766 matches
-
să se fi dus o luptă crâncena, căci avea în fața două posibilități: fie să-și lanseze la apă navele, ca să închidă cu ele intrarea în laguna și să blocheze astfel în interior Peștele Zburător, fie să iși distribuie războinicii prin desișurile de lângă apă, de unde să poată navali asupra dușmanilor în clipa când aceștia vor fi pus piciorul pe nisip. Analiza poziția lunii, calcula timpul de care dispunea și - așa cum calculase și Miti Matái mai devreme - ajunse la concluzia că acesta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Privi spre înaltul cerului fără nici un nor, spre coroanele copacilor ce se aplecau peste apă și își aminti de ziua când petrecuse zece ore într-o groapă, privind cerul tot așa și auzind înspăimântat vocile vietnamezilor care îl căutau în desișuri. Nu le înțelegea cuvintele, dar știa că vorbeau despre moartea lui cu aceeași naturalețe cu care el însuși vorbise cu câteva zile înainte despre moartea unui partizan surprins în ambuscadă. Până la urmă, obosiți să-l mai caute, s-au așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mulțumiri, oh, Doamne, că ai grijă de robii tăi până și în ultimul colț de pe planetă... Dumnezeule, ce foame! Intră ca fulgerul și se așeză la masă. — Spălați-vă pe mâini, părinte. — N-am chef! — Ați stat tolănit lângă un desiș de urzici roșii. E de-ajuns doar să le fi atins. Dacă înghițiți așa ceva, o să aveți trei zile diaree. — Ai pretenția că mă înveți să trăiesc pe Amazon? Pe mine, care de paisprezece ani...? — Niciodată nu încetezi să înveți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vierme, își înălță cât putu de mult extremitatea opusă a corpului și lăsă să-i scape o lungă și armonioasă bășină presărată cu tonalități romantice, căreia îi răspunse o altă bășină, de data asta pe un ton ascuțit, izbucnită din desișul adânc al mangrovelor. Silueta cenușie cu corp lătăreț și cap minuscul a „trompetistului“ se îndepărtă domol în direcția aceea și deodată un duet de pârțuri căpătă caracterul unei autentice conversații de amor. Bărbatul zâmbi în caiacul său, vru să intervină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cotropea selva, și vreo sută de „maimuțe-păianjen“ fugiră din ramură în ramură, zbierând isterice. Minutele, secundele deveniră infinit mai lungi pe măsură ce „puf-puf“ se apropia și mai că i se putea ghici itinerarul din zburătăceala pe care o pricinuia viețuitoarelor din desișuri. Lângă apă, unde spăla vasele de la prânz, fata rămase nemișcată, ca o stană de piatră, cu urechea atentă și expresia uimită, încercând să cerceteze semnificația acelui zgomot pe care nu-l mai auzise niciodată înainte. Părăsi hamacul, închise cartea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Într-o lună, o tabără putea ajunge de la neantul absolut la cincisprezece mii de locuitori, ca să dispară în același fel luna următoare, devenind din nou neant, când „bomba“ era secătuită. Atunci, cei cincisprezece mii de căutători se împrăștiau, înghițiți de desișuri, luați de vânt spre cele patru puncte cardinale și umblau așa, precum câinii de vânătoare pe urma prăzii, până când se răspândea din nou zvonul despre un zăcământ. Garimpeiros nu admiteau altă lege decât pe cea a propriului lor cod; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spirt, iod sau zeamă de tutun. Tot corpul - în special picioarele și brațele - devenea atunci o hartă de răni supurând cu o durere surdă și permanentă, obiectiv predilect al muștelor și al țânțarilor. Căpușele erau cel mai mare blestem al desișului, unul din prețurile cele mai ridicate pe care Natura îi obliga să le plătească pe cei care doreau să locuiască în selvă. Căpușe, căldură umedă și țânțari, cele trei mari impozite ale selvei. Dar plătea cu plăcere, acum, când încetaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zilele fără soare, nu era chip să-l faci pe un yubani să iasă noaptea. Dar în ziua aceea, soarele era în înaltul cerului, Intié erau stăpânii lumii, iar Kano, cel cu picioarele diforme, mergea cu un pas sigur prin desișuri, mereu spre Nord-Vest, fără ajutorul busolei, călăuzit de un instinct tainic care îl conducea direct spre obiectiv, chiar și în acel nesfârșit labirint cu arbori identici cu alți arbori. Odată cu căderea serii, indianul se opri într-un luminiș, căută ramuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
opri cu un gest, când o lua pe cărarea spre colibă. Îi arătă o deviere spre Sud: — Yubani-i vor să vorbească, spuse el. Îl urmă în tăcere. La căderea nopții, ajunseră pe malul unui igarapé, intrară adânc în labirintul unui desiș de mangrove și dădură pe neașteptate peste primele colibe ale satului, ceva mai mult de douăzeci, fără pereți, cu acoperișuri de nipa ce coborau aproape până pe pământ. Un foc mare strălucea în toate locuințele și chiar în uși și pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
speriat. — Hai, gata! E de-ajuns. O sili să ridice capul și o sărută pe frunte: — Să fii cuminte! Împinse ambarcațiunea, sări înăuntru și începu să vâslească, foarte rar, spre vărsarea râușorului. Când era pe punctul de a dispărea printre desișuri, se întoarse și agită mâna în semn de bun-rămas. Piá, foarte liniștită, cu apa până la genunchi, îl privea plecând. Vâsli rar, prin canalul aproape nemișcat, la umbra mahonilor și a arborilor de capoc, printre liane și plante agățătoare. Vâsli fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și căldură, noaptea. Căldură, în zorii zilei și chiar la căderea nopții, pentru că pe râul larg San Pedro nu bătea nici o adiere de vânt, iar soarele îi pedepsea apele, care îi restituiau înmulțit sclipirile. Acolo, nu domnea penumbra liniștită a desișurilor din pădure, ci de la suprafața apei râului se înălța, de pe la mijlocul dimineții, un abur dens, o umezeală sâcâitoare care te făcea să asuzi șiroaie, îți îmbiba hainele și îți aburea ochelarii. Apoi, dintr-odată, venea un vânt cald și dens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Când ajunse în fața tractorului, mecanicul tresări speriat, puse marșarierul și începu să dea îndărăt cu graba pe care i-o permiteau copacii. Merse în urma lui până ajunse la primul tronson al șoselei, ceva mai mult decât un luminiș deschis în desișul pădurii; pământul cărămiziu contrasta cu verdele hățișurilor, un verde ce apărea acum murdar de praf, opac și fără viață. Vreo douăzeci de oameni îi ieșiră în întâmpinare. Unii trebuie că erau soldați, deși nu purtau uniforme, doar puști la umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vom avea aici o întreagă armată. Își fixă privirea spre capătul drumului. În depărtare, își făcu apariția un nor de praf. Căută un sac, aruncă în el ce mai rămăsese din lada cu bere și se îndreptă fără grabă spre desișurile pădurii. Indianul își continua sarcina. Cea de a cincea bestie de fier sări în aer și Kano bătu din palme nebun de bucurie. Apoi, alergă din nou să caute alt bidon cu benzină. Pe șosea, un camion căpătase formă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
stropească cu benzină ultima lui victimă. Huruitul motorului căpătă intensitate și se puteau auzi deja strigătele mânioase ale oamenilor. Gloanțele deveniră o ploaie în jurul indianului yubani, care aruncă deodată bidonul în aer și alergă în urma lui. Se făcură nevăzuți în desișul pădurii. — Mare războinic...! Mare războinic, îl felicită el. Tu singur ai dat gata monștrii de fier. În spatele lor rămaseră voci mânioase și împușcături fără rost. „În acele momente, în cele mai ascunse abisuri ale sufletului său, în cele mai îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de întoarcere la Misiune; morții fură îngropați când soarele era sus pe cer; curara începu să se întărească pe la mijlocul după-amiezii, iar în zori, războinicii începură drumul răzbunării. În dimineața celei de a treia zile, sosiră în tabără. O priviră dintre desișuri. Crescuse de necrezut de mult și era deja pe jumătate sat, pe jumătate fortăreață, cu mitraliere amplasate în cazemate ordinare, țintind direct spre locul unde începea selva, la două sute de metri depărtare. Sentinelele nu-și desprindeau ochii din hățișuri, atente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
José spuse ceva în yubani, brațele coborâră din nou și indienii își reluară vechea lor poziție, strânși pe vine. Așteptară sosirea exploratorilor. Găsiseră avioneta camuflată lângă șosea, la vreo trei kilometri depărtare. O porniră în liniște prin cele mai întortocheate desișuri, strecurându-se tiptil ca niște umbre, fără să miște o frunză, încât se va putea spune cu siguranță că nimeni nu străbătuse vreodată acele păduri. Războinicul care a descoperit avioneta servea drept călăuză. Își deschidea calea cu siguranța celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
era nimic. Oricât de mult își forță privirea, nu zări decât verdele încâlcit al junglei, dar războinicul insistă. Nimic. José Correcaminos a fost cel care îl obligă să observe urmele roților în noroi. Luă urmele cu privirea și descoperi un desiș mare în care se putea întrezări capătul cozii. Îi dăm foc? propuse Inti. Negă din cap. Un vehicul se apropia cu mare viteză. Zgomotul motorului era clar perceptibil și după câteva clipe apăru la capătul pistei înnoroiate. Se ghemuiră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mare în care se putea întrezări capătul cozii. Îi dăm foc? propuse Inti. Negă din cap. Un vehicul se apropia cu mare viteză. Zgomotul motorului era clar perceptibil și după câteva clipe apăru la capătul pistei înnoroiate. Se ghemuiră în desișuri. Yubani-i își pregătiră sarbacanele și ridică imperativ brațul. — Nu faceți nimic! José repetă ordinul aproape în aceeași clipă când vehiculul, un jeep închis, se oprea în fața lor, lângă aparat. Căpitanul Salas coborî înarmat cu o mitralieră scurtă cu care ținti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pregătiră sarbacanele și ridică imperativ brațul. — Nu faceți nimic! José repetă ordinul aproape în aceeași clipă când vehiculul, un jeep închis, se oprea în fața lor, lângă aparat. Căpitanul Salas coborî înarmat cu o mitralieră scurtă cu care ținti direct în desiș. Îl urmară cei doi piloți, iar Planchart rămase la volan, fără să stingă motorul. Aviatorii se îndreptară spre desiș și începură în mare grabă să îndepărteze camuflajul, lăsând la vedere fuzelajul verde metalic. Lucrau afectați parcă de o subită nervozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
jeep închis, se oprea în fața lor, lângă aparat. Căpitanul Salas coborî înarmat cu o mitralieră scurtă cu care ținti direct în desiș. Îl urmară cei doi piloți, iar Planchart rămase la volan, fără să stingă motorul. Aviatorii se îndreptară spre desiș și începură în mare grabă să îndepărteze camuflajul, lăsând la vedere fuzelajul verde metalic. Lucrau afectați parcă de o subită nervozitate, care contrasta cu calmul lor din tabără. Și căpitanul părea neliniștit, iar Planchart striga ceva, fără să îndrăznească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Xudura, care nu deschisese gura toată ziua, ridică brațele cerând să se facă liniște, spuse ceva de neînțeles pentru albi și arătă în mod imperativ spre pădure. Kano și războinicul se ridicară sărind în picioare și se făcură nevăzuți în desișuri. — Ce dracu’ se întâmplă acum...? — Cel care se va întoarce cu un șarpe surucurú va dovedi că spiritele sunt de partea lui și că are dreptate. Dacă primul se întoarce Kano, se va face cum spui tu. Dacă Ecla va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu putință ca cineva să nu înțeleagă asta? — Ei... Se auzi un țipăt. A fost un urlet sfâșietor, de durere și de moarte, de frică și de agonie. Venea din pădure și toți își ciuliră urechile, cu ochii ațintiți în desișuri. Trecură minute bune. Lumina dispăru și noaptea veni prinsă în coada ultimului stârc care se făcu nevăzut printre copaci. În selvă, nu era crepuscul; ziua și noaptea, noaptea și ziua se succedau brusc, aproape fără tranziție și trebuiră să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aflau Xudura și José Correcaminos, arătă șarpele și exclamă în yubani: Va fi răzbunare! — Când?, vru să știe Xudura. — Mâine... În zori! Era absurd să se lase omorât în felul acela, și o știa. De cum ar pune piciorul departe de desișurile ocrotitoare, mitralierele ar începe să scuipe moarte și ar fi dintre primii căzuți. Nu mai avea agilitatea de odinioară, nici capacitatea yubani-lor de a se face una cu pământul, de a sări sau de a se camufla. Cât despre Inti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
eficiență. Iar ceilalți! Atât de mândri de sarbacanele și de curara lor, orbiți de setea lor de răzbunare, incapabili să înțeleagă că singurul mod pe care îl aveau de a pierde acel război era să atace pe față. Ocrotiți de desișuri, sarbacanele și curara ar fi pricinuit ravagii printre muncitori și soldați și, totuși, erau acolo, ghemuiți sub minusculele colibe pe care și le construiseră ca să se apere de Taré ale nopții, hotărâți să se arunce în moarte de îndată ce își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fi băgat în cur mitralierele... Mitraliere de calibru cincizeci... Dumnezeule din ceruri! Încă își mai amintea bubuitul lor sec, asemănător unui scurt tunet care se izbea în același timp de mii de munți. Trăsese cu ele de multe ori în desișuri și îl impresiona mereu să vadă cum sar în aer ramuri, frunze și pietre, ca și cum o mână gigantică ar fi trecut la firul ierbii cu o imensă macetă. Nimic nu rămânea în viață de cealaltă parte a punctului de cătare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]