1,412 matches
-
privesc. Ceea ce aud ar putea să pară lipsit de sens centrilor auditivi ai creierului meu. Dar am văzut orașul așa cum și-l imaginează ei. Fie că ceea ce văd și aud are sau nu are vreun sens, eu rămân calm și destins... Grosvenor își ascultă atent vorbele, apoi se întoarse spre Korita și-i spuse: - Asta-i tot. Desigur, se putea întâmpla ca la un moment dat, să nu mai audă deslușit mesajul, deși acesta ar fi continuat să i se întipărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
În stare de hipnoză, oamenii pot fi făcuți să râdă în hohote, chiar când sunt torturați, și să urle de durere când sunt gâdilați. Ceea ce provoacă durere anumitor ființe poate să nu însemne nimic pentru altele. Grosvenor încerca să se destindă - tot nu putea face altceva decât să aștepte. Deodată îl străfulgeră gândul că s-ar putea să existe o legătură între ideile lui și impresiile pe care le primea. La ce se gândise, oare, înainte de a întrezări imaginea interiorului acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
direct în mână când este necesar. Iți oferă un ecran de protecție împotriva altor arme energetice, dar nu și împotriva gloanțelor. Insă, întrucât este mult mai rapidă, acest lucru nu mai contează (se uită la Cayle și fața ei se destinse). Asta e ceea ce vrei să știi? - Dar dacă ești împușcat dintr-o ascunzătoare? întrebă Cayle. Fata dădu din umeri: - Nici un fel de apărare (clătină din cap cu un zâmbet slab). Zău că nu înțelegi. Pe noi nu ne preocupă individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-l privească. Răspunse: - Maiestate, l-am cunoscut ieri pe colonelul Medlon la bordul unei nave interplanetare și s-a oferit să mă angajeze fără nici un fel de condiții. Se simți mai bine după ce rosti aceste cuvinte. Îl văzu pe ofițer destinzându-se și pe femeie zâmbind încântată. - Ei, colonele, mă bucur când aud asemenea lucruri, îi zise ea. Și, întrucât reprezintă un răspuns satisfăcător la problema pe care voiam s-o discut cu dumneata, te felicit. Asta e tot. Un declic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
aș veni la tin-odată Să te văd cum ești culcată, Cu fața cătră perete 144 {EminescuOpVI 145} Cu gura friptă de sete. Eu gura ț-aș săruta Inima ți-aș stâmpăra. 28 Colo-n jos pe lângă Tisă, Mândra mea mere destinsă Prin ierbuța pîn-în brâu Ținând murguțul de frâu. Și mândra din grai grăi: Busuiocul l-aș plivi Și mă tem c-oi zebovi, De L-oi smulge și m-oi duce Până dincolo de cruce. Cine o vre să mă pețească
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
află membrii consiliului. Hedrock încuviință țeapăn din cap. Deodată îl apucă frica. Pînă atunci glasul lui fusese destul de ferm, dar avea senzația că va începe să-i tremure ca la bătrîni. Rămase calm locului, străduindu-se în mod conștient să destindă această încordare. Cînd se uită din nou la ecran, imaginea unică era înlocuită acum de douăsprezece imagini din locuri diferite; erau deci destui consilieri prezenți pentru ca adunarea să fie legal constituită. Începu imediat o relatare a condamnării sale la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PE TRONUL ISHER-ULUI ÎNCĂ O FEMEIE. FIREȘTE, ERA ADEVĂRAT CĂ ACEASTA ERA O CHESTIUNE FUNDAMENTALĂ A ÎNTREGULUI SISTEM, ATÎT DIN PUNCT DE VEDERE BIOLOGIC CÎT ȘI ISTORIC. ÎȘI ÎNCHEIE RAȚIONAMENTUL ȘI-ȘI IZGONI GÎNDURILE NEGRE. SE STRĂDUI SĂ SE DESTINDĂ ȘI SĂ ZÎMBEASCĂ. LA URMA URMEI, SMULSESE DE LA EA ACEST RĂSPUNS ȘI ERA LIMPEDE CĂ DORISE SĂ-I ANUNȚE SENTINȚA MULT MAI TÎRZIU. ÎNTR-O CONCEPȚIE DE O IRONIE SINISTRĂ, ERA TOTUȘI O VICTORIE PSIHOLOGICĂ. DAR DACĂ AVEA SĂ MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ACȚIUNEA ÎNTREPRINSĂ ÎMPOTRIVA LUI DE CONSILIUL ARSENALELOR. UȘA SE DESCHIDEA AUTOMAT CU AJUTORUL GÎNDURILOR BUNE, DAR NICI UN DUȘMAN AL ARSENALELOR, NICI UN SLUJITOR AL ÎMPĂRĂTESEI NU FUSESE PRIMIT VREODATĂ, GÎNDURILE RELE RESPINGÎNDU-I DE LA SINE. ÎNCHISE OCHII ȘI-ȘI ÎNGĂDUI SĂ SE DESTINDĂ, SĂ LASE CREIERUL SĂ I SE GOLEASCĂ DE TOATE GÎNDURILE ȘI TOATĂ ÎNCORDAREA DIN ULTIMUL CEAS. APOI ÎNCERCĂ DIN NOU UȘA. Se deschise ușor, ca o floare care-și desface petalele, dar mai repede. Parcă nici nu avea greutate, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
căci părea să-i sugereze că cei de acolo nu izbutiseră să-l rețină pe Neelan. Se prea putea chiar ca avertismentul așteptat să fi parvenit acolo și asta să fie o cursă întinsă lui. HEDROCK OFTĂ ȘI APOI SE DESTINSE. CĂCI DACĂ ERA O CURSĂ, ATUNCI ȘANSELE LUI DE SCĂPARE DEPINDEAU DE NUMĂRUL DE OAMENI PE CARE ERAU GATA SĂ-I SACRIFICE. PE DE ALTĂ PARTE, DACĂ NU ERA VORBA DE O CAPCANĂ, N-AVEA DE CE SĂ SE TEAMĂ. SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
HEDROCK ÎI RĂSPUNSE: ― Văd eu că se-ntîmplă ceva al dracului de ciudat aici. Dar așa cum stau lucrurile, am nevoie de bani cît mai repede cît putință, așa că primesc slujba. Mă înțelegeți? Își dădu seama că nimerise nota potrivită. Individul se destinse în mod vizibil, ba chiar schiță un vag zîmbet. În cele din urmă se strădui să vorbească entuziast, ceea ce nu-i izbuti pe deplin: ― Ei, acum mai vii de-acasă. Vezi cum a fost chestia. Am avut impresia că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
personal și rosti cu glas plat și obosit: ― Aduceți-l în biroul meu pe deținut, pe Edward Gonish. Cinci minute rămase aproape nemișcată, pînă cînd se deschise ușa și fu adus înăuntru Gonish. La ordinul ei gărzile se îndepărtară. Se destinse în măsură suficientă pentru a pune întrebări. Negatistul îi răspunse calm și ferm: ― Nu înțeleg scutul electronic prin care spuneți că a dispărut, Maiestate. Dar aveți dreptate, căpitanul Hedrock este unul dintre uriași sau (după o ezitare, adăugă vorbind rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
-l salut când, în curte, urina pe un zid. În fața mea era legea care, într-o pauză, își făcea nevoile. Doar și ea trăiește, nu? Nu poate fi tot timpul severă și dichisită, mai are și ea nevoie să se destindă, ținea parcă să-mi demonstreze individul. Când am părăsit închisoarea, nu știam de ce să mă apuc. Mai întîi am vrut să-mi practic meseria de sculptor. Lumea n-o duce prea strălucit cu gustul și, din moment ce trecusem pe la Belle Arte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
roșu ca focul. Toți care ne găseam afară în clipa aceea am tulit-o în coridor, cu excepția Hingherului care a rămas pe trepte. S-a uitat la câine și câinele s-a uitat la el. Apoi, fața Hingherului s-a destins, iar buzele au început să scoată sunete tulburi. Câinele a ciulit urechile și a dat din coadă. Uluiți, am văzut cum amândoi s-au tolănit pe pământ la soare; Hingherul mângâia bestia, iar aceasta se uita, supusă, în ochii lui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
așa, domnule doctor ? RIEUX L-A CERCETAT UN MOMENT ȘI L-A ASIGURAT ÎN SFÂRȘIT CĂ NU FUSESE NICIODATĂ VORBA DE NIMIC DE FELUL ACESTA ȘI CĂ, DE ALTFEL, EL ERA AICI CA SĂ-ȘI APERE BOLNAVUL. COTTARD PĂRU SĂ SE DESTINDĂ ȘI RIEUX ÎL POFTI PE COMISAR. Lui Cottard i s-a citit mărturia lui Grand și a fost întrebat dacă putea preciza cauzele acțiunii sale. El a răspuns doar atât și fără să-l privească pe comisar că "necazuri intime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
acea clipă, felinarele orașului nostru, care se aprindeau din ce în ce mai târziu, străluciră pe neașteptate. Lampa înaltă, așezată în spatele celor doi care se plimbau, l-a luminat deodată pe cel din față: râdea fără zgomot, cu ochii închiși. Pe obrazul lui albicios, destins de o ilaritate mută, sudoarea curgea șiroaie. Au trecut. ― E un nebun, spune Grand. Rieux, care tocmai îl luase de braț pentru ca să-l facă să meargă mai repede, simțea că funcționarul tremura de enervare. ― Curând nu vor mai fi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-și dau seama de avantajele pe care le au. Oare eu puteam să zic: după arestarea mea o să fac aia ? Arestarea e un început și nu un sfârșit. În timp ce ciuma ... Vreți să știți părerea mea ? Sunt nenorociți pentru că nu se destind, nu se lasă în voia momentului. Și eu știu ce spun"". "El știe într-adevăr ce spune, adăuga Tarrou. El judecă la adevărata lor valoare contradicțiile locuitorilor Oranului care, în timp ce simt profund nevoia căldurii umane care să-i apropie, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care s-a înțepenit brusc și, cu dinții strânși, s-a ridicat puțin din mijloc, îndepărtându-și încet brațele și picioarele. Dinspre micul corp, gol sub cuvertura militară, urca un miros de lână și de sudoare acră. Copilul s-a destins apoi încetul cu încetul, și-a readus brațele și picioarele spre centrul patului și, mereu orb și mut, părea să respire mai iute. Rieux a întâlnit privirea lui Tarrou, care a întors capul. Mai văzuseră copii murind, de vreme ce teroarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un geamăt subțire. A rămas astfel ghemuit timp de clipe lungi, zgâlțâit de frisoane și de tremurături convulsive ca și când plăpândele lui mădulare se încovoiau sub vântul furios al ciumei și pârâiau sub suflul repetat al febrei. După ce vârtejul trecuse se destinse puțin, febra părea să se retragă și să-l părăsească cu răsuflarea tăiată pe un țărm umed și otrăvit unde odihna semăna acum cu moartea. Când valul arzător l-a atins din nou pentru a treia oară și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ne grăbim să prindem trenul spre locul de unde am venit. Am reajuns cu bine la destinație, am mâncat cu poftă de lup - fiindcă de mult trecuse ora prânzului și nu mâncasem nici anaforă de atâta vreme. După masa copioasă, ne destindem oarecum mulțumiți de rezultat și-i pun o întrebare despre ceea ce ar urma să se întâmple în viitor - zicându i: - Și cam ce-ai vrea să faci, că în viață, ca să trăiască, orice om trebuie să muncească și să-și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai rău, că puteau s-o omoare, când i se întinse o mână. Era a unei femei care se uita la ea, cu o figură ce părea expresia pură a grijii și uimirii. Trecu ceva timp până când trăsăturile i se destinseră. —Sunteți doamna din America. De la casa Aweida. Expresia de îngrijorare reapăru. Ce faceți aici? Asta o obligă pe Maggie să se ridice și să se scuture de praf, să-și pună la bătaie carapacea protectoare pe care fusese silită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Bine, am prins ideea. Maggie păstrase în adâncul ei destul din fata de la mănăstire ca să aibă superstiții în privința provocării destinului. Același lucru e valabil și în cazul israelienilor. Chiar mai rău pentru ei dintr-un anumit punct de vedere, spuse Uri, destinzându-se treptat, ajutat și de scotch. —A-i spiona pe americani e un lucru suficient de rău și am făcut asta de vreo două ori. Dar să-i omorâm? Nu e o idee bună. Ți-ai păstrat cetățenia irlandeză? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bucuros pe Zeliha, din toate punctele de vedere. O puse să semneze niște hârtii, apoi altele, pentru eventualitatea În care ceva nu mergea cum trebuia fie În timpul operației, fie după aceea. Zeliha simțea că În apropierea lui nervii i se destindeau și pielea i se subția, ceea ce era cum nu se putea mai rău fiindcă, de fiecare dată când nervii i se destindeau și pielea i se subția, devenea fragilă ca o ceașcă de ceai și, de fiecare dată când devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mergea cum trebuia fie În timpul operației, fie după aceea. Zeliha simțea că În apropierea lui nervii i se destindeau și pielea i se subția, ceea ce era cum nu se putea mai rău fiindcă, de fiecare dată când nervii i se destindeau și pielea i se subția, devenea fragilă ca o ceașcă de ceai și, de fiecare dată când devenea fragilă ca o ceașcă de ceai, nu se putea abține să nu izbucnească În lacrimi. Iar acela era un lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a ridicat un creion În formă de cactus În aer și l-a fluturat, de parcă ar fi mustrat-o pentru o faptă rea pe care era pe cale s-o comită. Totuși, de Îndată ce s-a urcat În avion, Rose s-a destins repede, savurând fiecare detaliu al acestei experiențe - micile truse șic de voiaj care le erau distribuite, pernele, păturile și apărătorile de ochi asortate, servirea continuă a băuturilor, Întreruptă de sandvișuri turcești gratuite. În scurt timp a Început să se servească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
am tras Înapoi cu un aer Îngrozit, psalmodiind de zor Om namo Nârâyana. Era convins că are de-a face cu un mare țicnit. Nu eram prea departe de a crede la fel. „Fă-te comod“, mi-a cerut el, „destinde-te“. Mi-am scos pantofii și, așezîndu-mă pe jos, am Încercat să regăsesc poziția lotusului. L-am implorat să mă scoată de acolo: „Ați văzut dosarul meu medical. Tahicardie, agorafobie, psihanaliză.... CÎnd sună telefonul, tresar. Ar fi criminal să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]