2,071 matches
-
după cum simțea ea care ar fi cea mai potrivită cea mai teribilă abordare a masculului, se urca pe ei sau îi înnebunea cu sucțiuni îndelungi și experte, în care se exersase înnebunită de ideea că ea era cea care îi devora pe ei și nu invers. Dar șocul, care îi deschisese alte căi de seducție, îi venise de la naiva aia frumușică de Gabriela, ce îi reproșase, într-o după-amiază, la ureche: “Bine, tu, ce fel de prietenă îmi ești?! De ce mi-
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
să urle. Nu era drept. Dar cum era?! Stai! Mi-e mai greu să fac lumină în cazul ăsta, decît “altceva” - i-a zîmbit căpitanul și dinții lui albi au fascinat-o, umplînd-o de o dorință aproape animalică să-l devoreze cu patimă, cum nu mai simțise niciodată în viața ei. Și el a răsfoit paginile catastifului și i-a arătat încîntat o altă rubrică, rugînd-o să compare seria foii de parcurs din mîna lui cu seria notată cu vreo opt-nouă
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ODĂ BUCURIEI Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Odă bucuriei Când carnea mea va fi devorată, Sângele secat, oasele șlefuite, Ne spune poetul Nadir, vizionarul, Iar eu mă însoțesc cu el, Când versul redevine gând, Gândul - condei, voi reîncepe Viața de poet, voi născoci adevărul, O pădure arsă ca o poveste, Ea crește din nou, căci
ODĂ BUCURIEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358533_a_359862]
-
briceag pe care i-l invidiam. În afară de cinstea și radicalitatea lui, ca inteligență Zelică nu strălucea cine știe ce. Mi-ar fi plăcut să port discuții cu el despre clasicii literaturii universale, despre marii filozofi ai antichității, pe care-ncepusem să-i devorez încă din anii aceea, în care mulțumeam din inimă partidului pentru fericirea copilăriei noastre. O dată, când profesoara de limba română intră în clasă cu extemporalele, lipite de catalogul pe care-l ținea la subsuoară, îl chemă în față, lângă catedră
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
aleși și unși cu darul mir din znaga noastră și-au făcut palate, în numele dreptății, libertate... clopotnițe în cerul grav, bolnave, își plâng durerea-n piatra de agave, și-n despărțirea de păcat în oră, încet-încet ei pe toți ne devoră, își scaldă ochiul în exod prin vreme, cu darul lor și-apucături viclene, o țară-ntreagă s-a făcut de bașcă cu spiritul de turmă și de gașcă. drum de osândă urcă pelerinii către o golgotă în depărtare, au corpul
ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357640_a_358969]
-
Dar, cel care ne hipnozizează cu un cântec la balalaică, “plângându-și în fiecare dintre noi eternitatea efemeră(!) - este de data aceasta, nu o zână a lacului, nu o știmă sau o naiadă, ci un profesor din Cluj, care “își devora fericirea clipei cât o veșnicie” - în timp ce apa își contura, prinsă și ea în vrajă, valurile. Cântecul rezonează în suflete. Proza este metaforică, o parabolă a vieții. La ceas de abanos, când “Cerul de funginine era spart doar în dreptul lunii și
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
duios o balalaică pe mal, plângându-și în fiecare dintre noi eternitatea efemeră(!), mângâiată ritmic și delicat de degetele fantomatice ale Profesorului de la Cluj. Își îngâna instrumentul abia murmurând incantațiile grecești. Își striga în sine disperarea de lup trecător, își devora fericirea clipei cât o veșnicie. Corzile plâgeau în afara noastră și în noi, lăuntric, adânc... Cerul de funginine era spart doar în dreptul lunii și perforat ca o sită de mii de stele de fosfor rătăcite pe cer. Întunericul, precum o pleoapă
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
Hai, bagă! Io, primul! Oceanele se umplură urgent de rechini care provocară uimire chiar și printre mai vechile exemplare ale speciei. Erau uriași și crăpau fără încetare tot ce le apărea în fața. Din disperare, rechinii adevărați se sinuciseră, lăsându-se devorați de noii veniți a căror cruzime nu avea încă un termen de comparație. Dar, fatalitate! Oceanele se goliră și ele de hrană, iar acum în fața colților Rechinului Suprem fâlfâia îngrozit Rechinul Savant, Îngrozi, îngrozit, dar tupeul nu și-l pierduse
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
îngeri păzitori). Iată ce menire sublimă are Poezia: de a ne purta pe aripi, de a ne face leagăn și culcuș în “puf de versuri!” Chiar dacă uneori umblăm pe jăratec. Un poet pasional, arzând de dorința de a fi iubit, devorat în iubire, mistuit de doruri necunoscute, tulburat și tulburător, uneori prea visceral, alteori prea eteric (extremele se atrag) acesta este Romeo Tarhon în volumul de față. Astfel de trăiri pasionale în vers, pot seduce și pot speria în aceeași măsură
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
Analog și online. Ecranosfera ne cotropește, tandru, ființa. Suntem înrobiți imaginii. Cuvântului sau vorbăriei? Sigur, toți vrem să vorbim. Cu încrâncenare. Nimeni nu vrea să asculte. Cu înverșunare. Râdem în tronsoane orare. Dăm ora exactă cu noutăți aflate. Telecomanda ne devorează existența. Bucată cu bucată. Blogosfera ne străvezește. Cu lăcomie nețărmurită de știri. Navigăm să aflăm. Visăm să vină omul cel bun și să aducă împreună cu el tot ce este nobil, frumos și minunat. Să vină tihna. Să vină blândețea. Să
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
pentru puțin timp flecăreala celorlalți și apoi plictisită, se retrăgea pe propriile tărâmuri, devenind imună la tot ce i-ar fi putut consuma inutil energia, pe care aproape fiecare zi petrecută pe acest tărâm pe care se născuse, i-o devora cu o incredibilă lăcomie. Măcar acum, în ultimii ani de când televiziunea devenise „liberă”, seara, înainte de a adormi, mai privea la întâmplare uneori câte un film întreg, alteori doar câteva secvențe, în care eroii - pozitivi sau negativi - erau decimați cu dezinvoltura
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
Reflecții > SFÂȘIAT ÎNTRE DOUĂ CERURI Autor: Sorin Olariu Publicat în: Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului era într-o zi de măr ț i cu degete galbene că de cear a cu ce ț uri vâscoase devorând oră s ul s i oamenii în casa sc a rilor vaginul ț a u trosnea inimitabil pe ritmuri vechi de hip-hop iar tu femeie cu sâni de-ntuneric chicoteai înfundat în amiază vernal a din când în când te
SFÂŞIAT ÎNTRE DOUĂ CERURI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359422_a_360751]
-
primeasca dragoste neconditionata. Ar trebui ca omul să continue această construcție măreață și tot ce face să dăruiască pentru a primi dragoste necondiționată. Omul a rupt acest lanț al evoluției pentru că a așezat înainte de toate interesul său. Un interes care devorează războaie, molime și tot felul de dureri care distrug și sunt greu de îndurat. Apoi a început să curgă o apă prin această vale imperturbabilă și diafană pentru că nu era tulburată de priviri. Au început să crească pomi, iarbă... și
PRIMARUL, EP.1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359439_a_360768]
-
camera cu amintiri mai e doar umbra unei harfe prin care umblă pasărea colibri în albii mări de mari singurătăți și plâng iluzii îndulcind otrava unor melancolii de miere de când clopotnițe bolnave se varsă triste -n mari ruine spre frigul devorat de coapse al unei doamne bizantine ce basm frumos umblă prin casă cu umărul virgin al tău ce basm frumos în scrum de timp se varsă-n vasul funerar cu săli de bal în tonuri vii și cu surâsul tău
ÎNCAMERA CU AMINTIRI ŞI PARCĂ IERI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360284_a_361613]
-
literaturii române postbelice. Și din acest punct de vedere, cartea este o veritabilă restituire. Ea te incită la recitire și reconsiderare. Fără acest reper fundamental, șirul lung de autori din epoca respectivă s-ar subția până la rupere. Un autor clasic, devorat de personajele sale care s-au instalat în viața lui, revendicându-și fiecare, identitatea. Sorin Preda nu a trăit și nu trăiește în umbra marelui înaintaș, ci și-a croit o personalitate, un stil, un destin propriu, cu nimic mai
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
știința zeilor, a mesagerilor și Cârmuitorilor Eonici, într-o “uriașă grota electromagnetică”. Adică, vom fi prinși precum grecii în văgăuna Ciclopului, așteptând să le vină rândul să fie mâncați. În cazul nostru, fără precedent în istorie, vom fi “mâncați” și devorați de noi între noi, de propria noastră “moarte spirituală”, trăind cu viii și cu morții laolaltă, în tandemul genetic ființă extraterestră - om (ET-X-Y-Z) extins la tandemul om- Codex Alimentarius. Adică, vom intra definitiv într-o formă de comă tehnică, politică
DESPRE GLOBALIZAREA ROMANIEI SI PERICOLUL ISLAMIZARII EUROPEI. IN CE EUROPA TRAIM de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360385_a_361714]
-
o vei patrunde. Și viața are parfumul ei. Da, parfumul implinilor, al amintirilor, al anilor petrecuți în frumos și dăruire, dar și parfumul amărui al eșecurilor. Viața îți oferă surprize, uneori mari surprize asemeni cărții pe care vrei să o devorezi până la capăt și după care meditezi intens la urma lăsată pe sufletul tau.Îmi plac cărțile așa cum îmi place și mirosul vieții. Fiecare filă citită este o acumulare de frumos asemeni fiecărei perioade petrecute din viața. Îmi place să compar
VIAŢA CA O CARTE DESCHISǍ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360478_a_361807]
-
face iluzii, nu vei scăpa niciodată De această obsesie a vieților noastre Împreunate, încleștate, contopite, unite, Nu mai face tot felul de teorii ale păcatului, N-ai de ce să-ți asumi ceva ce nu ai înfăptuit, Un păcat care te devorează și te învinovățește nedrept. Noi n-am păcătuit față de nimeni dintre oameni Și nici față de Dumnezeu, noi, cu iubirea noastră, Am sporit lumina lui Dumnezeu pe pământ, Prin tot ceea ce iubirea noastră a reușit să provoace, Biserici, generozități, lupte, visuri
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
apă îl înghiți. Căzuse într-un lac. Continua să se scufunde în acel tău fără fund. Ridică privirea din instinct, și deasupra sa zări doi ochi aprinși ai unui pește de statura unui om care-l urmărea gata să-l devoreze. Era chiar Contele care nu observase că strănepotul își părăsise trupul închiriat. Deodată, arătări hidoase se ridicară din adâncuri. Îngrozit, Contele țâșni afară din lac oprindu-se pe creste. „Imperatorul” răsuflă ușurat că scăpase ca printr-un miracol de văpaia
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
-l poartă cu multă prestanță/ doar calul meu./ Un violet cum numai caii verzi îl pot purta ... ” (citat din memorie). Din cerul dăltuit cu cenușă se auzea un tropot cadențat izbindu-se de vaierul copacilor, de geamătul surd al calului devorând bucătură cu bucătură, zariștea asimetrică. Tremurul visceral al pământului nu îngăduia alternativă. Tocmai trecusem prin răscrucea de ani a sfertului de veac și mirosul de lebădă parfumată al singurătății îmi ațâța nările. Sufletul meu mirosea a pădure, a cer, a
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
-l ocrotesc și așteaptă să se ridice. În apropiere de cercul antilopelor stau la pândă șacalii, hienele și vulturii dau târcoale. Dacă puiul se ridică, el pleacă cu turma, dacă nu el rămâne pradă celor care abia așteaptă să-l devoreze. ”Ei bine - spunea acest medic în continuare ... AȘA SUNTEȚI ȘI VOI ... ! GRĂBIȚI-VĂ să vă puneți mai repede pe picioare și învățați-vă să vă păziți, căci în jurul vostru sunt mulți șacali și multe hiene, care abia așteaptă să le
LĂSAŢI CHIPUL ROMÂNIEI PROFUNDE SĂ SE-ARATE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360629_a_361958]
-
în continuare ... AȘA SUNTEȚI ȘI VOI ... ! GRĂBIȚI-VĂ să vă puneți mai repede pe picioare și învățați-vă să vă păziți, căci în jurul vostru sunt mulți șacali și multe hiene, care abia așteaptă să le cădeți pradă și să vă devoreze ... !” Proxeneții, vânzătorii de droguri, încurajatorii viciilor sunt printre voi! Corupții din politică, justiție, poliție, adică cei meniți să ne apere își dau mâna cu infractorii! Grupul celor care gândesc astfel este foarte discret... Alții, fac parte din grupuri ezoterice, care
LĂSAŢI CHIPUL ROMÂNIEI PROFUNDE SĂ SE-ARATE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360629_a_361958]
-
nu uită la plecareSă ia pielea de pe tine.... XXV. SFÂȘIAT ÎNTRE DOUĂ CERURI, de Sorin Olariu , publicat în Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011. era într-o zi de marți cu degete galbene ca de ceară cu cețuri vâscoase devorând orașul și oamenii în casa scărilor vaginul tău trosnea inimitabil pe ritmuri vechi de hip-hop iar tu femeie cu sâni de-ntuneric chicoteai înfundat în amiaza vernală din când în când te mai acompania scârțâitul ușii stricate a liftului oprit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
am strivit înciudat de tâmplă dar tu plecaseși de mai bine de un mileniu atunci demult deodată cu iarna doar eu mai veneam uneori ... Citește mai mult era într-o zi de marți cu degetegalbene ca de ceară cucețuri vâscoase devorând orașul și oamenii încasa scărilor vaginul tău trosnea inimitabil pe ritmurivechi de hip-hopiar tu femeie cu sâni de-ntuneric chicoteai înfundat înamiaza vernală din când în cândte mai acompania scârțâitulușii stricate a liftului oprit de deceniila subsolștiu doar că dintr-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
Lecția despre îngeri în sălile goale ale nemuririi. Miracolul desuet care ucide dâra de foc a neantului. Câtă credință, atâta deșertăciune. Câtă iubire, Atâta cochetărie cu meandrele nimicului. Vei visa și vei fi răstignit. Vei spera Și nisipul îți va devora sufletul. Vei privi viața înmiresmată din spatele tău Și vei deveni un stâlp de sare: Vei fi fericit. O ALTĂ MĂSURĂ A LUMII Am fost aproape de silaba atroce, i-am simțit zădărnicia. Prietenii zâmbeau în zodia paharelor. O singură mișcare pornită
POEME DE GEO GALETARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359837_a_361166]