1,125 matches
-
bagajului informativ apreciabil și a condeiului literar cu care a fost transcris, istoricul Echinoxului iese în remarcabilă măsură dezavantajat din cartea pe care am conspectat-o, din pricina mentalității inerțiale, defazate pe care o etalează. ,Filosofia" d-lui Petru Poantă e desuetă și dizgrațioasă.
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
lozincarde, sindicalismul militant apropiindu-l, mai degrabă, de cinematograful francez al anilor '30 - cel al bunelor intenții și al Frontului Popular din La belle équipe al lui J. Duvivier, decât de cinematograful modern al sfârșitului de secol XX. Un cinematograf desuet, un fel de "teatru în conserve", propune Claude Pinoteau în Les palmes de M. Schutz (1997), aducerea pe ecran a piesei omonime scrise de Jean-Noël Fenwick cu Charles Berling și Isabelle Huppert pe post de Pierre și Marie Curie, gata
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
timbrul specific, ritmul condensat și nervos al versului. Despre alții însă mă întreb ce caută acolo; de pildă, Aura Christi și ale sale trei poezii, debordând de cuvinte mari și abstracte, de altele scrise cu majuscule You, Valley, Being, Destiny (desuet trucul) și de metafore transparente rău. Mai grav e faptul că la ea e evident un anume anacronism (o astfel de poezie se scria pe la începutul secolului trecut) care viciază și alte poeme din colecție, în contradicție cu alți poeți
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
infantele stau în genunchi / pe umerii lor slăbănogi. / În aerul acesta / cu animale obosite / eu nu sunt altarul / cu nări fumegânde”). La un nivel mai înalt se ridică versurile din cartea următoare, Scrisori neexpediate (1978), cu miza, acum, pe farmecul desuet al convenției “retro” exploatate cu dexteritate și cu un remarcabil profit în ordinea lirismului. Acest succint “roman de provincie 1920”, construit ca schimb epistolar între un “El” și o “Ea”, alimentat de reverii de sursă livrescă (“despre timpul pierdut / în
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Trompeta Carpaților", "Opiniunea Națională"), personalități de frunte ale epocii între care Ion Ghica, Cezar Bolliac și N.T. Orășanu. Monumentul funerar, în marmură, se compune dintr-un soclu pe care se odihnește un înger cu o coroniță în jurul capului (în gustul desuet al vremii) ce ține în mâna dreaptă o trâmbiță ca semn al Judecății de Apoi. Construcția ar putea să treacă drept modestă pentru ochiul vizitatorului de astăzi, dar pe atunci reprezenta o marcă a opulenței (Bolliac susține că autorul Ciocoilor
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
Săulescu), profesoară de limba română și care ascultă unul dintre hiturile de odinioară ale Mirabelei Dauer. Cântecul nu emite pretenții filozofice, el oferă ca majoritatea poncife sentimentale îmbrăcate în câteva metafore uzuale, material din care se fabrică retorica erotică ușor desuetă a unei alte generații. De altfel, cum și mărturisește, tânăra nu este interesată de cuvinte și numai curiozitatea soțului agasat o determină să-i ofere o explicație filologică, o lecție sumară de poietică. Logica poeziei sfidează cum se știe pe
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
mine și lume. (Saer, 77). În consonanță cu Saer, Blandiana condamnă situația din țara ei dar, în ultimă instanță, reflectează asupra condiției umane și a momentelor ei de inflexiune - inocența, căderea, lașitatea, eroismul - și asupra morții satului care a devenit desuet în Europa din epoca globalizării. Totuși, nu aș dori să închei această prezentare fără a aduce în discuție optimismul existent în Proiecte de trecut. Cartea se încheie cu o nuvelă bazată pe o imagine de factură epică: "biserica moartă" despre
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
cu o flagrantă lipsa de umor. Regulile aparțin nu unei estetici supraindividuale, ci personalității. Modernistul - sau, în sfârșit, prepostmodernistul - Nichit Stănescu are de o mie de ori mai mult "umor" și o mai mare capacitate de valorificare a stilurilor literare desuete decât postmodernistul, cu legitimație, Ion Stratan care face în mod programatic jocuri de cuvinte. Mircea Cărtărescu însuși dă dovadă de mai putina grație în parodierea-valorificarea poeziei de altădată, a subculturii etc. decât autorul Necuvintelor; în versurile sale, acesta evocă, fulgurant
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
sau că, poate, citesc cărți cu vocabular la fel de sărac și de previzibil. De fapt, îmi spun, foarte rar mai văd pe cineva deschizând o carte într-un autobuz. Din ce în ce mai rar și cu din ce în ce mai mare fereală, ca și cum ar face un gest desuet și reprobabil. Ca și cum ochii s-ar fi dezvățat să vadă literele scrise și mintea s-ar fi dezvățat să mai citească texte literare. Câteva stații mai încolo năvălește un grup (sau, mai degrabă, o haită) de vreo 20-30 de lucrători
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
râzând, Eco îi învață să se despartă zâmbind. Pâinea Bagheta cumpărată de la brutăria satului era învelită într-o foiță imprimată cu cerneală roșcată. Ajuns acasă, s-a lăsat atras de textele tipărite în caractere arhaice, însoțite de vignete și desene desuete. Descoperi astfel că ceea ce cumpărase nu era o baghetă, ci o banetă. "Tradiționala Banetă 1900, care sub crusta-i rustică dezvăluie o paletă de arome subtile." Nu-i de mirare, de vreme ce: În pâine au fost identificate nu mai puțin de
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
primele clase primare, am dat un ocol Pieței Mari, sufocată de mulțimea orașului, care forfotea de colo, colo, am trecut și pe la Liceul "Domnița Ileana" unde urmasem primele clase de liceu, încercînd să evoc amintiri care fluturau în fraze devenite desuete. Brusc, Lovinescu și-a mărturisit dorința de a face un drum pînă la Rășinari, fapt care îmi umplu inima de bucurie. Lovinescu părea alt om, era încîntat de prezența mea. Ascultam sunetul pe care îl făceau roțile trăsurii pe asfaltul
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Iar dacă meritele lui ar fi fost judecate după binele pe care l-a făcut intelectualilor români în timpul lui Ceaușescu, atunci astăzi numele lui ar fi avut parte de o notorietate pe măsură. Dar cum astăzi recunoștința a devenit trăsătură desuetă a imprudenților și sentimentalilor, Paul Miron se păstrează în conul de umbră al unei ingratitudini ce vine tocmai din partea celor cărora odată a putut să le facă atît de mult bine. Să ne amintim că, în anii '70, Paul Miron
Paul Miron la 80 de ani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/10560_a_11885]
-
mîine? Ce scriu eu în jurnalul acesta, va mai putea oare interesa? Dacă se schimbă lumea fundamental, literatura asta nu va mai avea rost. Pentru cunoașterea omului, vor fi poate mijloace mult mai sigure, mai pătrunzătoare decît superficialele mele autoanalize desuete (științele vor schimba cu totul perspectivele actuale; iar metafizica însăși și noile așezări politico-sociale vor determina o altă înțelegere a omului; lucrul se spune de toată lumea, dar mi-l spun și eu mie). Și, la urma urmii, nu știu dacă
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
într-o junglă cândva, într-un an al copilăriei. Conacul descinde parcă dintr-un roman al lui Turgheniev sau a al lui Tolstoi". Totul i se pare aici "naiv, vechi și nostalgic". Prin încăperile "mobilate într-un stil de aristocrație desuetă", nu te-ar surprinde să întâlnești "conturul Anei Karenina". Ziua și-o petrecea într-o atmosferă idilic-patriarhală. Nu ni l-am putea închipui, cei care l-am cunoscut pe scriitorul matur Dinu Pillat, cu un trup firav și ușor adus
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
asceților", ,,nobile virtuți". Hedonismul spiritualizat cultivat de Petru Creția stă tocmai în proiectarea plăcerii pe fundalul bucuriei de a fi (vezi comentariul la Ecleziastul), ,,de a te afla în lume și nu în neființă". Iar viciile (,,ca să folosim o terminologie desuetă") nu sînt altceva decît ,,decontextualizarea unei plăceri". Aici discursul teoretic al eticianului cedează locul metaforei, expresiei literare memorabile: Nu le cultivă decît acela care nu mai e în stare să trăiască muzica atît de complexă a plăcerilor terestre și își
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
Din Carele Sunt Cântă însuși Orpheu Cu toate cele șapte vieți preschimbate-n cuvânt, Adică în ceea ce „mai de la-nceput a fost", Nu mă creștinați pe mine fără rost! Astfel am fugit din patul de spital Insultat de crezul lor desuet - în obraz îmi crește un ciudat animal Care mă înghite încet, încet, Din mine însumi trăgându-mă afară, Așa, într-o doară, Fără durere, fără bucurie și bine, Să aflu că moartea care, de regulă-i, o mare rușine S-
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
nu-ți permit un inofensiv proiect pentru un viitor de două săptămîni? Madi Marin, în ciuda diferenței de vîrstă care ne despărțea, îmi era foarte aproape și îmi aducea poezie. Mă amuza uneori că se conforma atît de tipic clișeului romantic, desuet, al poetului: aeriană, imagine clasică al acelui banal "cu capul în nori", desprinsă de orice realitate materială, mai ales bănească; inocentă, de o inocență și o puritate ce frizau, uneori, naivitatea. Și dăruită, o dăruire totală, caldă și tandră, în
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
care ștergea pe jos. Lumina era stinsă și ar fi trebuit să nu-l văd de loc; ei bine, îl vedeam foarte bine. Purta o cămașă lungă din pînză odinioară albă, acum bătea în galben și îi dădea un aer desuet. Avea părul lung și barba colilie și mai cu seamă aerul acela sfătos din icoanele naive. Doar că în loc de cruce, avea un teu; întindea apa cu el pe jos. - Dumneata?! - am exclamat indiscret. Și el părea surprins. Își ascundea teul
Izvorul tămăduirii by Răsvan Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13642_a_14967]
-
să-ți aducă dragostea. Un copil în parc, au căzut zeci de mii de ochi de frunze ruginite. - Vieții îi dă imbold putreziciunea viitoare. - Mai departe, un copil rostogolește melancolia. Un descântec anonim, care se vrea miraculos, mi se pare desuet. Iată cum, fără să vrea, anotimpul naște o iluzie. Apocalipsa nebunilor în fiecare casă e un nebun și nebunii aprind torțe, ca să vadă sufletele noastre. Și nebunii aleargă după gândurile noastre, pe care nu le vor prinde niciodată - bănuite de către
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
publicarea unora în anii dictaturii ar fi fost de neconceput. Bunăoară, un poem despre mutarea din loc a clădirilor: Și blocurile iată că se mută Din locul lor lăsat de Dumnezeu! Nu e departe ziua neștiută În lături, vechi opreliști desuete! Voi, polițiști și vameși, faceți loc! Se-aprind pe boltă stele și comete În cinstea pasagerilor din bloc. Sub fulguirea albelor petale Deschise larg sînt porțile de vis - O, du-ne, bloc, pe cea mai scurtă cale în comunism și-
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
se dovedise - și martore erau piațetele medievale, Capri, locuințele primitive de la Matera - nu numai înzestrată cu un umor neobișnuit de fin, ci și o doamnă adevărată, într-o vreme în care oamenii de modă veche sunt considerați de imbecili ori desueți, ori snobi. Stăteam față în față la o măsuță rotundă de marmură, eu, ireversibil și pe vecie îndrăgostit, ea, încă incapabilă să-și înțeleagă furtuna sentimentelor, răvășită de năvălirea mea ca un popor pașnic invadat cu brutalitate de barbari necunoscuți
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
amintire inventată dar le văd fețele mirate și-ndulcite abia de vestita cafea la nisip care le era servită pe scăunele turcești octogonale, negre ca niște cutii cu pereți ajurați. Prin soarele de-afară văd trecători și tramvaie, umbrele lor sunt desuete ca sugativele din copilărie pe care ni le furam unul altuia în recreații, este o pulbere care stăruie în fiecare colț al odăii și țipă ca apa la stăvilar, stăvilarul e carnea mea care nu se mai satură de viață
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
Val Gheorghiu Trece - cu regularitate de metronom - pe sub fereastră și sînt înclinat să-l așez în categoria anonimilor care-și exagerează ținuta corectă, și-o hipercorectează, pentru a face impresie, a epata. Are aerul unui manechin desuet, rătăcit între celelalte manechine, modernele, de ultimă oră. E, tot, numai costum. Uscat, mîinile și picioarele par să nu atingă mînecile hainei, cracii pantalonilor: de altfel, mersul personajului e atît de strict calculat încît nici n-ar avea cum să
Rezervația pedanților by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13349_a_14674]
-
o percepură că pe o glumă proastă, iar amorul dintre cele două statui, Sfincsa și Colosul, li se păru caraghios. Despre Romeo și Julieta conchiseră că este o poveste obișnuită, iar despre cea a Maestrului și a Margaretei, că este desueta. Ar fi voit mai multe amănunte despre Rimbaud și Verlaine, înfățișați, cel dintâi - ca o demoazela fatală, iar cel de-al doilea - ca un țap întunecat, dar istoria spusă de noi era atâta cât era, adică o poveste cu zulufi
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
o numim mai elegant și mai la modă "fundamentalism etnocentric", poate). La ei întîlnim un umanism cu rădăcini locale poate, dar nu mai mult. Polaritățile nerezolvate care îi marcau îndelebil pe cei din jurul lui 1930 s-au estompat, au devenit desuete. Aș vorbi apoi la marea majoritate a "generației de aur" despre o dialectică intimă cu religiosul. Ceea ce nu înseamnă că erau neapărat acaparați de religie. Sigur, unii din ei au mers chiar pînă la capăt sau pînă aproape de capăt. Așa
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]