769 matches
-
conformează? Răspunsul lui Hirschi este că aceștia se conformează când au obligații față de alți oameni și când ei sunt legați strâns de societatea convențională părinți, școală, biserică și prieteni. Aceste obligații sociale recompensează oamenii pentru comportamentul convențional. Potrivit teoriei controlului, devianța se produce când indivizilor le lipsesc legăturile cu societatea convențională care sunt necesare să frâneze tendința lor normală către devianță. Teoria lui Hirschi are o poziție diferită față de teoria asocierii diferențiale. Aceasta din urmă afirmă că tinerii sunt devianți când
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
strâns de societatea convențională părinți, școală, biserică și prieteni. Aceste obligații sociale recompensează oamenii pentru comportamentul convențional. Potrivit teoriei controlului, devianța se produce când indivizilor le lipsesc legăturile cu societatea convențională care sunt necesare să frâneze tendința lor normală către devianță. Teoria lui Hirschi are o poziție diferită față de teoria asocierii diferențiale. Aceasta din urmă afirmă că tinerii sunt devianți când sunt sprijiniți și încurajați de membrii grupului lor; teoria controlului spune că tinerii sunt devianți când nu au un grup
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și încurajați de membrii grupului lor; teoria controlului spune că tinerii sunt devianți când nu au un grup care să-i constrângă. Delincvenții lui Hirschi sunt singuratici; cei ai lui Sutherland sunt membrii unei bande. Aceste trei teorii interacționist-simbolice ale devianței au generat o mulțime de cercetări empirice asupra delincvenței, care într-un fel sau altul, au urmărit armonizarea teoriilor. O integrare promisă a celor trei teorii trebuie să pornească de la ceva asemănător cu: atașamentul scăzut față de instituțiile convenționale (familia școala
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
teoriilor. O integrare promisă a celor trei teorii trebuie să pornească de la ceva asemănător cu: atașamentul scăzut față de instituțiile convenționale (familia școala, munca, și biserica) sau recompense scăzute pentru comportament convențional va reduce atașamentul fașă de normele convenționale. Prin aceasta devianța va crește. De asemenea, devianța este mult mai probabilă să se producă dacă atașamentul scăzut la instituțiile convenționale este acompaniat de asocierea cu indivizi devianți (Massey și Krohn, 1986). Teoria etichetării (reacției sociale). Tradiția (obișnuința) etichetării reprezintă o schimbare majoră
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
celor trei teorii trebuie să pornească de la ceva asemănător cu: atașamentul scăzut față de instituțiile convenționale (familia școala, munca, și biserica) sau recompense scăzute pentru comportament convențional va reduce atașamentul fașă de normele convenționale. Prin aceasta devianța va crește. De asemenea, devianța este mult mai probabilă să se producă dacă atașamentul scăzut la instituțiile convenționale este acompaniat de asocierea cu indivizi devianți (Massey și Krohn, 1986). Teoria etichetării (reacției sociale). Tradiția (obișnuința) etichetării reprezintă o schimbare majoră în explicația științifică a comportamentului
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
naturale ori ca consens social. Indivizii cu comportament deviant au fost văzuți ca oameni care violează normele, iar cei care nu au asemenea comportament ca oameni care se conformează normelor sociale stabilite. Teoria etichetării a provocat aceste presupuneri argumentând că devianța este definită de reacția socială față de anumite grupuri, indivizi și comportamente și nu de cei care au manifestări deviante. Această teorie sugerează că dacă alți oameni definesc sau etichetează o persoană ca deviant este un factor determinat critic care indică
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
să scadă acest tip de comportament. Nucleul teoriei etichetării susține că ceea ce este deviant în orice societate reprezintă consecința proceselor sociale și politice. Prin aceasta se neagă ideea că oamenii cu manifestări deviante sunt diferiți de ceilalți oameni. Mai mult, devianța este definită ca o etichetă prin care grupurile puternice se pot impune asupra grupurilor și indivizilor cu putere mai mică. Acesta este punctul unde perspectiva conflictualistă influențează teoria etichetării. Etichetând oamenii ca devianți, adesea se induce acestora o stare în
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
acceptă această etichetă și ajung să se definească ei înșiși așa și astfel să se comporte în consecință. 7.2.3. Teoria conflictului Așa cum deja am putut remarca, perspectiva funcționalistă și teoria conflictului au explicații diferite asupra naturii și rolului devianței. Punctul de vedere funcționalist este cel mai bine reprezentat de lucrările lui Émile Durkheim, Robert Merton și Talcott Parsons. Punctul de vedere conflictualist este cel mai serios influențat de lucrările lui Karl Marx și Ralph Dahrendorf. Funcționaliștii argumentează că o
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
funcționalist este cel mai bine reprezentat de lucrările lui Émile Durkheim, Robert Merton și Talcott Parsons. Punctul de vedere conflictualist este cel mai serios influențat de lucrările lui Karl Marx și Ralph Dahrendorf. Funcționaliștii argumentează că o măsură limitată a devianței realizează rolul pozitiv al asigurării unei societăți cu moduri alternative de gândire, organizare și comportament, facilitând astfel adaptarea la schimbarea condițiilor. Când devianța devine excesivă, oricum, ea amenință coeziunea socială și trebuie să fie reprimată. În contrast, viziunea conflictualistă argumentează
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
serios influențat de lucrările lui Karl Marx și Ralph Dahrendorf. Funcționaliștii argumentează că o măsură limitată a devianței realizează rolul pozitiv al asigurării unei societăți cu moduri alternative de gândire, organizare și comportament, facilitând astfel adaptarea la schimbarea condițiilor. Când devianța devine excesivă, oricum, ea amenință coeziunea socială și trebuie să fie reprimată. În contrast, viziunea conflictualistă argumentează că grupurile puternice folosesc înțelesurile devianței ca să reprime grupurile pe care ei le percep ca amenințătoare, lucru care le dă posibilitatea să-și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
unei societăți cu moduri alternative de gândire, organizare și comportament, facilitând astfel adaptarea la schimbarea condițiilor. Când devianța devine excesivă, oricum, ea amenință coeziunea socială și trebuie să fie reprimată. În contrast, viziunea conflictualistă argumentează că grupurile puternice folosesc înțelesurile devianței ca să reprime grupurile pe care ei le percep ca amenințătoare, lucru care le dă posibilitatea să-și susțină poziția lor privilegiată. Într-o anumită măsură, perspectiva conflictului despre devianță am putut să o vedem deja în teoria etichetării. În esență
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
reprimată. În contrast, viziunea conflictualistă argumentează că grupurile puternice folosesc înțelesurile devianței ca să reprime grupurile pe care ei le percep ca amenințătoare, lucru care le dă posibilitatea să-și susțină poziția lor privilegiată. Într-o anumită măsură, perspectiva conflictului despre devianță am putut să o vedem deja în teoria etichetării. În esență, teoria conflictului sugerează că competiția și conflictul de clasă din societate produce devianța. Conflictul de clasă afectează devianța în două moduri: (1) interesele de clasă determină care acțiuni sunt
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
le dă posibilitatea să-și susțină poziția lor privilegiată. Într-o anumită măsură, perspectiva conflictului despre devianță am putut să o vedem deja în teoria etichetării. În esență, teoria conflictului sugerează că competiția și conflictul de clasă din societate produce devianța. Conflictul de clasă afectează devianța în două moduri: (1) interesele de clasă determină care acțiuni sunt încriminate și cât de greu trebuie acestea să fie pedepsite și, (2) presiunea economică conduce la agresiuni, în special atacul asupra proprietății săvârșit de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
susțină poziția lor privilegiată. Într-o anumită măsură, perspectiva conflictului despre devianță am putut să o vedem deja în teoria etichetării. În esență, teoria conflictului sugerează că competiția și conflictul de clasă din societate produce devianța. Conflictul de clasă afectează devianța în două moduri: (1) interesele de clasă determină care acțiuni sunt încriminate și cât de greu trebuie acestea să fie pedepsite și, (2) presiunea economică conduce la agresiuni, în special atacul asupra proprietății săvârșit de unii oameni săraci. Teoreticienii de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
care vrea să mențină statu quo-ul social. Această interpretare se potrivește cu ideea marxistă că toate instituțiile sociale, inclusiv legea, au fost create ca să raționalizeze și să sprijine distribuția actuală a resurselor economice. Datorită acestui lucru teoreticienii conflictului consideră că devianța este o condiție naturală a unei societăți inegale. Referindu-se la modul în care interesele de clasă influențează poziția față de devianță, teoreticienii conflictului arată că există o relativă moderație în aplicarea legilor împotriva crimelor săvârșite de "gulerele albe", spre deosebire de preocuparea
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
fost create ca să raționalizeze și să sprijine distribuția actuală a resurselor economice. Datorită acestui lucru teoreticienii conflictului consideră că devianța este o condiție naturală a unei societăți inegale. Referindu-se la modul în care interesele de clasă influențează poziția față de devianță, teoreticienii conflictului arată că există o relativă moderație în aplicarea legilor împotriva crimelor săvârșite de "gulerele albe", spre deosebire de preocuparea națională care se manifestă față de crimele de stradă, fapt ce evidențiază că aplicarea normelor sociale tinde să protejeze interesele clasei conducătoare
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
să evite etichetele. În final, putem afirma că în lumea științifică unele teorii sunt mai legitimate decât altele, dar nici una dintre ele nu oferă o explicație completă acestor fenomene sociale atât de complexe și variate. Tabelul 7.2. TEORII ALE DEVIANȚEI Întrebarea majoră Presupunerea majoră Cauza devianței Cea mai utilă explicație a devianței pentru Teoria funcționalistă (anomia și teoria tensiunii) De ce oamenii încalcă regulile? Devianța este o caracteristică anormală a structurii sociale. Distanță dintre obiectivele societății și mijloacele de realizare a
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
afirma că în lumea științifică unele teorii sunt mai legitimate decât altele, dar nici una dintre ele nu oferă o explicație completă acestor fenomene sociale atât de complexe și variate. Tabelul 7.2. TEORII ALE DEVIANȚEI Întrebarea majoră Presupunerea majoră Cauza devianței Cea mai utilă explicație a devianței pentru Teoria funcționalistă (anomia și teoria tensiunii) De ce oamenii încalcă regulile? Devianța este o caracteristică anormală a structurii sociale. Distanță dintre obiectivele societății și mijloacele de realizare a lor. Clasa de jos nu poate
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
teorii sunt mai legitimate decât altele, dar nici una dintre ele nu oferă o explicație completă acestor fenomene sociale atât de complexe și variate. Tabelul 7.2. TEORII ALE DEVIANȚEI Întrebarea majoră Presupunerea majoră Cauza devianței Cea mai utilă explicație a devianței pentru Teoria funcționalistă (anomia și teoria tensiunii) De ce oamenii încalcă regulile? Devianța este o caracteristică anormală a structurii sociale. Distanță dintre obiectivele societății și mijloacele de realizare a lor. Clasa de jos nu poate realiza obiectivele dorite prin mijloacele acceptate
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
o explicație completă acestor fenomene sociale atât de complexe și variate. Tabelul 7.2. TEORII ALE DEVIANȚEI Întrebarea majoră Presupunerea majoră Cauza devianței Cea mai utilă explicație a devianței pentru Teoria funcționalistă (anomia și teoria tensiunii) De ce oamenii încalcă regulile? Devianța este o caracteristică anormală a structurii sociale. Distanță dintre obiectivele societății și mijloacele de realizare a lor. Clasa de jos nu poate realiza obiectivele dorite prin mijloacele acceptate social. Teorii interacționist-simbolice Teoria asocierii diferențiale De ce este devianța mai caracteristică unor
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
oamenii încalcă regulile? Devianța este o caracteristică anormală a structurii sociale. Distanță dintre obiectivele societății și mijloacele de realizare a lor. Clasa de jos nu poate realiza obiectivele dorite prin mijloacele acceptate social. Teorii interacționist-simbolice Teoria asocierii diferențiale De ce este devianța mai caracteristică unor grupuri decât altor grupuri? Devianța se învață la fel ca alt comportament social. Valorile subculturilor diferă în societățile complexe; unele subculturi susțin valorile care favorizează devianța, ce se învăță prin socializare. Bandele de delicvenți și aceia care
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
a structurii sociale. Distanță dintre obiectivele societății și mijloacele de realizare a lor. Clasa de jos nu poate realiza obiectivele dorite prin mijloacele acceptate social. Teorii interacționist-simbolice Teoria asocierii diferențiale De ce este devianța mai caracteristică unor grupuri decât altor grupuri? Devianța se învață la fel ca alt comportament social. Valorile subculturilor diferă în societățile complexe; unele subculturi susțin valorile care favorizează devianța, ce se învăță prin socializare. Bandele de delicvenți și aceia care se integrează în subculturile comunităților deviante. Teoria prețuirii
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
prin mijloacele acceptate social. Teorii interacționist-simbolice Teoria asocierii diferențiale De ce este devianța mai caracteristică unor grupuri decât altor grupuri? Devianța se învață la fel ca alt comportament social. Valorile subculturilor diferă în societățile complexe; unele subculturi susțin valorile care favorizează devianța, ce se învăță prin socializare. Bandele de delicvenți și aceia care se integrează în subculturile comunităților deviante. Teoria prețuirii de sine De ce unii oameni aleg să fie devianți? Rolurile deviante sunt adoptate dacă ele sporesc prețuirea de sine. Eșecul la
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
oameni aleg să fie devianți? Rolurile deviante sunt adoptate dacă ele sporesc prețuirea de sine. Eșecul la recompensa comportamentului conform normelor acceptate. Aceia care nu au succes în rolurile convenționale. Teoria controlului Ce reține oamenii de a nu încălca regulile? Devianța este normală și trebuie să fie explicată. Absența legăturilor puternice cu alții și cu valorile și activitățile societății. Indivizii slab integrați în familii și comuni tăți (tinerii din familiile destrămate). Teoria etichetării Cum oamenii acționează și devin etichetați devianți? Devianța
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Devianța este normală și trebuie să fie explicată. Absența legăturilor puternice cu alții și cu valorile și activitățile societății. Indivizii slab integrați în familii și comuni tăți (tinerii din familiile destrămate). Teoria etichetării Cum oamenii acționează și devin etichetați devianți? Devianța este relativă și depinde de cum alții etichetează acțiunile și actorii. Oamenii ale căror acțiuni sunt etichetate deviante și care acceptă eticheta devin devianți. Săracii care sunt etichetați devianți de indivizii cu mai multă putere. Teoria conflictului Cum accesul inegal la
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]