevine precipitată. Știe bine că are spiritul și talentul să reușească. Își lasă brațul drept inert în jos, să se bălăbănească în voie. Dacă nu i-a fost hărăzit să și trăiască viața în desfătare, alături de femeia pe care nu va înceta niciodată să o dorească, atunci - cel puțin - să se ridice prin strădanie în propriii săi ochi la prețuirea pe care i-o vor da și ceilalți, dacă se va prețui singur. Cată pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tatăl său și ori de câte ori îl vede are impresia că o fărâmă din mult iubitul său frate mai trăiește încă. Trăsăturile i se încordează din nou. Drusus iar nu s-a putut stăpâni și a arătat în fața tuturor cât de multă desfătare simte când vede sânge vărsat, oricât de umili ar fi cei uciși. Încruntă mânios din sprâncene. Ar fi fost mai bine dacă principele s-ar fi abținut să-l pună pe Drusus să prezideze jocurile de ieri, pe care le-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plumbuite băteau pe acești muncitori ai țarinei, lovindu-i fără milă când nu mai puteau și cădeau de osteneală și de arșiță, pe brazda și pe holda-ncinsă de soarele amiezii. Iar Negură-Împărat trăia numai în belșug, în ospețe și desfătări, fără să-i pese de cei care se istoveau adunându-i atâtea bogății. Îi luaseră spaima nu numai oamenii de pe moșiile sale, dar și sălbăticiunile codrilor, păsările cerului și peștii din fundul apelor pe care îi vâna cu plasa și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
fusese ucis de tâlhari, sau sfâșiat de lighioanele văgăunilor. “Cine știe ce zimbru l-a spintecat gândea el, cine știe ce urs l-a strâns în brațe de i au trosnit oasele”. Ca să mai uite de amar Negură-Împărat căuta tot felul de cazne și desfătări. Parcă tot vânătoarea era cea mai crâncenă, că-i fura gândurile, îi mai astâmpăra dorul și jalea. Din zorii zilei, până în faptul nopții, bătea bătrânul coclaurile, trăgea fără milă în orice vietate îi ieșea în cale, fie căprioară, fie viezure
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiți locuitorii țării, și nu mai rămîne decît un mic număr din ei. 7. Mustul stă trist, via este veștejită; toți cei ce erau cu inima veselă, suspină. 8. A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfîrșit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria arfei. 9. Nu se mai cîntă cînd se bea vin și băuturile tari li se par amare celor ce le beau. 10. Cetatea pustie este dărîmată; toate casele sunt închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
se bea vin și băuturile tari li se par amare celor ce le beau. 10. Cetatea pustie este dărîmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. 11. Pe ulițe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nici o veselie în țară. 12. Numai pustiire a mai rămas în cetate, și porțile stau dărîmate. 13. Da, în țară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci cînd se scutură măslinul, sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fi numit "Dregător de spărturi", "Cel ce drege drumurile, și face țara cu putință de locuit." 13. Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti, neurmînd căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededîndu-te la flecării, 14. atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
capătă apoi culori patinate de vechime când Filip își amintește ritualul mereu repetat al descinderii în port a armatorului grec Dimitrios, în drumul său spre misterioasa lui ibovnică, Felicia, sechestrată în palatul păzit de doi negri. Fast oriental, descris cu desfătare verbală, ca la Mateiu Caragiale. Amintirile lui Filip se întrepătrund cu visele lui Carol. în visul acestuia din urmă, sfârșitul e tragic și învăluit în mister. în palat este descoperit cadavrul torturat al armatorului. Și nu mai știm dacă venea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ar mai fi, Cum și cerul fără aștri Visul n-ar mai ispiti. Omul fără de visare N-ar mai fi ajuns un’ este, În prag cert de eclipsare, Ori în triumf, spre creste. Și tot asemeni făr’ amor Curat în desfătare, N-ar ști ce este sfântul dor, Suspinul lui cel mare. Și gândul fără de Iisus N-ar ști ce e jertfire Cu sens suprem și mai presus De orice fel de fire. Și viața fără Dumnezeu E un pustiu sub
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
În care colcăim E bună, fără popă, Ca să ne pocăim. Pe unii, timpu-i ține-aproape, Deși trec tot prin mari hârtoape; Pe alții, crunt îi mai desparte, Deși nu-s gropi ori oale sparte. „Pentru unii, timpu-i mumă” Cu belșug și desfătare; „Pentru alții, doar o ciumă”, „Chiu și vai prin buzunare”. Un dolar ieșit din turmă, Singur s-a predat ca rob La un leneș, dar la urmă Și-a zis trist: „Am fost neghiob!” Unii-n nesfârșit tupeu, „Fără doar
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
capătă apoi culori patinate de vechime când Filip își amintește ritualul mereu repetat al descinderii în port a armatorului grec Dimitrios, în drumul său spre misterioasa lui ibovnică, Felicia, sechestrată în palatul păzit de doi negri. Fast oriental, descris cu desfătare verbală, ca la Mateiu Caragiale. Amintirile lui Filip se întrepătrund cu visele lui Carol. în visul acestuia din urmă, sfârșitul e tragic și învăluit în mister. în palat este descoperit cadavrul torturat al armatorului. Și nu mai știm dacă venea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cine știe ce motiv, se rătăcea-n odaia ei, Mașa Îl așeza cât mai departe de canapea. Totuși, mirosul iute ce emana de-acolo Îi determina pe rarii ei vizitatori să tragă cu ochiul spre respectivul loc intim, sortit odihnei trupului și desfătării. Poate că Înseși coșmarurile ce-o bântuiau la fiecare sfârșit de lună Își aveau izvorul În grămada de boarfe mucegăite și pline de păianjeni ce putrezea sub pat... Noaptea demonii căutau murdăria. Unde vedeau un pic de apă sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
talere ale unei balanțe aflate În extaz, având de o parte și de alta câte un sfârc greu, zemos, și cu sexul ca un platou auriu din mijlocul căruia Își Înălța gâtul același pui de cocostârc golaș și lacom de desfătări. Jos, lângă platou, cele trei țevi ale Extraterestrului se făceau din ce În ce mai mici, revenindu-și la forma lor obișnuită, iar clopoțeii se transformaseră brusc În șase copeici amărâte, cu care dacă te-ai fi dus la piață n-ai fi reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
obișnuită. Departe! Negrul rănit. Sângele. Iar acum, confruntat cu toată această superfeminitate, senzualitate, vedea totul cu exagerată claritate. Așa cum văzuse și Riverside Drive, luminată malefic, după ce urmărise furtul din geantă În autobuz. Așa vedea și acum. Să vezi era o desfătare. O, desigur! O plăcere supremă! Soarele poate străluci și poate fi o binecuvântare, dar uneori arată furia lumii. Asemenea strălucire, intensitatea lucrurilor totodată Îl Înspăimântau. Limpezimea moale a chipului Angelei, sforțarea sprâncenelor - amestecul deplin de bun și de rău mirositor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]