1,762 matches
-
așa-numită „psihanaliză existențială”. Situația își pune amprenta asupra modului de a gândi și de a acționa. Există însă în acest punct crucial al relației dintre situație și comportament o diferență netă între punctul de vedere determinist și cel indeterminist. Determinismul consideră că situația este aceea care, în ultimă instanță, determină comportamentul. Analiza situației are aici o finalitate cauzală: găsirea factorilor determinanți. În perspectivă indeterministă a comprehensiunii, situația obiectivă nu explică decizia luată - în aceeași situație, actori diferiți pot lua decizii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
evenimentul nu este numai rezultatul acțiunii individuale, ci totodată produsul interacțiunii dintre acțiunea actorului și condiții, dintre această acțiune și acțiunile altor actori. Cum conștiința este la rândul ei determinată de situația obiectivă (1), fiind deci ea însăși purtătoarea unui determinism obiectiv, cât și datorită determinării directe a evenimentului de către situație, omul de știință poate sintetiza toate aceste secvențe într-o relație mai generală de determinare(4), făcând abstracție de mecanismele prin care se realizează acesta și, în special, de conștiință
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
atât de curios, ci oarecum „natural”. Evident, aceasta nu este o explicație de tip științific. Este ca și cum ai explica întregul comportament uman prin intențiile subiective conștiente ale persoanelor, excluzând ca inutilă psihologia. Subiectivitatea, tocmai în calitatea sa de „vehicul” al determinismului, poartă în sine influența diferiților factori, dar într-o manieră neexplicată. De exemplu, cum putem înțelege măsurile drastice luate de către un domnitor oarecare împotriva boierilor? O anumită explicație putem obține prin descoperirea motivației domnitorului însuși: a stăvili uneltirile boierilor, a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
analizat mai înainte presupunea o lume strict deterministă, în care starea viitoare este complet determinată de starea actuală. În consecință, cel puțin la limită, stările lumii relevante pentru decizie sunt în principiu predictibile, dacă deținem cunoștințele necesare. Modelul laplacean al determinismului presupune la o lume de acest tip: strict determinată și previzibilă, în care probabilitatea are doar un sens pur subiectiv. Știința și filosofia contemporane au abandonat complet o asemenea presupoziție. Lumea nu mai poate fi gândită ca fiind deterministă într-
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Stările viitoare ale lumii nu decurg cu necesitate implacabilă din stările actuale. Desigur, nu trăim nici într-o lume complet nedeterministă, aleatorie, în care din starea actuală poate decurge, în mod egal, orice stare viitoare. Lumea este guvernată de un determinism probabilist: evenimentele viitoare pot fi prezise, dar nu cu o certitudine absolută, ci în mod probabilist. Agronomul din exemplul dat mai înainte nu poate porni de la o predicție absolut certă asupra cantității de precipitații din luna mai a anului viitor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
interacționează cu celelalte în mod obiectiv. Această relație de determinare reciprocă este reală, obiectivă, în sensul că nu este o relație pe care o impune mintea omenească. Ajungem în acest fel la o teză fundamentală a teoriei marxiste asupra societății: determinismul reciproc al activităților, faptelor sociale. Fiecare este rezultatul influenței unei mulțimi de împrejurări, a activităților cu care se învecinează. La nivelul acestei interdependențe se realizează explicația. A explica un fapt social înseamnă a pune în evidență modul în care este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o reacție de anulare din partea acestora. Prin aceste transformări, sistemul tinde să-și conserve structura în mijlocul variațiilor ce afectează elementele sale. Ideea genială a lui Marx a fost aceea că nu toate elementele sistemului social au o contribuție egală în cadrul determinismului lor reciproc, structural. Sunt unele care au o poziție accentuat determinată, în timp ce altele sunt într-o poziție care le face să fie determinate. Acestea din urmă pot săgenereze și să mențină o anumită structură sau să determine schimbarea ei. În
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și Engels, 1967, p. 46). În scrisoarea către Bloch, aceeași idee este analizată pe larg. Textul lui Engels este mai semnificativ decât orice comentariu. Trecând peste lipsa unor concepte mai generale cu care să descrie cât mai precis tipul de determinism avut învedere, exprimarea lui Engels nu lasă însă nici o îndoială asupra fondului problemei: „Potrivit concepției materialiste a istoriei, factorul hotărâtor în istorie este, în ultimă instanță, producerea și reproducerea vieții reale. Nici Marx, nici eu nu am afirmat vreodată mai
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
luarea în considerație a unor factori cum ar fi schemele cognitive subiacente sau personalitatea, aceasta fiind definită ca ansamblul repertoriilor comportamentale, cognitive, emoționale și fiziologice de care dispune subiectul într-un anumit moment al vieții sale. Acest studiu recunoaște importanța determinismelor biologice și psihologice fără a li se atribui cu ușurință statutul de variabile cruciale, așa după cum se întâmplă în abordarea psihodinamică. Datele obținute conduc la enunțarea unor ipoteze de tip dispozițional, subliniind rolul predispozant al factorilor legați de istoria subiectului
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
model, terapeutul se raportează când la o perspectivă când la alta, când la un model teoretic când la altul. Pornind de la o analiză critică a relației dintre terapiile și teoriile cognitiviste, unele lucrări recente dezvoltă o a treia perspectivă, subliniind determinismul variabilelor contextuale asupra evenimentelor psihologice interne. Ele propun schimbarea nu a cognițiilor ci a funcției lor. Această perspectivă se inspiră din teoria contextualistă a cogniției, care se distanțează de abordarea dominantă care afirmă faptul că mecanismele cognitive interne sunt, în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o seamă de povestiri, întocmai ca în cele sadoveniene de tinerețe, sunt evocate fapte năpraznice, dar altfel decât la Sadoveanu, și acestea par inerente existenței. Par a fi provocate nu atât de ceea ce le declanșează accidental, ci de misterul unor determinisme ascunse, de o demonie a naturii locurilor în care se petrec. Un flăcău se îndrăgostește de fata cuiva la care argățise, acela îl pândește, noaptea, în barcă, vrând să-l împuște. Flăcăul Dincă e împușcat realmente de propriul tată și
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
observa adesea consecințe sistematice. Este astfel posibil să formulăm niște ipoteze empirice și să le testăm, făcând distincție între variația regulată și cea aleatorie, în cazul în care ceilalți factori potențiali rămân constanți. Totuși, continuă criticul, comportamentul uman nu are determinismul necesar unei științe nomologice, chiar și atunci când există tipare clare și observabile în comportamentul respectiv. Am putea observa din statistici că populațiile migrează în număr mare în perioadele de foamete din țările de origine. Dar nu toți cei care suferă
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Îi poartă numele demonstrează ce efecte benefice poate aduce o implicare lucidă În reformarea și modernizarea normativă ale spațiului social când Își aliază o perspectivă sociologică de abordare. Dacă mai adăugăm și lucrările lui D. Drăghicescu despre ontologia socială și determinismul social, avem alți parametri de signifianță ai aportului românesc la constituirea sociologiei ca disciplină, instituție și profesie. Din zona profesionalismului nu poate lipsi cofondatorul empirismului sociologic european - D. Gusti, care, alături de Ferdinand Le Pley și H. Tourville, a creat paradigma
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
zonelor rurale; Școala sociologică de la București a fost, simultan, o abordare teoretică și o mișcare socială amplă de reformare social-economică, culturală, administrativă, juridică a vieții sociale rurale pe baza cunoașterii sale științifice; b) sistemul psihosociologiei focalizat pe rolul individului În determinismul social, formulat de D. Drăghicescu, printr-o tratare inedită a premiselor sociologice franceze; c) integralismul sociologic, elaborat de P. Andrei, ca sinteză a orientărilor teoretice din sociologia europeană și nord-americană; d) sociologia comparată (N. Petrescu), concepută ca o sinteză originală
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a acestui text superficial, fără pretenții, îngăduie și strecurarea unor ironii la adresa prejudecăților față de simbolism. În 1912 scriitorul publică un Triptic dramatic alcătuit din Darul muzelor, Fugind de Charybdis și Jocul zeilor, text ambițios, vrând să ilustreze psihologii complicate și determinisme sociale ce manipulează resorturile intime ale acțiunii personajelor. De fiecare dată intriga, artificială, compromite țesătura dramatică. Sunt propuse conflicte neverosimile, de felul celui din Darul muzelor: un mariaj este nefericit din cauza bizareriei soțului, gata să se vadă înșelat ca să își
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
1968), îi fixează o incontestabilă vocație de istoric literar interesat cu precădere de configurarea și evoluția marilor mișcări de idei aflate la confluența dintre estetic, politic și ideologic. Perspectiva dominantă este cea sociologică, autorul arătându-se atras în principal de determinismul istoric al curentelor și de felul în care acestea antrenează personalitățile creatoare și opera lor. Prima carte personală, deși în intenție o tentativă de reconsiderare pozitivă a junimismului, a fost întâmpinată cu obiecții, fiind socotită destul de restrictivă, ceea ce avea să
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
sau față de Durkheim), când pragmatic și constructivist (ca Tocqueville sau Weber), dar cu o puternică notă mesianică. Sigur că putem menționa încă o dată că abordarea dialectică a contradicțiilor între varii componente ale societății au oferit lui Bell șansa distanțării față de determinismele lineare, holiste și evoluționiste atât de frecvente în sociologia vremii. Așadar, societatea postindustrială, care abia se contura în vremea lui D. Bell, risca să se bazeze pe o mare scindare între raționalitatea ce domina în lumea economică și iraționalitatea tot
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
distanțarea capitalistă față de ea, adopt pe mai departe o altă perspectivă de analiză sociologică, decât cea consacrată până acum la noi. Trei presupoziții îi sunt specifice acestei abordări, constând în: afirmarea subiectivității constructive a actorului social, punerea între paranteze a determinismelor factoriale și considerarea consecințelor intenționate și neintenționate ale acțiunilor sociale. Prima presupoziție constă în suspendarea din analiză a opoziției tradițional-modern (care a fost instituită de proiectul iluminist, dezvoltată de sociologia clasică preocupată de modernizarea tradiției și aplicată în cea mai
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Emil Cioran, e una dintre ilustrările acestei opțiuni, tot așa cum putem să ne referim la pendularea între invocarea din secolul al XIX-lea maiorescian a „formelor fără fond” și cea a „fondului fără forme” a unora dintre contemporanii autohtoni. În locul determinismului de tip structural, intenționez să demonstrez că se dovedește a fi mai adecvată teoretic și mai productivă prin efectele posibile din realitatea socială acea abordare a tranziției care se concentrează asupra capacităților reflexive și constructive ale actorilor sociali și consideră
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a avut în vedere demonstrarea tezelor fundamentale ale Școlii Ardelene - originea, continuitatea și unitatea poporului român, aducând și argumente lingvistice, toponimice, etnografice. Concepția raționalistă asupra istoriei îl deosebește de cronicari, fiind vizibilă în înlănțuirea cauzală a evenimentelor, înlăturarea providenței din determinismul istoric, folosirea exactă a izvoarelor, în caracterul demonstrativ și sensul militant al scrierii. Dar modul de expunere, stilul, tonul preponderent narativ aparțin încă vechii istoriografii. Cultivarea limbii române, necesitatea promovării acesteia ca instrument de cultură, trecerea la scrierea cu litere
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
instanță, sinteza, în sensul unei cuprinderi nu atât documentare, cât esențiale a oricăror probleme literare. Linia o dă ideea priorității perspectivei estetice în orice abordare a unei creații artistice. Adept al criticii autonomiste, el nu desconsideră totuși realitatea incontestabilă a determinismului sociocultural, dar nici nu scoate de aici criterii de evaluare estetică. Rezultat al unei transfigurări radicale, al unei autentice mutații ontologice, opera literară este pentru M. expresia celei mai semnificative relații de sensibilitate dintre artist și lume, criticii revenindu-i
MIHAILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288129_a_289458]
-
intoleranțele ce vor domina literarul până în ultimele decade ale secolului al XX-lea, temperându-se abia odată cu postmodernismul. Veacul istorism-pozitivismului, al marilor legi și al sistemelor impunătoare de gândire absoarbe literatura într-un continuum de valori heteronome, concatenate și de determinisme rigide. În partea opusă termenii sunt la fel de tranșanți: arta pură sau frumosul pur etc. Survine ruptura dintre rațional și poetic. Sâmbure incandescent cu potențial seismic al stratului specific, periclitând periodic stabilitatea rețelei de sensuri a matricei, poezia își proclamă brutal
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
doctrinară autointitulată estetică marxistă - fusese anterior marcată de tabuuri. Autorul profită de dispariția cenzurii ca să încerce prima tratare sistematică și de anvergură a chestiunii. Demonstrația urmează două direcții esențiale: una vizează relațiile literaturii cu societatea, aducând în prim-plan axioma determinismului, iar cealaltă pune în ecuație literarul și politicul, atingând chestiunea litigioasă a militantismului literaturii și a producătorilor ei. Privit astfel, marxismul devine cazul-limită al procesului de birocratizare propagandistică a ideii de literatură. Iar heteronomia literaturii se erijează într-un veritabil
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
de adversari, de minge, de condițiile meteorologice, de galeria din stadion, de suporterii conaționali aflați în fața ecranelor, dar mai ales față de spectatorii dezinteresați, atrași de irupția de creativitate pe care puținele reguli ale fotbalului o fac încă posibilă 1. Când determinismul entropic al vârstei adulte își dictează prioritățile, acest har al uitării de sine se îndepărtează. Apar atunci explicațiile raționale și motivațiile economice, socotite cândva ancilare. Este adevărat: fără economie și etică, fotbalul este imposibil. Dar când privim un meci de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
alt mod. Urmând acest raționament, orice valori ar îmbrățișa comunitatea în care ne naștem, trebuie să le adoptăm; de fapt, nici nu putem face altfel. Dar cum rămâne atunci cu autonomia individuală? Iar dacă respingem ideea unei path dependency (un determinism al trecutului), atunci nu revenim la punctul de plecare al societății moderne, autoinstituită (deci fără fundament transcendental), contractuală? Nu cumva comunitarismul este de fapt un asociaționism? Noțiunea de religie civilă, amintită în secțiunea precedentă, a părut să ofere, cel puțin
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]