4,675 matches
-
locul lor (într-o istorie care oricum e scrisă, dar încă nerostită), o face invers, și cu urmări dintre cele mai nefaste forța obscură perpetuată după lovitura de stat din același decembrie '89. În loc să fie numită pe numele ei și detașată net de aspirația (cvasi)generală întru răsturnarea comunismului (atît de nesperat ivită într-o țară ce părea să-și fi uitat identitatea), este promovată obnubilarea adevărului și, astfel, nivelarea în autojudecare, faptele retrograde stînd, obraznic, la același festin postdecembrist cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
învîrt în jurul Pămîntului); de afeliu și periheliu (în cazul corpurilor care se rotesc în jurul Soarelui); de apogalactică și perigalactică (în cazul stelelor ce gravitează în jurul Caii Lactee). Primul concept din pereche (cu prefix apo= gr. "departe", "de la"; în cuvinte științifice: "detașat") indică întotdeauna îndepărtarea, iar al doilea (cu prefix peri= gr. "în jur/în jurul", "împrejur[ul]") apropierea de corpul respectiv (Pămînt, Soare, stea). Spunem astfel că Luna este la "apogeu" cînd se află cel mai departe de Pămînt, si la "perigeu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Pateric au fost niște subtili psihologi. Ei au cunoscut tainele sufletului uman, intuind infinitezimal, cu multă precizie cele mai paradoxale alunecări ale sufletului și nu au fost rupți de lume. S-au retras pentru a o analiza mai profund, mai detașat, mai de la distanță. Au pus un mare accent pe Înțelegere, Îndurare, Încercare, experimentare și așteptare, străduindu-se să „lege” lumea de cer. Nu au ajuns ușor la concluzii, nu au aspirat la rețete și nu s-au dat În spectacol
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
unei "a treia forțe", dar au susținut, în același timp, că Mișcarea nu poate fi concepută ca o stare de neutralitate, fie ea și pozitivă, întrucât rezolvarea problemelor acute ale umanității impune o atitudine activă a statelor și nu una detașată și contemplativă. Aplicarea în viață a principiilor Conferinței de la Bandung necesita un sistem de organizare și concertare a eforturilor și pozițiilor unui număr mare de state cu aceeași orientare politică. În acest scop, în iunie 1961, la Cairo, a avut
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
aer de frondă juvenilă, destinată să oprească alunecarea în melancolie. Versurile mărturisesc o egolatrie nestăvilită și mult prea fățiș afirmată pentru a fi cu totul autentică. Îndărătul ei se află bucuria prezentului, susținută de gratuitatea sentimentelor cuprinse într-un joc detașat. Umorul și ironia răstălmăcind clișeele culturale premerg uneori gesticulația lirică din poezia lui Marin Sorescu. Pentru A., poezia reprezenta o detașare explozivă, înrudită cu patosul pe care l-a avut „unul Serghei Esenin” - ideal de gratuitate irumptivă provocată de umorile
ANDRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285361_a_286690]
-
urmând căile firești ale vieții și nu alergând după himere. Volumele Amarul sânge al strugurilor (1969) și Război cu zurgălăi (1971) fac parte dintr-un ciclu ce se vrea o „cronică a epocii”, cu centrul în Odobești. „Însoțitor” și grefier detașat, implicit ironic, autorul reușește să recreeze o realitate proprie. Alte trei romane anunțate în presă nu au mai apărut. Fie ca traducător, fie doar ca girant al unor traducători interziși în perioada 1937-1944 (Eugen Relgis, Eugen B. Marian, Paul B.
APOSTOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285406_a_286735]
-
întrețin un dialog subtil, luminându-se reciproc. Se ilustrează astfel ipostaza individualismului impenitent, infinit adaptabil și indiferent la sensul transcendent al valorilor. Amoralitatea personajelor, deși senină ca a zeilor, îi aliniază unui destin comun, epoca însăși fiind astfel. Cu zâmbet detașat, biograful își urmărește eroii, integrând acțiunile lor în mentalitatea timpului, pe pânza căruia, refăcută în detalii semnificative, le proiectează. Omul, opera și epoca sunt reprezentate în interferențele lor permanente, portretul final fiind o suprapunere de schițe creionate succesiv. Abilitatea autorului
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
Ea Îl descrie ca pe o apariție ciudată, vânat lacom de toate privirile, dar păstrând o distanță rece, superioară, În timpul „Mascaradei de la «Wattier»”. Evenimentul monden cel mai răsunător din 1814 nu scapă nici penei lui Byron. În Jurnal, el notează detașat, parcă Într-o doară: „Mascarada din 1814 am organizat-o noi, tinerii de la «Wattier», cu Wellington și compania...”. Înainte de a-l zări pe Byron, care Își joacă la Început, când sosesc invitații, rolul de gazdă alături de ceilalți „clubiști”, Lady Wilson
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
totul adevărate, chiar dacă de neînțeles pentru Rațiune (câtă nerozie!), dar cu atât mai atrăgătoare cu cât sunt greu de Înțeles și descifrat. Or, ce poate fi mai grav decât toate acestea, chiar din punctul de vedere superior al celor mai detașați și Îndepărtați de lume, de fastul și faptele ei mărețe și care i-au disprețuit cel mai mult neantul? Întrebați-i! Oare, pentru ei, toate vanitățile - orice nume ar avea și oricum s-ar sclifosi - nu au nici o valoare? Dacă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
misterioasă. În vocea sa se auzeau italice și majuscule inițiale. Ca artist, disprețuia șarja, foarte prețuită la Pimodan, și o considera de prost gust; În schimb, nu-și interzicea paradoxul și exagerarea. Cu un aer foarte simplu, natural și perfect detașat, ca și cum ar fi debitat o banalitate asupra frumuseții sau asprimii vremii, rostea vreo axiomă drăcesc de monstruoasă sau susținea cu mult sânge rece vreo teorie de o matematică extravaganță, căci el folosea În dezvoltarea ideilor sale nebunești o riguroasă metodă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
construi un corpus coerent, sintetic, semnificativ, dar exterior modului „natural”, obișnuit, de manifestare a elementelor sale componente. Mitologiile nu există decât În forma unor asemenea constructe elaborate și „artificiale”. Altfel spus, ele sunt „inventate”, În sensul că presupun o atitudine detașată (care elimină credința În adevărul miturilor), un interes ideologic (conștiința unei „misiuni”) și un efort taxonomic și interpretativ (care presupune o voință de ordonare, clasificare și reconstrucție). Și, evident, existența scrisului, ca sistem de fixare a unei variante și, ulterior
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
război (după J. A. Decourdemanche), Calul dracului, pe motivul, clasic, al nefârtatului păcălit de o femeie, Abu-Hasan (după Le Dormeur éveillé, din culegerea lui A. Galland, Mille et une nuits), unde, cu un nestins chef de chiolhanuri, reapare inevitabilul Mitică. Detașat și voalat ironic față de canoanele genului, de lentoarea și exagerările îndătinate, naratorul cultivă și echivocul parodic (Poveste. Imitație). Printre snoavele pe care le urzește (Norocul și mintea, Fără noroc, Minciună), una, intitulată Mamă, este prelucrată după Anton Pann. În proză
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
aproape desăvârșită a exprimării prozodice, pe care o poartă mult timp în sine, înainte de a o dicta, spre tipărire: „Căci poezia doarme-n suferință,/ Cum doarme diamantul în cărbune”. Ocolind confesiunile exagerate, el tinde spre „recea armonie” desprinsă din cântărirea detașată a fiecărui cuvânt. Dacă în Diafane influențele eminesciene sunt frecvente și vădite, în volumul Din când în când, plictisul, dar și sarcasmul lucid conduc spre Baudelaire. Între aceste două repere de început poetul se caută pe sine, rezultatul, remarcabil prin
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
la una de scriitor. Doar Șt. Basarabeanu (Victor Crăsescu), prozator mai înzestrat, intrat târziu în cercul revistei, reușește uneori ca, în locul solicitării abrupte, nejustificate de solidarizare a cititorului cu teza autorului, să creeze o atmosferă sugestivă, să analizeze minuțios și detașat conflictele integrate în narațiune. De remarcat că, totuși, traducerile prezente în C. selectează mari scriitori (Turgheniev, A. N. Ostrovski, Dostoievski, Flaubert, Zola ș.a.). Notabil este, de asemenea, interesul arătat creației populare. Sunt inserate informații etnografice, se traduc lucrări teoretice, apar
CONTEMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
povestiri ce încearcă să dea un tablou al războiului dus de armata română în 1916-1917. Perspectiva narativă este îndeobște a unui participant direct, implicat, care însă cedează prim-planul altor personaje: cunoscuți, comandanți, colegi de școală militară sau simpli soldați. Detașată și sinceră, neevitând scenele atroce și trăirile mai greu avuabile, narațiunea impune impresia de autenticitate. La aceasta mai contribuie descrierea nuanțată, alternând precizia militarului cu sensibilitatea față de natură a unui poet, precum și priceperea în portretizare, inclusiv prin limbaj, mai ales
CORNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
haosului (1993), Cîntece de amăgit întunericul (1996), Duminica fără sfârșit (1998) și iar Documentele haosului (2003), care dispun poemele într-o ordine diferită de cea cronologică, reprezintă o sinteză a temelor și a motivelor lirice frecventate de autor. Refuzând contemplarea detașată și reflexivitatea temperată, poetul este un „damnat”, un crucificat pe altarul îndoielilor, care își asumă cu devoțiune emfatică martiriul incertitudinilor și scrie poemele sacrificial, cu religiozitatea unui „ales” de sorginte romantică. Descoperirea sinelui și a lumii nu se face candid
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
în opera lui Dimitrie Cantemir, semnele unei prime forme de b. literar românesc. Cu deschiderea sa spre Apusul latin, dar și cu o bună cunoaștere, la sursă, a Levantului, prințul, format în spiritul unui umanism de sinteză europeană, privea mai detașat și lucid ceea ce era rigid și în declin în ideologia și ordinea politică a Răsăritului balcanic; și, față de moralismul ascetic al lui Neagoe, venea cu o altfel de înțelegere a lumii, avea conștiința latinității noastre (Descriptio Moldaviae, Hronicul vechimei a
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
anilor ’40, precum și romanul O crimă lângă Brașov (1945) indică o anume evoluție a lui B., desprins într-o măsură de sentimentalism și de eticismul confuz. Pe fondul unei anumite obiectivități câștigate, precizia observației, accentele discrete relevă o atitudine mai detașată, ușor ironică. În afară de dramatizarea după Apărarea are cuvântul, B. a mai scris piesa Chestia cu Aura, jucată în București în 1937, reluată și publicată în 1941 sub formă de roman (Uzina B). SCRIERI: Apărarea are cuvântul, pref. Panait Istrati, București
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
titlul Povestiri bolnave. Aici este povestea unei răzbunări și, până la un punct, ea poate fi situată în descendența unor pagini celebre, Moara cu noroc de I. Slavici sau O făclie de Paște de I. L. Caragiale. Nimic fantastic în această relatare detașată a dramei, doar o hiperbolizare a realului, care crispează și îl neliniștește pe cititor. În Semn rău (titlul inițial - Tolea, 1940) este, în esență, prezentat un caz de fotofobie, care, corelat cu o seamă de coincidențe neliniștitoare, devine argument al
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
întrebări esențiale, el are sentimentul pierderii identității: „Am zis că sunt și totuși nu sunt eu / Încerc să mă descopăr pe mine / Și descopăr mereu că-s altul / cine sunt eu? / Început, urmare, sfârșit?” Poemele din ultima perioadă sunt expresia detașată a unui sentiment particular: condamnarea la singurătate a statuilor publice: „A trebuit să-nving / să tot înving / Tristeților să pun în mine stavili, / Să umblu-n zale, / sabie să-ncing / Să-mi țin dorința-nlănțuită-n pravili... Când aș fi vrut să
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
care prezintă într-o manieră mai puțin cosmetizata, imaginea Europei Occidentale în secolul al XVII-lea. La fel cum în literatura oficială trebuie făcută o triere între lucrările tendențioase, cărora le lipsește imparțialitatea, și cele autentice, în care autorii privesc detașat, științific, un anumit subiect pe care il abordează, la fel și în câmpul literar neoficial, apocrif, trebuie stabilite o serie de tipare de analiză pentru a diferenția memoriile apocrife - le numim noi - de tip"martor ocular autentic" de cele"cosmetizate
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
entitate omogena din punct de vedere al nivelului civilizației materiale, după cum nu era nici la nivel politic. Sursă principala de informații privind viața politică și socială europeană o reprezintă scrierile memorialistice oficiale și apocrife. Memorialiștii oficiali își păstrează atitudinea voit detașata și, de regulă, optează pentru prezentarea unei imagini de ansamblu a circumstanțelor producerii unui eveniment și a desfășurării faptelor care îl preced Memoriile 16 apocrife prezintă o altă imagine a evenimentelor, conspirațiile și înțelegerile secrete fiind baza pe care se
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
lovindu-se de geamuri și bâzâitul febril al unei muște. Era prima zi de manevre, care aveau loc la câțiva kilometri de Saranza. Am mers mult. Mai întâi traversând orașul, apoi în stepă. Charlotte vorbea cu aceeași voce calmă și detașată ca în ajun, seara, pe balcon. Istorisirea ei se pierdea în vacarmul vesel al orchestrei, apoi, când înceta brusc vântul, vorbele ei sunau cu o stranie claritate în golul acela cu soare și cu liniște. Povestea despre scurta ei ședere
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
efect al destinderii de după intrarea în moarte. Exista trei opinii cu privire la durere în ultimele ore de viață. După unii autori, durerile fizice devin extrem de puternice. Alți autori consideră, dimpotrivă, că în fazele finale se instalează un fel de stare empirică, detașată, suferințele fiind anulate de moartea diferitelor organe. În sfârșit a treia opinie este că desensibilizarea se instalează treptat, pe măsură ce se petrec degradările organice. Reanimații, singurii care pot oferi mărturii credibile, nu vorbesc de suferințe mari. Dar nu se poate știi
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
care nu dă nici o explicație, așteptând de la bolnav o ascultare fidelă; 2.de mentor care își oferă cunoștințele de expert, gata să-l învețe pe pacient să se adapteze la condițiile modificate ale stării sale de sănătate; 3.de savant - detașat, care descrie obiectiv avantajele și inconvenientele diferitelor posibilități terapeutice, lăsând pacientului libertatea de alegere, dar și impunându-i responsabilitatea acestei alegeri; 4.de bun părinte protector, care caută să evite copilului său - pacientul - orice noutate dureroasă sau orice responsabilitate chinuitoare
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]