790 matches
-
aparatură ultramodernă. Se înregistra discuția cu pacientul pe un laptop cu DVD și wireless link. -Cum merge tratamentul? se interesa doctorița. -Tratamentul?! Nu știu.Acum alte probleme. -Ce fel de probleme? -Au ales pe altcineva la Banca „Juan Marengo”. Sunt disperat. -Și dumneata ai trecut dincolo,la cealaltă bancă? -Nu.S-a primit un telefon anonim din România și s-a spus că sufăr de sindromul „Doctor Jekyll and Mister Hyde”... Acum sunt om de ordine la bancă.Noul președinte a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
stihiile negurilor își arată dinții sclipind în lună și liniștea se unduiește agale printre păduri peste pământul încolțit după lunga înfrigurare a iernii Și ticăitul sec al secundarului de alamă tăia în felii egale repetat monoton ca un clopot spart disperând spiritul ce-și așază în lada de zestre îndoieli întrebări născute din întrebări din întrebări încolțind răspunsuri iscoditoare de noi îndoieli până când pleoapele închideau cortina dinspre o lume spre alta deschizând-o o lume zidită trainic pe dunele fumegoase ale
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
plece! A pus-o să avorteze și dus a fost! — Nici nu i-a scris, nici n-a chemat-o! Nici nu i-a trimis vreodată ceva, un Wiener Kaffe, o ciocolată! — Ce tot vorbiți? Știu de la Victor că era disperat, i-a trimis scrisori, bani să vină, că el nu mai avea cum să se Întoarcă! — L-ar fi trimis pe front... — L-ar fi băgat la Închisoare... L-ar fi condamnat la moarte... A fost condamnat la moarte! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
timp, vărul Victor, abonatul șopurilor, regele pieței negre, care cumpără și vinde informații de o jumătate de secol, Înota mai departe prin mulțime cu florile În mână: — Loc, loc, loc! Vă rog, faceți loc! Victor semănând panică În jur, toți disperați că ar putea veni Între timp alții care să ne chidnapeze musafirul sau că Însuși Traian, neobișnuit să-și pierdă vremea fără nici un folos intelectual, se va Întoarce pe călcâie și va lua oricare alt avion În oricare altă direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
răutate și reproșuri. Odată ajunsă acasă, am sunat la București (singura rudă pe care o mai avea, sora soției) pentru a-i anunța tragicul eveniment. Nu-mi vedea să cred că nu am nicio reacție. Nu am plâns, nu am disperat. Mi-am făcut o cafea și mi am aprins o țigară, rămânând cu privirea În gol. La un moment dat, a coborât vecina de la etajul patru și m-a Întrebat dacă este adevărat ce se vorbește prin oraș. Am confirmat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că acum au ajuns la o cu totul altă concluzie. Da, am un iubit, dar viața mea sigur nu e basmul care credeam eu că va fi. Deodată îmi dau seama că în cea mai mare parte a timpului sunt disperat de singură, chiar dacă sunt în Los Angeles, cu Brad. Sunt mult, mult mai singură decât eram acasă, în Kilburn. Cu cât mă gândesc mai mult la asta, cu atât mai tare îmi dau seama că nu m-am simțit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
instalează un lung vid de putere! Mă trezesc cu șeful meu la ușă. — Trebuie să mergem urgent să apărăm GDS-ul de mineri... M-a sunat Khadafi, zice că are informații că merg într-acolo să distrugă tot. Liiceanu e disperat... S-a țicnit?... Care Khadafi? Apoi îmi revin. Desigur, e vorba despre directorul Institutului Goethe. Pe care îl găsim acolo. Convocase toți cunoscuții să vină să apere - cu un lanț uman, cu pieptul gol, cu vorba, cu pumnul? - elita postdecembristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
fi putut cina împreună? Mă bombarda cu întrebări. M-a așezat pe un scaun, mângâindu-mă de parcă aș fi fost o pernă, mi-a oferit cu insistență havane, prăjituri, vin. Pur și simplu nu mă putea lăsa în pace. Era disperat pentru că nu avea whisky în casă, a vrut să-mi facă o cafea. Își scormonea creierii să afle ce-ar fi putut face pentru mine. Și râdea și zâmbea încântat și, în exuberanța fericirii lui, transpira prin toți porii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
stridente, să plutească spre orizont. Celelalte o priveau cu capul ridicat, încremenite toate, pricepând se vede că se petrece în mijlocul lor ceva neobișnuit. M-am uitat cu binoclul până ce n-am mai văzut-o. - Parcă erai tu, Ioana... Ioana plânge desperată lângă mine. În pustiurile micului port, cu câteva magazii și câțiva oameni primi- tivi, s-a găsit un loc pentru o aventură: vameșul, domnul Jianu, cu doamna Pitpalac. Vameșul e un flăcău bătrân, cu zâmbetul mereu pe buze, vorbind monosilabic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ce făcuse. E drept că se știa despre el că mai pipăie câte-o femeie, de obicei o menajeră sau o necunoscută, dar nu se considera un libidinos cu acte în regulă, ci mai degrabă un entuziast. Poate că era disperat. Disperat pentru că își dăduse seama că nu va reuși niciodată să obțină un răspuns de același ordin din partea lui Carol, pe care vederea lui n-o excita nici cât spectacolul pervers de afară. În orice caz, dat fiind că tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la vreo crimă sau la alte lucruri de genul ăsta, de care Mircea avea mare nevoie. Se pare că băiatul era nu numai talentat, dar și foarte luminos, nimic negativ sau întunecat nerăzbătând din cele scrise de el. Mircea era disperat. Soarta nu putea fi atât de crudă, iar el trebuia să acționeze repede, căci puștiul tocmai se înscrisese într-un concurs literar pe care criticii apreciau că are toate șansele să-l câștige, un concurs al cărui premiu Mircea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fugind apoi cât ne țineau puterile. Era noapte și era de departe cea mai întunecată beznă pe o văzusem vreodată. Ținându-l de mână pe Maro, iată că era rândul meu acum să fiu salvatorul și conducătorul său, dar eram disperat, căci nu știam încotro să îl călăuzesc, pentru că nimic nu mai semăna cu ceea ce fusese cândva. Negura domnea acum supremă, ca o pedeapsă pentru evadarea noastră din acea casă a spaimei. Doar lumina slabă și rece a felinarelor se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Eu îl evit. Prefer să mă duc la următorul magazin, unde tipul care servește are încă nasul normal... Acum Meadowbrook a dat-o pe Shakespeare. A fi sau a nu fi. Mâine și iar mâine. Niciodată niciodată niciodată niciodată niciodată. Disperat din cauza, și în ciuda, zigzagurilor, bâlbâielii, ghiveciul alfabetic provocate de alcoolemia mea, am dat scotch-ul peste cap. S-a întors Fielding. Fluturându-și cartea de credit, Meadowbrook a făcut marea ispravă de a prelua nota de plată. — Din care scădem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
emigranți și din fii sau nepoți de emigranți. Strănepoți nu sunt. În a treia generație vine neapărata desecare și pieire. Omul apăsat aspiră, cel liber, într-o natură ca a Americei, ajunge adesea la culmea dorinților lui, acolo lâncezește și desperă. Aspirația este caracterul apăsaților, desperarea a celor liberi. Legi liberale duc la națiuni bunome (cum sunt în genere cele romanice), la domnia celor răi. Elementul rău e izvorul voinței, energiei, puterei - el ajunge la guvern căci vrea s-ajungă, ceilalți
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Atunci Augustus a ieșit de sub controlul Mașterei și, împreună cu Fabius, a debarcat în Planasia, unde era exilat sărmanul copil. Era frumos și puternic, iar bătrânul Augustus a avut impresia că se vede pe sine la douăzeci de ani. Băiatul era disperat din cauza singurătății aceleia nedrepte... Bunicul și nepotul se îmbrățișaseră, plânseseră laolaltă, au zis istoricii (dar nu știm pentru ce anume au plâns împreună autorul condamnării și condamnatul). Silius spuse: — Până și Fabius, care trecuse prin nu știu câte războaie, a fost mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rău, cu mirosul sângelui care se descompune din cauza căldurii soarelui. Animalele percepeau doar atât din moartea care sosea și din cruzii lor zei ai morții: oamenii. Te priveau mereu cu ochi blânzi. Și un tigru îl privise cu pupilele nemișcate, disperat de blânde, când se apropiase de cușca lui la Augusta Treverorum. Tigrul acela venea din Sarmatia și avea o blană deasă, aproape albă, deosebindu-se de tigrii indieni roșcați. Călătorise săptămâni întregi în cușca montată pe un car, străbătând câmpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
va deveni un centru de atracție față de toată această margine a Europei, atunci mai bine l-am dărîma de acum”. Problema este pusă aici - cu cinism - în termeni de putere pură (în cazul de față, regională). Asemenea lui Vinea, deși „disperă de România” și de vidul spiritual în care aceasta a fost aruncată de istorie, Cioran, care visa la o Românie „în delir”, cu „destinul Chinei și populația Franței”, se consolează cu prezumata superioritate culturală a românilor față de a celorlalte națiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin care trecea, simțea că iese la liman cu ceva nou, pentru viața, pentru persoana sa; cu ceva care, cândva, de bună seamă, căîi va fi de folos. I-a intrat în obișnuință să nu se dea bătut, să nu dispere, să se autorevigoreze, să-și facă singur curaj, și, dacă interveneau și eșecuri, căci, este imposibil și fără așaceva, căuta să uite, cât de repede, durerea; să o poată lua, de la capăt, cu puteri sporite. Vedea, cum,în preajma sa, mulți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
știe dacă a ațipit când clopoțelul a sunat voios, n-are piedica pusă și imediat îl oprește din zdrăngănit. Se scoală aiurit, a dormit greu în aceste câteva minute sau ore. Acum este refăcut, este calm, este curios și este disperat< îl așteaptă meseria lui. Trebuie să se conecteze la viață, știa că-n clipa următoare va continua să pășească înainte. Suntem prizonierii liniei de cerc. Încercăm să scăpăm de sub presiunea ei dar suntem legați cu fire invizibile care ne dirijează
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se găsiră urși cu simțul umorului hiperdezvoltat care să le guste. Și, dincolo de amănuntele acestea care-i priveau personal, pe buzele tuturor se afla o singură întrebare: "Ați auzit ceva?". Dar informații cu adevărat valoroase întîrziau să apară. Lupino nu disperă. Era conștient că oricum e mai aproape de adevăr decît oricînd. Într-una din nopți o visase pe Hana. Îi era dor de ea, și visul îi făcuse tot atîta rău cît și bine. Pe de o parte, prezența ei aproape
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Inima mă doare, sufletul îmi țipă... Mi-este dor de tine și mi-e tare greu. De-am fost rău cu tine și te-am supărat, Iartă-mă, măicuță, n-am băgat de seamă! Vino și mă-ndrumă, căci sunt disperat... Mi-este dor de tine, prea iubită mamă! Eu mă hrănesc cu amagiri și vise! Annei! Când luna se arată la fereastră, încerc s-adorm cu dorurile mele, Iar gândul, ca o pasăre măiastră, Mă poartă către tine printre stele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
schimba nimeni? Nu ne-a ieșit și gata, le-a ieșit altora care au fost mai bine înfipți de la început. — Sînt de acord să te bați atîta timp cît mai există o șansă, completează Gulie, dar ce rost mai are să disperi după ce toată prada a fost împărțită? Nimic pe lumea asta nu e fără nici un rost, zice Roja calmîndu-se brusc. — Din moment ce e foarte limpede ce s-a întîmplat, reia Dendé, nu mai văd nici un motiv care să ne încurajeze să sperăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe bord și se servea din el cu arătătorul mâinii stângi. Masa a durat cam o jumătate de oră. Desertul era o bere Bucegi. În tot cartierul acela selenar, trestia doar era vie, grațioasă. Se opunea parcă cu o discretă disperară sau resemnare acelei invazii de blocuri din panouri de beton, calcifieri hilare Într-un plămân Încă sănătos. Șoferul Își luase prânzul și, mulțumit peste măsură, coborî din cabină. Îi mai rămânea doar să acționeze o manetă. Înainte de a proceda conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cât ajungem mai repede acasă, cu atât aveți o șansă mai mare să vină cineva după voi. Se ridicară cu toții și ieșiră. La scara navei, Felix S 23 se opri și strânse mâna tov. Roșca 7, spunându-i șoptit: — Nu disperați, nu intrați în panică. Organizați totul în așa fel încât obsesia rapiței să cadă pe un plan secundar, în subconștient. Taraful să cânte zi și noapte. Înființați mai multe brigăzi satirice. Organizați tombole. Revalorificați folclorul. La revedere. Tov. Roșca dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
acest fel, doi cerbi în mlaștină. Ca de obicei, pescarii se strânseseră la marginea cătunului și se uitau. Au văzut cum a fost împușcat primul cerb. Apoi al doilea. Dar Dinu își pierduse parcă mințile. Din pricina beției? A fricii? Era disperat? Nu știu. A mai hăituit doi cerbi. Noroiul se umpluse de sânge. Când Dinu a gonit alți doi cerbi din pădure, Profetul s-a desprins dintre pescarii care urmăreau nemișcați, tăcuți, masacrul, a înaintat cu pași grei, l-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]