4,214 matches
-
pe limba engleză pe care o vorbea femeia. Am întrebat, în cele din urmă, dacă nu este vorba despre o confuzie sau, cine știe, de vreun mascul care nu găsește o altă modalitate de a agăța decât prin intermediul recepționerei. Iar dezamăgire... Curioasă, am coborât. Mă aștepta, într-adevăr, un bărbat cu o figură inexpresivă, indicat din priviri și de recepționeră. Părea civilizat. Convocată? am întrebat eu nedumerită. O nu, nu, a fost cu siguranță o greșeală de exprimare. Este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cel puțin câteva firimituri de Iad]. Iubire. Moft, invenție lingvistică umană; tertip menit să fardeze instinctele de peșteră; proces ticălos de autosugestie; nume de himeră; evadare din tristețea ta în tristețea altuia; spațiu din care, cu siguranță, vei orbecăi către dezamăgire, pentru că-ți indică poteca sigură către ea [vezi cazul A&Z, cu nimic deosebit de celelalte miliarde de cazuri]; nimic specific unui anumit ins, întâmplare gravidă de banalitate ["Întâmplător, oricine poate iubi", zice Dostoievski]. Trădare. Atitudine specific umană. Animalele nu trădează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
decât Burtă Multă. De pildă, cugetătorul cu o parte din palmă așezată savant pe frunte a zâmbit ceva în genul "auzi, puștiule, e ceva creier în căpățâna asta a mea, nu ți-ai dat seama?" Celălalt, mai terestru, a rezumat dezamăgirea într-un zâmbet acru... Vrem doar atât: cine a făcut manifestele, cine te-a pus să le arunci pe stradă!... Oho! Stilații își pierduseră răbdarea... Clar: o băgasem pe mânecă. Ies în scenă, în rolul personajului sincer: "Care manifeste? Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ei a murit pe front și ea aflat aceasta printr-o scrisoare în care i s-a trimis „Crucea de război” cu care fusese decorat Henri Richer. A trecut prin multe încercări cunoscând după terminarea primului război mondial tristețea și dezamăgirea agentului dublu asupra căruia va pluti suspiciunea. —De ce? A fost suspectată de anumite fapte? Serviciul francez de spionaj nu mai era decât un viespar din care ieșind, ea a fost fericită. Poliția franceză începuse s-o suspecteze. A interogat-o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se hotărăște să plece lăsând-o pe Elena care-i urmărește cu privirea. Despărțirile dor Pentru Cecilia și Matei urma o perioadă foarte grea, care avea să le pună marea lor iubire la încercare. Cea mai încercată era Cecilia. Pe lângă dezamăgirea care o stăpânea, tot atât de mult o stăpâniseră emoțiile unui nou început de drum. Pentru concursul de admitere la doctorat a trebuit să susțină probe de specialitate, un examen de competență lingvistică pentru una din limbile de circulație internațională, să ia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
s-a înveselit, a luat-o în brațe și-a sărutat-o fiind convins că nu avea nimic cu acel băiat, doar c-a vrut să-l facă gelos. Ar fi vrut și ea să râdă acum, să uite de dezamăgire, dar cine să-i dea motivul? Matei nu era cu ea și-i simțea lipsa. Ce n-ar fi dat să fi fost în avion. Ce n-ar fi dat să se fi despărțit în bune relații. Ce față o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mult. Îl durea faptul că ea era departe, nu-i mai privea ochii frumoși, nu-i mai auzea glasul dulce, nu-i mai simțea mâna caldă, nu mai avea pe cine strânge în brațe, dar cel mai mult îl durea dezamăgirea pe care i-o produsese chiar înainte de plecare. Lucrul acesta nu și-l putea ierta. Din această situație nu-l putea scoate decât activitatea intensă pe care o desfășura. Ca un făcut parcă, în nicio perioadă nu avusese atâtea operații
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
lectură, se va putea sluji de ea mai bine decât o făcuse el. Ajungând nervos înapoi acasă, aproape că mai avea un pic și răcnea. Primul lucru, pe care găsi cu cale să-l facă, spre ași mai domoli întrucâtva dezamăgirea livrescă, fu să pună mâna pe Noul Testament 1 și, deschizându-l furtunos la întâmplare, privirea îi căzu exact pe următorul citat: Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta2. Pentru o clipă, rămase complet mut, cu mintea goală
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pătrunde grabnic descurajarea în suflet și foamea în viscere, căci parcă se vedea la o răscruce mare, în fața căreia și cel mai temerar drumeț ar fi fost pus în cumpăna dificultății multă vreme. Dar viața nu se termină cu prima dezamăgire avută. Dimpotrivă, găsindu-se în această postură, uneori ea se înverșunează și mai tare să continue. Iar Osvald avu norocul de a-și da seama repede de lucrul acesta atât de important pentru liniștea lui, încât nu pregetă deloc a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu vei reuși nimic, nicăieri, niciodată! - O, ba tu n-ai dreptate, Mihaela, n-ai deloc dreptate! - Sper. Ei bine, după această tiradă a Mihaelei, Osvald era de-a dreptul prostit și aproape aruncat cu totul în hăul dezolant al dezamăgirii. De fapt, în cadrul acestui dialog cinic și care înțeapă, numai ea crezuse în ceea ce spusese, el nu. Însă Mihaela nu făcuse altceva, decât să exprime gândirea de bază a întregii sale epoci prin vocea sa, atât. În ziua de astăzi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se exclud natural una pe cealaltă. Așa încât, nai de ales, hotărăște-te: sau ești pesimistă cu totul, sau ești optimistă cu totul. Asta este ceea ce nu înțeleg oamenii niciodată. Și apoi, se mai întreabă întristați de unde li se nasc atâtea dezamăgiri... Pe urmă, chiar aș vrea să te întreb direct: de ce te tot agiți tu atât? De ce tot iei toate lucrurile astea atât de în serios și de personal? Care-i problema ta reală, în definitiv? Tu chiar nu bagi de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de a fi. Acum, în treacăt fie spus, el nu fusese dintotdeauna într-atât de introvertit și de neprietenos. Însă viața, din păcate, de multe ori, până atunci, îl pusese în încurcătură, oferindu-i să bea foarte des din cupa dezamăgirii și a deziluziilor. Bunăoară, acel „prieten impostor”, despre care pomenise el, la un moment dat, în torentul său nestăpânit de gânduri și de amintiri, tare mult îl mai amărâse, atunci când - nu cunosc exact din ce motive - îl trădase într-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe urmă, dacă începi să bagi de 196 Rareș Tiron seamă că lucrurile merg din ce în ce mai bine, abia atunci poți să uiți cu adevărat. Doar atunci! În privința aceasta, numai astfel un om se poate mereu păzi cu succes de eventuale noi dezamăgiri. Eu așa cred. Ia zi-mi tu, este sau nu este? Dar Șerban nu mai răspunse, nu mai găsi nicidecum puterea s-o facă, căci era prea de tot copleșit de impresia experienței cu totul aparte, prin care tocmai trecuse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Nicolae Tomescu, Acolo unde se sfîrșesc munții Himalaya Mihai-Iosif Mihai, Aproape de sufletul animalelor o sinteză de psihologie animală și etologie Gheorghe Drăgan, Așa se scrie istoria! Christina Hole, Bucuria Crăciunului Gabriela Adameșteanu, Cele două Românii George Pruteanu, Cronica unei mari dezamăgiri Jean de la Fontaine, Fabule Livia Letca, Iași istorie sau poveste Mihai-Iosif Mihai, Istoria psihologiei. Altar al cunoașterii psihologice Dan Stoica, Limită de zbor Crenguța Docan, Lupino sau minunata legendă a lupilor tineri Sorin Radu, Miron Costin, Pictorul și gravorul Nicolae
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pauză pe vârful acoperișului casei ei. Și stătea femeia în căsuța ei așa, urmărind ticăitul unui ceas vechi, așteptând să treacă timpul în speranța că cineva sau ceva, un miracol o va salva de la acea boală gravă, numită singurătate. Spre dezamăgirea ei, nu s-a întâmplat nimic deosebit și timpul își urma sensul curgând continuu odată cu nefericirea ei. Nu odată vecinii, cu ogorul de lângă casa ei, atunci când erau la munca câmpului, au văzut-o ieșind afară din casă învălmășită, îmbrăcată în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care să fie numai a mea. M-am oprit asupra uneia pe care o urmăream de mulți ani. Când am trecut la majorat steaua mea a dispărut de pe cer și eu am suferit enorm. De atunci o caut mereu. Spre dezamăgirea mea apare și dispare. De o bună bucată de vreme a dispărut și nu mai apare. Cu multă însuflețire trăiesc în speranță că nu voi muri până când nu-mi voi regăsi steaua. În calitatea de umil călător prin viață observ
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
crize de încredere dureroase, iar probabilitatea de a le retrăi se mărește cu trecerea timpului: din cauza insucceselor la școală, a imposibilității continuării studiilor și a relațiilor personale. De asemenea, în fața viitorului fără perspective, a lipsei unui loc de muncă, a dezamăgirii unei prietenii și a primei decepții în dragoste. Dar și în urma eșecului profesional, a pierderii sănătății și a existenței devenită adesea insuportabilă... Astfel, mai devreme sau mai târziu, de la încrederea fără rezerve, necondiționată și instinctivă a copilului, la început pe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai mult decât atât. Am doar aceste calități, dar aș vrea să am și altele, mai mari și mai importante. Trebuie să fac mereu aceleași lucruri. Mă lovesc mereu de aceleași binecunoscute limite. Comit mereu aceleași greșeli și experimentez aceleași dezamăgiri... Din toate acestea nu se poate naște decât o infinită monotonie; o plictiseală teribilă". Dar întrebarea importantă la care trebuia să răspund era: cum pot avea un comportament de fond pozitiv, în fața unei realități incerte și ambivalente a lumii și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pot să spun în mod conștient da existenței unui sens în viața mea în ciuda oricărei lipse de sens ce o caracterizează, pot să spun da realității în general, în ciuda incertitudinilor, contradicției și nulității sale. Desigur, în fața pericolului evident al unei dezamăgiri, al permanentei posibilității de a eșua, acest da este un risc. Este normal să vreau ca viața mea să se bucure de succes, să privesc clar în mine însumi, să fiu mulțumit de mine în ciuda slăbiciunilor și greșelilor mele. Nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai adânci; opera, viața și decăderea lui Friederich Nietzsche au dovedit-o în mod impresionant. Pe de altă parte, un da fundamental poate fi menținut coerent până la sfârșit, în ciuda dificultăților și obstacolelor. Poate continua să existe în ciuda tuturor vicleniilor și dezamăgirilor, poate fi păstrat rămânând constant fideli deciziei luate. O încredere originară ce se transformă într-o speranță solidă împotriva unei continue amenințări a umbrelor frustrării și disperării. Astfel se exercită virtutea perseverenței, rezistenței, coerenței, tenacității. Încrederea în viață și credința
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este recunoscută și în mediul activității economice la nivel mondial, ba chiar mult, în urma crizei economice, se afirmă pe neașteptate că încrederea este valoarea cea mai importantă a unei piețe financiare solide și că este necesară încrederea în sistem în ciuda dezamăgirilor trăite. Nu exagerez deloc dacă definesc încrederea ca baza conviețuirii umane. Astăzi, în firme, se cere o mai mare încredere între directori și colaboratori, colegi și asociați. Controalele nu pot sub nici o formă să înlocuiască încrederea; competența profesională și eficiența
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
încetează și orice plăcere ia sfârșit. Bucuria de a trăi care durează nu se exprimă în cuvintele "sunt fericit", ci mai curând în fraza "sunt în armonie, în pace cu mine însumi, sunt mulțumit". Acest comportament nu exclude bucuriile și dezamăgirile condiției noastre sufletești. O conviețuire satisfăcătoare " Care a fost cea mai frumoasă zi din viața dumneavostră? Cea mai mare fericire?" Iată întrebări din interviuri la care nu răspund niciodată. Depinde foarte mult de perspectivă, circumstanțe, vârstă. Am trăit multe zile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
trebui să considere viața însăși ca scop al vieții? Evident, pentru un profesor este mult mai ușor să facă o astfel de afirmație. Aruncând o privire retrospectivă la propria existență este îndreptățit să gândească, făcând un bilanț de succese și dezamăgiri, că "a avut o viață bună". Aș putea să o spun și eu despre mine însumi. Desigur că nici o putere pe acest pământ nu poate să "impună" un sens. Dar cum să ne împăcăm cu dificultatea persoanelor care nu au
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
răspunsuri importante la această întrebare. Mai întâi o experiență frumoasă, indiferent de genul ei se poate programa în parte, dar nu și face. Am simțit-o eu însumi. Chiar și lucrurile programate cel mai atent posibil pot sfârși cu o dezamăgire, a doua oară când se merge în vacanță în același loc nu pare totul la fel de minunat ca prima dată. În al doilea rând, noile oferte sunt totdeauna mai bune decât cele precedente. Ceea ce este vechi devine plictisitor, se caută doar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
despre societatea noastră, afirma: "Așteptările care se creează privitor la sfârșitul de săptămână și al vacanței, dar și al raportului cu propriul partener, al profesiunii și al altor medii de existență sfârșesc prin a provoca o presiune care dă naștere dezamăgirilor. Cu cât mai mult experiențele făcute pentru a da un sens vieții nu sunt stăpânite, cu atât mai mult crește teama că ele nu vor avea loc". Sunt, și eu, convins că precum munca, adică lucrul intens și neobosit, nici
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]