811 matches
-
înseamnă o victorie cu mult mai grea... Când Dumnezeu îngăduie unei curtezane iubirea adevărată, această iubire, care apare la început ca o iertare, ajunge pentru ea, aproape totdeauna, fără pedeapsă...La ele trupul a tocit sufletul, simțurile au mistuit inima, desfrâul a făurit sentimentelor o adevărată platoșă... Ele (curtezanele) iubesc pentru că asta le e meseria, nu din elan...Au mințit de atâtea ori, încât nimeni nu vrea să le mai creadă și, în vâltoarea remușcărilor, sunt mistuite de iubirea lor... Ele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să fim gonite și insultate... Noi nu ne aparținem. Nu mai suntem ființe, suntem lucruri. Suntem cele dintâi în amorul lor propriu, cele de pe urmă în stima lor... Din iubire pentru Armand, Marguerite a vrut să rupă cu viața de desfrâu, cu viața de întreținută, să vândă tot și să se dăruiască lui Armand dar, nu putea renunța la bătrânul duce, amantul ce o întreținea, pe considerente financiare. Din jurnalul pe care l-a lăsat înainte de a muri, Armand a aflat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
slujbă numai după ce angajatorului i s-a oferit Sonia. Rodion Raskolnikov n-o judeca pe Sonia. Se gândea că tânăra avea doar trei drumuri: să sfârșească sărind în apă, să ajungă nebună la balamuc sau să se arunce în brațele desfrâului, acelui desfrâu care amețește gândirea și împietrește inima. A ales ultima cale, fără să-și altereze inima și sufletul. Și mama vitregă, Katerina Ivanovna, abrutizată de sărăcie, a apărat-o pe Sonia de acuzația de furt (înscenat de Lujin, un
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
după ce angajatorului i s-a oferit Sonia. Rodion Raskolnikov n-o judeca pe Sonia. Se gândea că tânăra avea doar trei drumuri: să sfârșească sărind în apă, să ajungă nebună la balamuc sau să se arunce în brațele desfrâului, acelui desfrâu care amețește gândirea și împietrește inima. A ales ultima cale, fără să-și altereze inima și sufletul. Și mama vitregă, Katerina Ivanovna, abrutizată de sărăcie, a apărat-o pe Sonia de acuzația de furt (înscenat de Lujin, un escroc ce
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
scriitor rus cu discreție și cu finețe, ca o întrupare a nobleții sacrificiului, ca o imagine a frumuseții sufletului proiectată într-o lume mizeră, agresivă. Deși era o prostituată cu condicuță, prostituția nu o atinsese decât mecanic, nicio picătură de desfrâu nu-i pătrunsese în suflet. Sonia părea o fetiță, era blondă, mică și slabă, destul de frumușică, cu ochi albaștri minunați, cu obrăjor palid, cu glăscior blajin. Această ființă firavă, fragilă și vulnerabilă exprima bunătate și candoare, avea capacitatea de a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pescărițe, școlărițe. O vizită în acest stabiliment costa trei ruble și o noapte, zece ruble. Alte trei stabilimente, la fel de cunoscute, ale Sofiei Vasilievna, Anei Markova, și La Kievul cel vechi sunt mai puțin luxoase, dar extrem de frecventate. Celelalte case de desfrâu plătit aveau tarife reduse, 1 rublă. În Iamskaia cea mică, stabilimentele erau de condiție proastă, erau frecventate exclusiv de soldați, lucrători, borfași, într-un cuvânt, de oameni sărmani. Prețul scădea la 50 de copeici, acesta era prețul femeilor care prestau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mahalalei a atras atenția oficialităților care au trimis reprezentanți ai societăților de îndreptare a moravurilor pentru a convinge pe profesionistele sexului plătit să se integreze cinstit în viață, după cum a făcut și actrița Rovinskaia. Din sutele de femei ce practicau desfrâul plătit, de cele mai multe ori umilitor, cu o rublă sau cu cincizeci de copeici, se desprind câteva figuri. Manka zurbagioaica este o pătimașă jucătoare de cărți; este blajină, bună și împăciuitoare și sare mereu să aplaneze conflictele dintre femei. Tamara este
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
talentul, știa că a încercat să se sinucidă într-un spital din Nisa, l-a considerat un nou Gorki din Balcani. Chira Chiralina este povestea dramatică a două femei, mamă și fiică, care s-au solidarizat, protestând prin petreceri și desfrâu cu bărbați împotriva soțului violent și a fiului său. Cele două femei Chira Chiralina, o tânără frumoasă și senzuală de paisprezece-cincisprezece ani, și mama ei, provenită dintr-o familie cu tatăl turc și mama româncă, măritată împotriva voinței ei cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
asemenea cu origini evreiești, cu ferme convingeri marxiste, ateu convins, să devină, după doar câteva clipe ("două minute") petrecute într-o "biserică", "catolic, apostolic și roman"? Cum poate evreul Richard Wurmbrand, un comunist înregimentat, ateu ce își petrece tinerețea în desfrâu, după cum el însuși mărturisește în debutul cărții sale Cu Dumnezeu în subterană, să devină creștin, pastor luteran? Greu de răspuns acestor întrebări. Aproape imposibil. Ceea ce putem noi face, însă, e să prezentăm procesele convertirii celor trei, în speranța că în
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Dumnezeu și anunță, "ziua lui Iahve", când Domnul va judeca lumea (2: 12-17). De aceea el condamnă nu numai trufia regelui din Assur, ci și păcatele sociale și politice ale lui Iuda - oprimarea săracilor (3: 12-15), luxul (3: 16-24) și desfrâul (5: 11-l3), nedreptatea (5: l-7,23), răpirea ogoarelor (5: 8-10) - păcate pe care le consideră tot atâtea acte de răscoală împotriva lui Iahve (l: 2-3). El îi condamnă, de asemenea, pe răii cârmuitori (28: 14-22) și pe preoții și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
plăcerile pe care alte colege de-ale lor, mai norocoase, le au: „Și ninge în orașul mare/ E noaptea plină de orgii,/ Iar prin saloane aurii/ S-aud orcherstre, și fanfare.// Femei nocturne, singurele/ La colț de stradă se ațin,/ Desfrîu de bere și de vin/ Prin berării, și cafenele.// De orbitoare galantare/ De diamant, și de rubin.../ Și de averi orașu-i plin,/ Și ninge în orașul mare!...”4 ) în proză lucrurile sînt spuse ceva mai net: „Pentru cincizeci de bani
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ca totul - oameni, vitrine, automobile - să pară fascinante. Orașul cu numeroase cafenele și restaurante, unde viața de zi se prelungește, cu o frenezie în plus, în viață de noapte: „Și pe publice terase/ Plîng viori sentimental.../ E parfum, bomboane/ Și desfrîu de lupanar...” 4) „Orașul prăbușirilor”! Orașul cu amanți bogați și cu „burgheze colorate”, întreținute sau neveste. Orașul mare vara, pandantul orașului mare iarna, din „Și ninge...”, văzut, în ambele cazuri, cu un ochi de moralist, critic. Din „Amurg”, cel mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
adecvat. Poemele lui Bacovia nu au „umpluturi”. Iau un exemplu la întîmplare: „Și ninge în orașul mare/E noaptea plină de orgii,/Iar prin saloane aurii/ S-aud orchestre și fanfare.// Femei nocturne, singurele/ La colț de stradă se ațin,/ Desfrîu de bere și de vin/ Prin berării, și cafenele.// De orbitoare galantare/ De diamant, și de rubin... Și de averi orașu-i plin,/ Și ninge în orașul mare!...” („Și ninge...”). Mai încăpeau o strofă-două. Un alt poet poate că le-ar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Livius relatează în detaliu în capitolul VIII, volumul XXXIX, din cartea sa Istoria Romei de la fondarea orașului până în secolul al IX-lea înainte de Hristos. Bacanalele erau petreceri nocturne unde femeile, vrăjite de entuziasmul și de delirul mistic, se dedau la desfrâu și la dezmățuri sexuale, orgii care, evident, au stârnit imaginația artiștilor (în special a grecilor Euripide în tragedia sa Bacantele și sculptorul Scopas care a imortalizat prin opera sa Menada una dintre aceste femei posedate) și care corespund perfect cu
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
atunci când devin excesive se transformă în pasiuni, patimi sau vicii. Deturnările instinctuale, în viziunea lui Paulescu, pot avea impact social negativ cum ar fi: beția - exagerarea instinctului de nutriție, lăcomia - exacerbarea instinctului de proprietate, trufia - hipertrofierea instinctului de dominație și desfrâul - deturnarea instinctului de reproducere. Acestea sunt de fapt cele patru patimi pe care Paulescu le vede ca adevărate plăgi sociale ce afectează grav personalitatea umană și degradează mediul social în care acesta trăiește. Împotriva acestora ia hotărât atitudine, plecând de la
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
contemporanii. Pentru fiecare din vicii, nu numai că le relevă, dar aduce argumente convingătoare pentru combaterea lor. Iată câteva exemple: - Pentru patima de nutriție „Destul ați petrecut satisfăcând voința păgânilor aceia dintre voi care au trăit în dorințe pătimașe, în desfrâu, în beții, în excese de mâncare și de băutură precum și în închinarea nelegiuită a idolilor. Neamurile se miră și blestemă că nu mai alergați în aceeași dezordine a destrăbălării’. - Pentru patima de reproducție (desfrâul) „Scumpii mei - vă conjur să vă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
au trăit în dorințe pătimașe, în desfrâu, în beții, în excese de mâncare și de băutură precum și în închinarea nelegiuită a idolilor. Neamurile se miră și blestemă că nu mai alergați în aceeași dezordine a destrăbălării’. - Pentru patima de reproducție (desfrâul) „Scumpii mei - vă conjur să vă abțineți de la dorințele cărnii care luptă împotriva sufletului’. - Pentru patima de proprietate „Nimeni dintre voi să nu sufere ca omorâtor de oameni, sau ca hoț, sau ca bârfitor, sau ca profitor de bunurile altora
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
este dorința de libertate deplină a națiunilor nou născute, care-și doreau o biserică proprie și nu o subordonare față de biserica universală. Invocarea abuzurilor drept pretext nu se justifică, deoarece biblia în litera ei era respectată, nepromovând nici beția, nici desfrâul, nici cupiditatea, și nici despotismul, toate acestea nefiind altceva decât devieri ale instinctelor, aspecte ce vor fi promovate mai mult sau mai puțin voalat chiar de ereziarhi. Singura acuză ce se putea aduce era incompatibilitatea funcțiilor papale de pastor suprem
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în rândurile tineretului) ca un corolar al civilizației, conduc la secătuirea fondului biologic al națiunii afectate. Ultimul aspect fiind cel mai grav este considerat în multe părți ale lumii, mai ales civilizate, ca o adevărată plagă socială. Viciul de reproducție (desfrâul). Reformatorii tratează acest aspect într-un mod total opus prescripției biblice. În timp ce Biserica Apuseană impune întregului său cler castitatea ca o pavăză împotriva desfrâului, Luther în scrierile sale spune „ să faci jurământul de sărăcie și castitate perpetuă e să vrei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în multe părți ale lumii, mai ales civilizate, ca o adevărată plagă socială. Viciul de reproducție (desfrâul). Reformatorii tratează acest aspect într-un mod total opus prescripției biblice. În timp ce Biserica Apuseană impune întregului său cler castitatea ca o pavăză împotriva desfrâului, Luther în scrierile sale spune „ să faci jurământul de sărăcie și castitate perpetuă e să vrei să blestemi toată viața”. Căsătoria lui cu o călugăriță, care a și născut imediat după nuntă, este suficient de evocator ca exemplu. Mai mult
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
umbrit personalitatea. Nu trebuie uitat însă că ele se circumscriu unui climat național și european, pe care nici o minte rațională nu și l-ar dori repetat astăzi, așa încât lucrări precum: „Complot jidanofrancmasonic împotriva neamului românesc”, 124; „Jidanii și alcoolismul”, 127; „Desfrâul jidanilor”, 128 și „Degenerarea rasei jidănești’’, 128; ca și articolele publicate în Apărarea Națională, trebuie încadrate acelei epoci zbuciumate. Însuși Paulescu declara cu convingere la 23 Martie 124 în depoziția sa în fața Curții cu Jurați la procesul complotului studențesc împotriva
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
continuă expeditorul, pe care, ce mai tura-vura, îl cheamă Prosper Mérimée și tocmai a trăit „une histoire de fille“, pe care vrea neapărat să i-o povestească domnului Conte. Vă imaginați probabil, nu e o poveste prea cuminte, dar nici desfrâul prea mare: în timpul unei promenade cu vaporașul pe Sena, apare Pauline, o tânără atrăgătoare care-și ceartă amantul infidel, și-apoi sfârșește în grupul prietenilor lui Prosper. Prilejuindu-i scriitorului niște întrebări rămase celebre în istoria, încă nescrisă, a chestionarelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
în istoria, încă nescrisă, a chestionarelor vitale: „Cum se face că, în clasele de jos, femeia îi e în asemenea măsură superioară bărbatului? Și de ce, indiferent de proveniența socială, femeile se-ndrăgostesc de animalele cele mai nătânge?“. Am început cu desfrâul și am terminat cu femeile, ca și cum ar fi vreo legătură între toate astea. Adevărat e doar că Stendhal, citind P.S.-ul epistolei pe care i-a trimis-o prietenul și discipolul său Mérimée, trebuie să fi zâmbit cu indulgență: „Mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
tainice a lui Ares cu Afrodita, chiar în casa lui Hefaistos, necinstindu-i patul". Întors acasă, Hefaistos îi află pe cei doi zei făcând dragoste, îi leagă așa îmbrățișați și cheamă pe toți zeii și zeițele să fie martori la desfrâul Afroditei. După replicile amuzante ale lui Apollo și Hermes, când Hefaistos este convins de Poseidon să-i dezlege pe cei doi îndrăgostiți, Homer precizează: "De cum se văzură scăpați, îndrăgostiții o și zbughiră: Ares în Tracia, iar Afrodita în Cipru, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
durile mai departe: sunt zămislite de insomnie; măr tu risesc că aș prefera un vis.“ Ar fi greu de găsit un text în care să se exprime cu mai multă energie drama lucidității, a acelei stări extreme la care ajunge desfrâul inteligenței, și unde ești rupt de tot, unde încetezi să mai fii natură. Iar nenorocirea este că, odată lucid, devii mereu tot mai lucid; nu mai e chip să tri șezi sau să dai înapoi. Iar acest progres are loc
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]