KorAP: Find »[drukola/base=detectiv & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...167 >

4,169 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

doar să te avertizez, ca să fii pregătit, astfel încât să nu faci vreo prostie, cum ar fi să-i spui să se ducă dracului, ceea ce ar putea să fie prima ta reacție. Amândoi avem un mare respect pentru capacitățile tale de detectiv. Și se întâmplă ca și eu să vreau în Kripo pe cineva în care să pot avea încredere. — Ei, ca să vezi ce înseamnă să fii popular. — Să te gândești un pic la asta. Nu văd cum aș putea evita să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Haideți, Frau Lange, nu trebuie să procedați precum o mâță care se furișează în jurul laptelui fierbinte. Atacați direct. Am așteptat un moment, privind-o cum devine stânjenită. — O să zic eu în locul dumneavoastră: vreți să știți cât sunt de bun ca detectiv. Din păcate, știu foarte puține despre treburile astea. — Nici nu există vreun motiv pentru care ar trebui să știți. Dar dacă e să mă încred în dumneata, simt că ar trebui să-mi fac o oarecare idee despre referințele dumitale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
al doilea rând, pentru că aș fi un angajat la fel de prost pe cât de prost aș fi și ca angajator. Cu toate astea, când așa ceva apare, e flatant. Desigur, toate discuțiile astea nu au nici o finalitate. Majoritatea oamenilor care doresc serviciile unui detectiv particular nu trebuie să cumpere și firma. De obicei, îi roagă pe avocații lor să le găsească unul. Puteți afla că sunt recomandat de mai multe firme de avocatură, inclusiv de către acelea care nu se prea dau în vânt după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
nu? Mă cântări cu privirea și apoi completă: Nu m-am înșelat în privința dumitale, nu-i așa? E exact genul de întrebare cinică pe care speram să mi-o adresezi. Acum știu că pot avea încredere în dumneata. — Ca un detectiv să fie cinic e la fel de normal precum e pentru un grădinar să aibă îndemânare, Frau Lange. Uneori mă bagă în bucluc, dar de cele mai multe ori mă împiedică de la a subaprecia oamenii. Așa că mă veți ierta, trag nădejde, dacă sugerez că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
voluntar în Armata Salvării, nu-i așa? — Tipu’ ăsta are și el un nume? M-am gândit bine o clipă și apoi mi-am scos carnețelul din buzunar: — E în regulă, l-am asigurat eu. Mi l-am notat. — Un detectiv cu memoria paradită. Grozav, ce mai. — Hei, ia-o mai ușurel, că-l am, nu te înfierbânta. Îl cheamă Klaus Hering. — O să verific dacă la Alex există ceva despre el. Ridică receptorul și dădu telefon. Nu dură decât două minute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
freca de marginea gulerului său unsuros. Când vorbi, glasul lui avea un ton grav, bărbia cu cicatrice lăsându-i-se în pieptul larg ca la un tenor de cabaret: — Văd că le știi pe toate, zise el. Că doar ești detectiv particular, nu? Un afurisit de isteț de profesie. Te superi dacă întreb cam cât câștigă ăștia ca tine? — Da’ de ce, nu mai primești mită suficient de des? Auzind asta, zâmbi forțat. — Mă descurc binișor, i-am răspuns. — Nu te apasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
și simplu. Anterior acelui moment, ancheta nu a fost deloc una satisfăcătoare. — Și nu mai e nimeni altcineva? Nebe clătină din cap. — Vezi, Gunther, tot la dumneata am ajuns, zise Heydrich. Ca să fiu foarte sincer, mă îndoiesc că există un detectiv mai bun în toată Germania. Am râs, clătinând din cap: — Sunteți priceput. Foarte priceput. Ce discurs drăguț despre copii și despre familie, domnule general, dar amândoi știm, desigur, că adevăratul motiv pentru care țineți ascunsă sub pălărie chestia asta e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
chestia asta e pentru că face ca moderna dumneavoastră forță polițienească să pară o gașcă de incompetenți. E rău pentru ei, e rău și pentru dumneavoastră. Iar adevăratul motiv pentru care mă vreți înapoi nu e faptul că eu sunt un detectiv așa de bun, ci faptul că restul sunt niște detectivi așa de proști. Singurele crime pe care actualul Kripo e capabil să le rezolve sunt chestii precum contaminarea rasială sau spunerea unui banc despre Führer. Heydrich zâmbi, ca prins cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
să pară o gașcă de incompetenți. E rău pentru ei, e rău și pentru dumneavoastră. Iar adevăratul motiv pentru care mă vreți înapoi nu e faptul că eu sunt un detectiv așa de bun, ci faptul că restul sunt niște detectivi așa de proști. Singurele crime pe care actualul Kripo e capabil să le rezolve sunt chestii precum contaminarea rasială sau spunerea unui banc despre Führer. Heydrich zâmbi, ca prins cu mâța în sac, și ochii i se îngustară: — Mă refuzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
incompetent este, te rog să nu eziți. Totuși, presupunând pentru o clipă că acest impediment nu ar mai exista, care ar fi răspunsul dumitale? Am ridicat din umeri: — Cum bănuiesc că în cazul unui refuz mi-aș pierde autorizația de detectiv particular... — Normal... — ...permisul de port-armă, permisul de conducere... — Fără îndoială că am găsi noi niște pretexte... — ... atunci probabil că aș fi obligat să accept. — Excelent. — Cu o singură condiție. Doar spune-o. — Ca pe durata anchetei să mi se dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
aud pe Nebe făcând referire la mine cu titulatura de Kommissar Gunther. Se scurseseră cinci ani de la acea zi din iunie 1933 când, nemaiputând să rabd epurările din cadrul poliției lui Göring, îmi dădusem demisia din funcția de Kriminalinspektor ca să devin detectivul „casei“ la Hotel Adlon. După alte câteva luni, probabil că oricum m-ar fi dat ei afară. Dacă mi-ar fi spus cineva că mă voi întoarce la Alex ca membru al clasei de ofițeri superiori atâta timp cât la putere se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
sânge în păr și în nări. Fără îndoială, atârna cu capul în jos atunci când i-a fost tăiat gâtul și, în mod similar, corpul ei era aproape lipsit de sânge. — Parcă ar fi un afurisit de vampir, exclamă unul dintre detectivii de la Brigada Omucideri. Se uită la Frau Kalau vom Hofe: — Îmi cer scuze, adăugă el. Ea scutură din cap. — Abuzată sexual? am întrebat. — Din cauza mirosului neplăcut, vaginul fetei a trebuit să fie irigat, anunță Illmann provocând și mai multe murmure

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
domnul Kommissar. Zâmbi, dar nu aveam de gând să mă încred prea mult în acest zâmbet. Dădea impresia că făcuse aceeași școală pentru sarcastici aroganți ca și Obergruppenführer Heydrich. Mental, m-am pus în gardă, pregătit pentru prima lovitură. — Ca detectivul care în mod ingenios a soluționat celebrul caz al lui Gormann Strangulatorul, va binevoi dumnealui să ne împărtășească acum gândurile sale în acest caz? mă luă el. Zâmbetul șters persistă dincolo de ceea ce ar fi putut părea confortabil, ca și cum și-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
plec. Se ridică și ne-am strâns mâinile. — După ce veți fi terminat cărțile, mi le puteți înapoia la Institutul Göring de pe Budapesterstrasse. Suntem chiar peste drum de Acvariul de la Zoo. În mod sigur m-ar interesa să aud părerea unui detectiv despre Baudelaire, zise ea. — Va fi plăcerea mea. Și atunci îmi veți putea spune părerea dumneavoastră despre doctorul Lanz Kindermann. — Kindermann? Îl cunoașteți pe Lanz Kindermann? Într-un fel. Mă cântări din priviri: Știți, pentru un Kommissar de poliție sunteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
casa unui bărbat străin, ca nu cumva el să se transforme într-un trol rău. — Vă rog, domnule, nu, zise ea. Am plesnit-o peste fundul gol și am împins-o de lângă mine. — Așa că, norocul tău, prințeso, e că sunt detectiv și nu trol, că altfel ai fi ketchup. — Sunteți polițist? înghiți ea spasmodic, cu lacrimile țâșnindu-i din ochi. — Exact, sunt polițist. Și dacă te mai prind vreodată făcând pe târfa ucenică, o să am grijă ca tatăl tău să pună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
informații? Caut un bărbat și înainte să faci o glumă pe chestia asta, îți zic că bărbatul pe care îl caut este un criminal, cu patru goluri marcate. — Cum te pot ajuta eu? Conduc un bordel, nu o agenție de detectivi particulari. Nu e ceva neobișnuit ca un bărbat să-ți folosească vreuna din fete în mod violent. Nu e nici unul care să poarte mănuși de catifea, Bernhard, atâta pot să-ți spun. Foarte mulți dintre ei își imaginează că doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
decât să trebuiască mai târziu să descifrez mâzgălelile chirilice ale unei forme de viață primitive. Da, domnule, zâmbi Deubel forțat și merse să-și îndeplinească ordinele. Nu credeam să fie genul sensibil, comentă Illmann, privindu-l plecând. Imaginează-ți un detectiv care nu vrea să vadă cadavrul. E ca un comerciant de vinuri care refuză să guste din Bourgundy-ul pe care are de gând să-l cumpere. De neimaginat. Unde îi găsesc și pe puțoii ăștia? — Simplu. Se duc și îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
cuvertura roz stăteau câțiva ursuleți din pluș mult iubiți. Am ridicat perna. Era o carte acolo, un roman de dragoste care costa 10 pfenigi, de genul pe care îl puteai cumpăra la orice colț de stradă. Nu tocmai „Emil și detectivii“. I-am dat cartea lui Frau Steininger: — Cum ziceam, fetele cresc repede. Ai vorbit cu băieții de la tehnic? Am intrat pe ușa biroului în același timp în care Becker ieșea. — E ceva pe cufărul ăla? Sau pe bucata aia de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Probabil că și eu aș fi făcut la fel. Doar că îmi doresc ca acest Vogelmann să fi putut să o găsească. Nu se putea să nu-i admiri, m-am gândit. Probabil că nu-și puteau permite serviciile unui detectiv particular și totuși merseseră înainte și angajaseră unul. Probabil că-i costase toate economiile lor. După ce ne-am terminat cafeaua și eram pe picior de plecare, am sugerat că o mașină de poliție ar putea să treacă în dimineața următoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
poate să fi valorat prea mult. Mi-am pus tacul la loc în rastel și mi-am terminat berea. — Să n-ai niciodată încredere în cineva care e fericit să facă treaba pe gratis. Asta e ceea ce ați învățat ca detectiv particular? — Nu, e ce-am învățat ca un bun om de afaceri. Dar de vreme ce ai menționat asta, nu-mi place cum miroase treaba asta: un detectiv particular care încearcă să găsească o școlăriță dispărută și apoi refuză onorariul. — Rolf Vogelmann

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
care e fericit să facă treaba pe gratis. Asta e ceea ce ați învățat ca detectiv particular? — Nu, e ce-am învățat ca un bun om de afaceri. Dar de vreme ce ai menționat asta, nu-mi place cum miroase treaba asta: un detectiv particular care încearcă să găsească o școlăriță dispărută și apoi refuză onorariul. — Rolf Vogelmann? Dar el n-a găsit-o. — Dă-mi voie să-ți spun ceva. În vremurile astea, o grămadă de oameni dispar în orașul ăsta dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
el îi cheltuie, Bernie. — Nu-mi spune că o obține gratis. Nu, altcineva plătește factura. — Zău? Cine? — Ei, asta-i partea ciudată, Bernie. Te poți gândi la vreun motiv pentru care editura Lange ar plăti campania de publicitate a unui detectiv particular? — Ești sigur în legătură cu asta? — Foarte sigur. Asta e foarte interesant, Alex. Rămân dator. — Tu doar asigură-te că, dacă vreodată te hotărăști să-ți faci reclamă, eu voi fi primul cu care vorbești, bine? Poți fi sigur. Am pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
în portofel: — Vă mulțumesc pentru generozitate. — Pentru nimic. M-am încruntat ca și cum îmi trecuse ceva prin minte: — E un lucru care mă nedumerește, i-am spus. Ceva ce voiam să vă întreb. Ce interes are firma dumneavoastră în agenția de detectivi Rolf Vogelmann? — Rolf Vogelmann? repetă ea deloc în largul ei. — Da. Vedeți dumneavoastră, am aflat printr-o pură întâmplare că editura Lange finanțează o campanie de publicitate pentru Rolf Vogelmann din luna iulie a acestui an. Mă întrebam doar de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
ele, cu posibila excepție a gonoreei, nu prea poate să influențeze negativ impresia pe care o face asupra unui potențial client. Totuși, există o dizabilitate, deși una minoră, care trebuie să pună clientul pe gânduri, dacă o vede la un detectiv, și aceasta este miopia. Dacă ai de gând să plătești un bărbat cu cincizeci de mărci pe zi ca să dea de urma bunicii tale dispărute, vrei ca măcar să te simți încrezător în faptul că omul pe care îl angajezi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
v-ați fi făcut dacă ar fi apărut acolo și ar fi aflat că adevăratul meu soț e mort? Asta aș vrea să știu. Nu s-ar fi dus. — Păreți foarte sigur de asta. De unde știți? Pentru că știu cum lucrează detectivii particulari. Nu le place să meargă imediat după poliție și să pună aceleași întrebări. De obicei, le place să se îndrepte spre un lucru din cealaltă parte. Să îi dea târcoale un pic înainte de a vedea o portiță. — Așadar credeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]