703 matches
-
uneori Andrei de la Zagovia ori Andrei de sub salcâmi), la „Literatură și artă română”, „Noua revistă română”, „Curierul literar”, „Generația nouă”, „Făt-Frumos”, „Conservatorul”, „Viața literară” ș.a. Deși în 1894 anunța un volum căruia zece ani mai târziu îi da și titlul (Destăinuiri), mai mult delăsător decât neîncrezător în sine, poetul și-a amânat mereu debutul editorial. Câțiva prieteni devotați i-au strâns o parte din stihuri în 1921 în placheta Poezii postume , retipărită cu adăugiri și cu o prefață semnată de Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
în tabăra grecilor.991 Personajul feminin din opera lui Chaucer rămâne o figură solitară, chiar dacă are alături niște prieteni și trei nepoate, nimeni din grup nu îi este un confident real, deoarece nu se încrede în ele, nu le face destăinuiri intime, iar întrebarea pe care o adresează uneia dintre ele, Antigona, dacă îndrăgostiții pot fi cu adevărat fericiți, devine mai mult retorică sau pare mai curând formulată către divinitate, deși nepoata oferă un răspuns. Astfel de acțiuni dovedesc relații personale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și rasa noastră la 40 de ani. D.Ibrăileanu în prefața ce-a scris-o la ediția completă a poeziilor lui Eminescu face o observație justă: Ce și cât ar mai fi produs Eminescu dacă ar fi trăit cât Goethe? Destăinuirile științifice pe care d. dr. Vineș le-a dat asupra ultimelor clipe din viața lui Eminescu, și asupra sfârșitului său, ne au reamintit astfel vechi răni sufletești și dureri ce le purtăm de mult în suflet, pentru că Eminescu este o
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și ea viziunii maniheiste a autorului, înfruntării dintre idealismul eroului (aparținând speciei „oamenilor din lună” sadovenieni) și vulgaritatea vieții din jurul său, subsumată „răului”. Bine primită a fost S-a stins candela, dramatizare a povestirii Răzbunarea lui Eremia Runcu din volumul Destăinuirile colonelului Mihu (1934). Tot pentru scenă M. a tradus din Edmond Rostand (Puiul vulturului, 1924) și din Henry Bataille (Făcliile, rămasă în manuscris). Proza - secțiunea mai rezistentă - a fost abordată relativ târziu de autor. Mai întâi cu Iconița Zorinei (1931
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
fost abordată relativ târziu de autor. Mai întâi cu Iconița Zorinei (1931), o poveste pentru copii, cu infuziuni poematice, având atingere cu motivul tinerețe fără bătrânețe, apoi cu povestiri din lumea satului, a cazărmii și a războiului, reunite în volumele Destăinuirile colonelului Mihu și Camaradul Spiruș (1939). Au urmat romanele Sfânta dreptate (1936; Premiul Academiei Române), Catrinel (1937), Târgul mausului (1940), intitulat, la ediția a doua, Maioreasa (1945), Povara recunoștinței (1944), Poezia trupului (1947) și Frații Valbudea (nepublicat). Sfânta dreptate, cel mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
vast. Cel puțin Scânteitoarea viață a Iuliei Hasdeu e un veritabil document în sine, datorită preluării unor informații și mărturii orale de la cei care au cunoscut-o pe poetă. SCRIERI: Rândunica, Iași, 1914; Nebunul, Iași, 1926; Iconița Zorinei, București, 1931; Destăinuirile colonelului Mihu, București, 1934; Sfânta dreptate, București, 1936; Catrinel, București, 1937; Scânteietoarea viață a Iuliei Hasdeu, București, 1939; ed. îngr. și pref. I. Oprișan, București, 2000; Camaradul Spiruș, București, 1939; Târgul mausului, București, 1940; ed. 2 (Maioreasa), București, 1945; Tragedia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
narate”, scrierea jurnalului nu e scutită de o anumită doză de elaborare. Aceasta implică, precum orice activitate din sfera creației, o detașare de ceea ce va fi transcris. O detașare subminată de dorința mărturisirii, a relevării istoriei personale ca ficțiune. O destăinuire prin limbaj, printr-un limbaj care, codificat sau nu, răspunde necesității conștientizate În spațiul temporal scurs Între faptul trăit și remodelarea lui. Iar una din finalitățile artei pare a fi tocmai aceea de a-și crea, de a produce un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
îngrijită de Marin Diaconu și Gabriel Liiceanu (București, Humanitas, 1992). Notă asupra ediției, p. 7. 13 Idem, Jurnal de idei, pp. 387, 136, 202. 14 Pour une morale de l'ambiguïtă (Paris, Gallimard, 1964), p. 205. 15 Constantin Noica, Descifrare destăinuire, in: Gând românesc, VI, 5-12/1938. 16 Studiul lui Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească (București, Editura Fundației Culturale Române, 1995), pp. 211-220, passim. 17 Tribuna Ardealului, 15 septembrie 1992. 18 Constantin Noica, in: Viața românească, 7/1987, pp.
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
obida celui ce se vede neînțeles chiar de ai săi, demontând metodicsine ira et studio monumentul neadevărului, scornit adeseori din rea credință mai mult decât neștiinta... această lucrare mă apropie cel mai mult de omul ce o scrisese ca o destăinuire deși tăinuirea era a altora în pofida unui adevăr care pentru autor se află la lumina zilei ușor de cunoscut de cine s-ar fi ostenit, înainte de orice să-i întrebe pe ceangăii înșiși ce sunt. Autorul, el însuși ceangău.... scrie
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
puțin prin Asfințit de oameni, romanțare a cronicii civile botoșănene, D. V. Barnoschi a dat oarecare mișcare epică unui episod de carbonarism român, pentru ca apoi, sub pretext de purificare a moravurilor, să scrie o serie de romane pline de scabroase destăinuiri sexuale, urmat în privința aceasta de Sandu Teleajen. TEATRUL: V. I. POPA, MIRCEA DEM. RĂDULESCU, G. CIPRIAN, TUDOR MUȘATESCU În afară de dramaturgii consacrați, prea mulți furnizori n-a avut teatrul după 1918. Ion Peretz dădu piese multicolore cu mult zgomot de pistoale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
obida celui ce se vede neînțeles chiar de ai săi, demontând metodic - sine îra et studio - monumentul neadevărului, scornit adeseori din rea-credință mai mult decăt neștiința... această lucrare mă apropie cel mai mult de omul ce o scrisese ca o destăinuire deși tăinuirea era a altora în pofida unui adevăr care pentru autor se află la lumina zilei ușor de cunoscut de cine s-ar fi ostenit, înainte de orice să-i întrebe pe ceangăii înșiși ce sunt. Autorul, el însuși ceangău.... scrie
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
sigur: Heliade are sentimentul că Înaintea lui se află un imens gol pe care trebuie să-l umple. Poetul trebuie să Înființeze oriunde „raiul”, să Întoarcă, adică, omul și lucrurile sărace, sterpe, la plenitudinea lor „adamiană”. Un poem din 1836 (Destăinuirea) traduce limpede acest adamism grandios: „Subt degete-mi răsună, lină, te-nfiorează, Spune ce e poetul În ăst loc osîndit, Cum el dintr-Însul raiul oriunde-nființează Și-și face fericirea din bine-nchipuit. CÎnd cîntă el, s-aude, veacurile
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al verticalității. În elegia La moartea lui CÎrlova dăm peste această definiție: poetul este „strein și călător” pe pămînt, mersul lui este prin văzduhuri, locul lui este În cer: „Pămîntul mi-este leagăn, dar lăcuiesc În cer.” În altă parte (Destăinuirea), Heliade scrie: „Cerul e al meu templu și singur-nchinare, Seninul lui e semnul prin care Îl slăvesc...” O definiție, evident, banal poetică, reluînd o veche sugestie despre natura sacră a talentului. Heliade o dezvoltă pentru a marca, În finalul poemului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
clandestine, și o copilă de 10-11 ani. Dl. dr. Ath. Tihan, medic primar, constată cu surprindere că dânsa nu numai că este deflorată, dar este grav bolnavă de o maladie venerică. Interogată la poliție și apoi la parchet, copila face destăinuiri de-o extremă gravitate: (...) se mai găsesc încă 8 fetițe de școală, care de multă vreme se dădeau practicelor nepermise. Examinate, din cele 9 fetițe - a căror vârstă începe de la 8 ani și nu este mai mare de 14 ani
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Sibiu, prin calitățile de prim rang ale managerului general Constantin Chiriac, minunea a fost posibilă. "Încercăm", mi-a spus Chiriac... Și astfel, cu doi actori de excepție, Ilie Gheorghe și Marian Râlea, și cu închipuiri tinere Veronica și Ioana calea destăinuirilor râsul plânsului s-a iluminat. Un spectacol despre magia și deriziunea ce sălășluiesc în arta actorului, despre dragostea neliniștitoare a publicului pentru arta întrupării ființei în semn... Noaptea bufonilor ne trece prin vrajă, prin înălțare, prin poezie, neuitând niciodată dublul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ar dispune de strictul limbaj argotic al medicinei, ar încerca chiar (insolență!) mici recomandări, sumare prescripții. Clinchetul paharelor însă mă readuce subit în condiția de pacient la locul meu. Cum te mai fură fața cîte unuia! Cum te mai păcălește destăinuirea altuia! Cam pe-același post t.v. (sau pe altul, așijderea), invitatul unui viclean ronțăitor de ziare e, în seara asta, un ipochimen care, cu aerul lui dezabuzat, se și vede trecut în cartea de istorie, carte ce, n-are
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru ce?) teleasta paranteza aceasta riscantă în serialul conceput cu atîta atentă probitate morală și profesională? Stupoare, deci. Pînă în momentul în care alegra blondă ne invită s-o însoțim în insolitul ei demers: acela de a asculta civilizați, politicoși destăinuirile unui personaj (oricum inconfundabil) despre viața-i (oricum ieșită din comun), chiar dacă această viață a fost una marcată de cele mai discutabile comportamente. De ce (pare a ne invita generoasa teleastă) să nu asistăm curioși la ce poate să ne mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
N. a fost muncită de dorința de a se justifica, de a explica dramele. În ciuda multiplelor îndemnuri de a renunța, de a lăsa lucrul în grija biografilor nepărtinitori, publică Helianta. Două vieți stinse, carte subintitulată Mărturisiri, având pe copertă titlul Destăinuirile iubitei și structurată ca un roman. Prima parte este constituită de secvențe din jurnalul ținut de Helianta, alter ego al autoarei, în timpul studiilor secundare. Paginile sugerează ceva din atmosfera internatului de fete, cu toate că „diarista” nu are darul portretizării, nici al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
1850), la Paris. În „precuvântarea” care îl însoțește, Bălcescu pretinde că ar fi descoperit poemul, scris pe la 1830, la un schit, iar autorul ar fi fost „un călugăr hrănit în singurătate de cetirea Bibliei și a Psalmilor lui David”. Sibilinicele destăinuiri sunt, evident, o mistificare literară, în spirit romantic. În 1855, la trei ani după moartea lui Bălcescu, căruia îi aparține versiunea tipărită la Paris, este publicată în „România literară” a lui V. Alecsandri o nouă versiune, trecută sub numele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
procesul esențial prin care trece orice nou venit În Lumea Nouă, de reconciliere Între imaginea despre America adusă În sacul de emigrant și realitatea americană. Un proces a cărui rezolvare, În fond, dă măsura «succesului» ori «insuccesului» În țara «nouă»”. Destăinuirea unei asemenea experințe personale, care nu e una indiferentă și nici strict jurnalieră, este foarte importantă pentru reconstituirea exilului românesc, În general, și pentru evoluția acestuia Într-un interstițiu În care degradarea supraviețuirii În România devenise mai evidentă. Drama emigrantului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pulsând de durere. Nu v-a fost teamă de moarte?" l-am întrebat. Domnul E. și-a întrerupt mersul prin cameră și s-a uitat la mine ca la un dement; în privire i-am citit părerea de rău pentru destăinuirea făcută unui tânăr, evident nedemn de ea. Cu toate acestea, în răspunsul domniei sale nu am simțit nici urmă de infatuare sau dorință de a mă epata: " Dacă m-am temut? Noi așa am fost educați: dacă trebuie să mori pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
care ședeau mama Ilinca cu copila ei Smărăndița se umplură de o lumină vie și bălaie de semăna că ți s-ar fi deschis fundul sufletului ca să prinză tainele firii, din adâncul căreia se varsă în gândurile noastre crâmpeie-crâmpeie de destăinuire cari de cari mai amețitoare și mai pline de slava lui Dumnezeu.93 Inserția pasajelor descriptiv-arborescente care amână supărător desfășurarea naturală a firului epic, lexicul căutat arhaic și patetic, aglomerarea rabelaisiană de epitete sunt elemente care dezambiguizează intenția parodică, oferind
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fiecare secvență a replicilor are o configurație dedalică, constituindu-se ca o încercare de înlănțuire eficientă a interogațiilor și a răspunsurilor, soldată invariabil cu un eșec. De exemplu, atunci când domnul afirmă: "Stai, întâi să-ți spui!", presupunerea că urmează o destăinuire satisfăcătoare întrebării anterioare a feciorului sau cel puțin în concordanță cu intenția formulată în acest enunț este infirmată de succesiunea replicilor care se opresc înainte de a comunica ceva: Domnul: [...] Să-i spui când s-o întoarce că l-a căutat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
memorialistice. În Planeta părăsită (1970) domină amintirile copilăriei, încadrată în universul miraculos al vârstei. O secțiune distinctă în sumar o constituie publicistica axată pe întâmplări cotidiene, unele cu inflexiuni afective, altele cu tăiș ironico-satiric la adresa aspectelor reprobabile ale vieții. În Destăinuiri (1989) autoarea portretizează personalitățile pe care le-a cunoscut îndeaproape: G. Topîrceanu, Jules Cazaban, Demostene Botez, George Enescu, Ion Marin Sadoveanu, Panait Istrati, George Lesnea, Mihai Ralea ș.a. Deosebit de interesant este ciclul Popasuri sadoveniene, ce reia sau adâncește scene din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
Stele și luceferi. Reportaje (1936-1937), pref. G. Călinescu, București, 1969; Planeta părăsită, București, 1970; Somnul pietrei, București, 1971; Cântece lui Ștefan-Vodă, București, 1974; Flori de piatră, București, 1980; Ora violetă, București, 1984; Foc de artificii, București, 1985; Rechinul, București, 1987; Destăinuiri, București, 1989; 33 sonete, București, 1993. Traduceri: Alfred de Musset, Mierloiul alb. Romanul tinereții lui Alfred de Musset, București, 1930; Roland Dorgelès, Plecare, București, 1931 (în colaborare cu Teodora Sadoveanu); Peter Neagoe, Vifor, București, 1936 (în colaborare cu Teodora Sadoveanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]