778 matches
-
au împlinit 14 ani, doar 7% sunt copii ai străzii și 1,5% provin din instituții. 3. 2. Teorii cu privire la devianță Funcție de modul în care sunt explicate evenimentele și circumstanțele generatoare sau favorizante de acte sau conduite deviante, teoriile asupra devianței pot fi clasificate în (Giddens, A., 2001, p. 191): * Teorii pozitiviste - includ teoriile biologice, psihologice și pe cele sociologice. * Teorii criticiste - se concentrează pe un spațiu social, cultural, istoric foarte larg. În mare parte sunt bazate pe analiza structurilor de
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
Teorii pozitiviste - includ teoriile biologice, psihologice și pe cele sociologice. * Teorii criticiste - se concentrează pe un spațiu social, cultural, istoric foarte larg. În mare parte sunt bazate pe analiza structurilor de clasă și încadrează în primul rând teoriile marxiste asupra devianței și marginalizării. * Teoriile feministe ce pleacă de la constatări statistice care se referă la rolul redus, uneori aproape inexistent al femeilor în cazurile de devianță. Abordarea biologică. Unele dintre primele încercări de explicare a comportamentului deviant au avut ca punct de
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
parte sunt bazate pe analiza structurilor de clasă și încadrează în primul rând teoriile marxiste asupra devianței și marginalizării. * Teoriile feministe ce pleacă de la constatări statistice care se referă la rolul redus, uneori aproape inexistent al femeilor în cazurile de devianță. Abordarea biologică. Unele dintre primele încercări de explicare a comportamentului deviant au avut ca punct de plecare teoriile biologice. Cesare Lombroso (1870) era de părere că învățarea socială poate determina comportamentul deviant, dar considera majoritatea criminalilor ca fiind degenerați din
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
teorii care explicau actele deviante autoagresive (fumatul, alcoolismul, consumul de droguri, prostituția) ca fiind expresii ale thanatosului (dorinței de moarte). Abordarea sociologică. Teoriile sociologice aduc în atenție noțiunea de conformism social și interconexiunile care se crează între conformismul social și devianța socială în contexte diferite. Paradigma funcționalistă. Spre deosebire de abordările tradiționale ale devianței (abordarea biologică și cea psihiatrică), care localizau cauzele comportamentului deviant la nivel de individ, paradigma funcționalistă (Parsons, T., 1951, Merton, R.) a elaborat o interpretare de tip holistic, care
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
prostituția) ca fiind expresii ale thanatosului (dorinței de moarte). Abordarea sociologică. Teoriile sociologice aduc în atenție noțiunea de conformism social și interconexiunile care se crează între conformismul social și devianța socială în contexte diferite. Paradigma funcționalistă. Spre deosebire de abordările tradiționale ale devianței (abordarea biologică și cea psihiatrică), care localizau cauzele comportamentului deviant la nivel de individ, paradigma funcționalistă (Parsons, T., 1951, Merton, R.) a elaborat o interpretare de tip holistic, care caută sursele devianței la nivelul structurilor sociale deficitare. În viziunea lui
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
contexte diferite. Paradigma funcționalistă. Spre deosebire de abordările tradiționale ale devianței (abordarea biologică și cea psihiatrică), care localizau cauzele comportamentului deviant la nivel de individ, paradigma funcționalistă (Parsons, T., 1951, Merton, R.) a elaborat o interpretare de tip holistic, care caută sursele devianței la nivelul structurilor sociale deficitare. În viziunea lui Parsons, devianța este o stare de alienare, o ieșire din standardele sociale pe care societatea are capacitatea de a o înlătura prin intermediul mijloacelor de control social de care dispune. În viziunea sa
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
biologică și cea psihiatrică), care localizau cauzele comportamentului deviant la nivel de individ, paradigma funcționalistă (Parsons, T., 1951, Merton, R.) a elaborat o interpretare de tip holistic, care caută sursele devianței la nivelul structurilor sociale deficitare. În viziunea lui Parsons, devianța este o stare de alienare, o ieșire din standardele sociale pe care societatea are capacitatea de a o înlătura prin intermediul mijloacelor de control social de care dispune. În viziunea sa, numai boala este acceptată ca devianță legitimă, întrucât individul este
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
În viziunea lui Parsons, devianța este o stare de alienare, o ieșire din standardele sociale pe care societatea are capacitatea de a o înlătura prin intermediul mijloacelor de control social de care dispune. În viziunea sa, numai boala este acceptată ca devianță legitimă, întrucât individul este scutit de rolurile și responsabilitățile pe care trebuie să le îndeplinească în viața socială. Lui Talcott Parsons îi aparține concepția structural-funcționalistă ce pleacă de la presupunerea fundamentală că societatea este bazată pe o ordine normativă, unanim acceptată
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
între toți membri societății. Astfel, omul este un individ conformist, suprasocializat, dominat de structuri care se supune atât presiunilor externe ale mecanismelor instituționalizate, cât și presiunilor interne datorate socializarii. Aceste presiuni determină conformitatea indivizilor cu normele și mijloacele instituționalizate, așa încât devianța apare doar ca o stare potențială și nu ca o realitate efectivă. Paradigma conflictului social (Schuerkens, U., 2009, pp. 113-116) demonstrează faptul că devianța în toate formele sale este un răspuns adaptativ la condițiile de viață. Distribuția ratelor de devianță
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
și presiunilor interne datorate socializarii. Aceste presiuni determină conformitatea indivizilor cu normele și mijloacele instituționalizate, așa încât devianța apare doar ca o stare potențială și nu ca o realitate efectivă. Paradigma conflictului social (Schuerkens, U., 2009, pp. 113-116) demonstrează faptul că devianța în toate formele sale este un răspuns adaptativ la condițiile de viață. Distribuția ratelor de devianță (și sancționarea ei) are loc în funcție de poziția de clasă (Rădulescu, S., Banciu, D., 1996). Preluând de la Marx și de la Wright Mills ideea că, nu
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
devianța apare doar ca o stare potențială și nu ca o realitate efectivă. Paradigma conflictului social (Schuerkens, U., 2009, pp. 113-116) demonstrează faptul că devianța în toate formele sale este un răspuns adaptativ la condițiile de viață. Distribuția ratelor de devianță (și sancționarea ei) are loc în funcție de poziția de clasă (Rădulescu, S., Banciu, D., 1996). Preluând de la Marx și de la Wright Mills ideea că, nu consensul social, ci conflictul reprezintă principala condiție a ordinii sociale, punând în competiție grupuri sociale lipsite
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
sociale ale căror interese explică acțiunile membrilor (Rex, Jh., 1981); * conflictele sociale au și un rol pozitiv, contribuind la creșterea ajustărilor între grupurile sociale, permițând menținerea lor și prevenirea retragerii unor indivizi din cadrul lor (Coser, A.L., 1967). În sociologia devianței, paradigma conflictului social a fost dezvoltată ca urmare a criticismului radical din sociologia americană, a deceniului șapte, care a desfășurat ample dezbateri asupra inegalităților sociale. Printre reprezentanții paradigmei conflictului, în sociologia devianței, se numără Richard Quinney, Paul Walton, Anthony Platt
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
din cadrul lor (Coser, A.L., 1967). În sociologia devianței, paradigma conflictului social a fost dezvoltată ca urmare a criticismului radical din sociologia americană, a deceniului șapte, care a desfășurat ample dezbateri asupra inegalităților sociale. Printre reprezentanții paradigmei conflictului, în sociologia devianței, se numără Richard Quinney, Paul Walton, Anthony Platt, Austin Turk. Aceștia considerau că legea este instrumentul clasei dominante și apreciază că sistemul juridic capitalist are ca scop transformarea oricărei conduite, care amenință privilegiile și proprietatea claselor favorizate, într-un comportament
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
mediului etc., care au ca scop menținerea sistemului existent; * crime ale puterii executive (acte de corupție), săvârșite în diferite scopuri, toate având ca motivație menținerea pozițiilor de putere, prestigiu și bunăstare materială. Teoreticienii conflictului apreciază că, în toate formele ei, devianța a devenit un răspuns adaptativ la condițiile de viață ale capitalismului contemporan. Paradigma interacționalismului simbolic. Teoria etichetării (are ca reprezentanți pe Howard S. Becker, Edwin Lemert, Kai Erikson, Erving Goffman, Thomas Scheff). Problema fundamentală a acestei teorii constă în aflarea
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
și pe care le etichetează ca fiind deviante (Rădulescu, Banciu, 1996). Calificarea unui act ca fiind deviant sau nu, depinde în mică măsură de ceea ce face individul. Rolul decizional revine semnificațiilor pe care grupurile investite cu autoritate (în a eticheta devianța), le conferă acestor acte. Teoria învățării sociale a agresiunii a fost propusă de A. Bandura și aduce în atenție faptul că o mare parte din comportament, inclusiv agresiunea, se învață. Devianța dobândită - teoria asocierilor distinctive. (Ogien, A., 2002, p.100
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
pe care grupurile investite cu autoritate (în a eticheta devianța), le conferă acestor acte. Teoria învățării sociale a agresiunii a fost propusă de A. Bandura și aduce în atenție faptul că o mare parte din comportament, inclusiv agresiunea, se învață. Devianța dobândită - teoria asocierilor distinctive. (Ogien, A., 2002, p.100 apud Sutherland, E.H., 1949) argumentează că, în general, comportamentul deviant se formează în grupurile primare, în special în cadrul grupurilor de aceeași vârstă. El consideră că activitățile delictuale sunt învățate în aceeași
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
lui Durkheim despre anomie, Merton, R. (1957) a încercat să explice comportamentul deviant și a redefinit conceptul de anomie. El aduce în atenție presiunea la care este supus individul atunci când normele acceptate intră în conflict cu realitatea socială. Merton definește devianța ca pe un produs al inegalităților economice și identifică cinci reacții posibile, ale indivizilor, la tensiunile dintre valorile susținute de societate și mijloacele prin care acestea se pot realiza: * conformiștii care acceptă atât valorile, cât și modalitățile de realizare; * inovatorii
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
sugerează un model secvențial care potențează factorii de risc în consumul de substanțe, iar acesta debutează cu dificultăți în relaționarea cu părinții și în special cu lipsa identificării cu aceștia. Acest tip de dificultate conduce la depresie, la imaturitate sau devianță iar rezultatul este o nevoie majoră de apartenență la un grup în perioada adolescenței. Toți acești factori conduc la o creștere a posibilității de a debuta în consumul de droguri și deci la o modificare a activităților proprii, a comportamentului
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
În a doua categorie sunt incluși factori socio-culturali, economici, socio-afectiv și educaționali din cadrul micro și macro grupurilor umane în care trebuie să se integreze treptat, copilul și tânărul începând cu familia" (Rădulescu, S., Banciu, D., 1990, p. 59) Înclinarea spre devianță și adoptarea comportamentului infracțional rezultă din "întâlnirea" specifică a diferiților factori pentru fiecare caz în parte. În cadrul grupurilor de delincvenți minori și tineri regăsim un număr relativ mare de cazuri ce prezintă carențe serioase în ceea ce privește dezvoltarea lor psihointelectuală. Capacitățile intelectuale
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
psihicului. Asemănătoare cu această concepție este și teoria lui Cesare Lombroso. După acesta, criminalul, caracterizat printr-un șir de stigmate de degenerare, vine pe lume lipsit de orice simț moral. Caracteristica acestor teorii, întâlnită și la alți autori, este considerarea devianței ca o însușire biologică unitară moștenită. În secolul al XIX-lea aceste teorii sunt reluate de Francis Golton și Karl Pearson. Aceștia au măsurat gradul de asemănare sau de corelare dat de ereditate. Urmând pașii acestora, la începutul secolului XX
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
Unii criminologi consideră copilul unic mai puțin predispus spre delicvență decât copiii cu număr mare de frați. Motivul se pare că este determinat de scăderea autoritații în familiile cu mulți copii. Pe de altă parte în literatura de sociologie a devianței se consemnează rolul negativ asupra procesului de socializare în familiile cu un singur copil. 4.1.3. Rolul factorilor psihici în determinarea comportamentului deviant În criminologia contemporană, factorii psihici au o mare pondere în etiologia crimei, alăturându-se factorilor biologici
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
au început viața sexuală, * 16,5% se preocupă să-și îmbunătățească imaginea proprie în ochii celorlați membrii, * 44,7% caută un mediu care să le asigure securitate emoțională, stabilitate și confort (Siegel, L.J. și Welsh, B.C., 2009, pp. 130-136). Considerând devianța ca un produs direct al dezorganizării sociale unii autori evidențiază faptul că delicvenții juvenili crescuți în zonele defavorizate economic comit alt gen de infracțiuni decât delicvenții minori din zonele rezidențiale. Privind valorile sociale ca un important suport în determinarea comportamentului
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
deviant Explicarea condițiilor care dau naștere sărăciei a generat elaborarea a numeroase teorii. În concordanță cu teoriile tradiționale, sărăcia reprezenta nu o condiție socială determinată de inegalitațile structurale existente în societate, ci o problemă indezirabilă generată de conduita imorală și devianța unor indivizi. În reglementările britanice din secolul al XVI-lea, pauperismul era considerat infracțiune și sancționat ca atare. Conform concepțiilor morale ale timpului, săracii erau considerați o subcategorie socială, formată din ,,ființe degenerate" care aleg în mod deliberat calea sărăciei
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
reprezintă, de fapt o soluție la problemele cu care se confruntă. Acest mod de adaptare implică o multitudine de trăsături, ca: pasivitatea, resemnarea, orientarea la prezent și ignorarea viitorului, fatalismul și lipsa de putere, nivelul scăzut al aspirațiilor, tendința spre devianță. Unii sociologi consideră că actele și comportamentele delicvente ale tinerilor provenind din clasele sociale defavorizate nu pot fi considerate deviante, deoarece se conformează modelelor culturale ale acelei clase. Esența acestei culturi constă în fapt, în violarea deliberată a normelor sociale
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
Diagnosing Substance Use Disorder", în Robert Holman Coombs (ed.), Handbook of Addictive Disorders: A Practical Guide to Diagnosis and Treatment, John Wiley and Sons, New Jersey. Bonner, D.M., Herres, S.E. (1982), Heredity, Englewood Cliffs.N.J. Prentice Hall. Boncu , Șt. (2000), Devianța tolerată, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași. Boudon, R. (2006), Tratat de sociologie, Editura Humanitas, București. Bourdieu, P. (1980), The Logic of Practice, Stanford University Press, Stanford, CA. Bourdieu, P. Passeron J.C., (1977), Reproduction in Education, Society, and Culture, Sage
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]