866 matches
-
ieșire a curentului electric se impun în aceste cazuri asociată cu fasciotomii largi și (la nevoie) cu excizia maselor musculare devitalizate. Uneori amputația membrului rămâne singura soluție. 15.3. SUPRAFAȚĂ ARSURII Aprecierea suprafeței reale de arsură-trebuie făcută întotdeauna cu pacientul dezbrăcat. Aprecierea suprafeței arse se face în procente (S² %) față de suprafață corporală totală (100%). Manieră de apreciere a suprafeței tegumentare cu leziuni de arsură este diferită la adult față de copil. La adult aprecierea suprafeței arse dispune de mai multe metode, între
Capitolul 15: ARSURILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
accidentului: agentul vulnerant (lichidele vor fi identificate), incendiu, explozii în spațiu închis, inhalare de fum și/sau oxid de carbon, ACAS sau alte leziuni asociate, data și ora la care s-a produs accidentul. Pentru examenul clinic pacientul trebuie complet dezbrăcat. Se efectuează dacă este posibil radiografii toracice, ale coloanei cervicale și bazinului pentru suspiciunea unor fracturi asociate. Se evaluează suprafață și profunzimea arsurilor și înainte de transferul într-o unitate spitaliceasca specializată trebuie asigurată menținerea unei ventilații adecvate. Diagnosticul de arsuri
Capitolul 15: ARSURILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
72.800 km2. * 12 decembrie 1901: cutremur pe Valea Ierului, dintre Satu Mare și Oradea. * 1 martie 1902: cutremur în Valea superioară a Tisei, având gradul 6. * 6 octombrie 1908. Despre acest cutremur, ziarul Universul scria: “Cetățenii fugeau de prin case dezbrăcați, închinându-se; femeile fugeau prin curți și pe străzi, cu copiii în brațe, țipând; ceasornicele s-au oprit; clopotele de la biserici sunau, sunau și au produs o panică și mai mare”. * La 12 mai 1912, a avut loc un cutremur
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
scris al lui Teodorovici (aici, unanimitatea exegeților a avut dreptate), limbajul este vehiculul nebuniei, al absurdului și lehamitei. Personajele nu dialoghează niciodată adecvat cu situația dată, reușind să compromită momente critice cum este sinuciderea și afectând gravitatea atunci când sunt surprinse dezbrăcate în sufragerie. Se înțelege de aici că fundamentala lor nepotrivire în lume ține de un program existențial și de o poetică auctorială. Ei sunt profesioniști ai ratării, chiar dacă se dovedesc ageamii când e vorba de o sinucidere ca la carte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
de scrierile marilor prozatori interbelici, Rebreanu, Călinescu sau Camil Petrescu, mai ales, ca și caracterul anticalofil al scrisului, pe care îl subliniază scriitorul însuși, prin mărturisirea preferinței pentru arta care are în vedere, în primul rând, "structurile interne ale lucrurilor, "dezbrăcate"" de deșertăciunea formelor care, în scris, devin detalii "inutile"", atestă înrâurirea pe care o are asupra scriitorului creația de valoare, indiferent că se înscrie în sfera romanului obiectiv sau a celui subiectiv. Construit sferic/simetric, asemenea romanelor lui Liviu Rebreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
împădurite cu foioase și benzi de conifere, Șuncuiuș sau Ioaniș și o inscripție bilingvă, Finișul sălbăticia în lăstărișuri, prunii îndoiți de rod, Beiuș turlele bățoase, Apusenii dimpotrivă în lanțuri, ce mișcare sufletească să-i prindă în plasa nici îmbrăcați nici dezbrăcați, nici antropoizi nici jivine! Ora 12,42, în autobuzul Oradea Alba Iulia, în autogara Ștei călătoriile lui Wilhelm Meister, nu știu partitura dar mă execut, am coborît din tren oportun, voia Domnului! șoseaua de urmat nu mai trecea prin Vașcău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu naivitate: L-ați văzut, v-ați întîlnit? Nu. Să vedeți cît era de fericit. La început plîngea că nu merge... L-am luat cu binișorul și acum parcă nu atinge pămîntul. Lara nu-și dădea seama că era cam dezbrăcată și că furoul ei nu ascundea mai nimic. Ce sîni frumoși ai, Lara. Da, sînt frumoși. Bostan îi ia în mîini și "bucuria" îl cuprinde și pe el. N-am mai văzut un trup așa frumos ca al tău. Mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
majoritatea deținuților, în Vinerea Patimilor, „au preferat să postească”. Legat de rugăciune și importanța ei avem nenumărate mărturii. Astfel, uluitor, dar minunat este momentul evocat de Virgil Maxim, în care un grup de deținuți, după ce au fost rău bătuți și dezbrăcați, au fost aruncați într-o cameră înghețată, iar aceștia s-au salvat lipindu-și trupurile și rostind continuu rugăciunea inimii. Am spus că este uluitor, pentru că grupul avea în componență un evreu și mai mulți atei declarați. Un alt episod
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
om sau femee, ținea, dar și când îi ura, urâți erau pentru vecinicie 310. În prozele eminesciene, portretele mamei nu sunt propriu-zis niște portrete făcute după regula clasică, conturate, definite ca atare, ele au mai degrabă consistența unei amintiri dragi, dezbrăcată câteodată de amănuntele realului, iar altă dată aceste amănunte definesc o atmosferă specifică. Adesea, amintiri despre tată și mamă apar împreună, constituindu-se ca un dialog al rememorărilor: Alecule, zicea ea-ncet, uită la amorul meu, crezi tu că-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de-o viață, obținută prin renunțări la binefacerile vieții și multe economii, poate cu lacrimi și opreliști făcute, se pierde în neant. De regretat după tine nu mai are cine s-o facă, te duce primăria la groapa comună, îmbrăcat, dezbrăcat, cum o fi, pentru salubrizare, iar dacă nu ți-ai procurat din timp coșciugul, te bagă într-un sac de plastic aruncat într-o mașină, îți iei adio de la casă - dacă ai avut-o - că mulți n-au făcut nimic
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
aici trece lume multă, e trafic mare, Pepino Îi bagă pe toți pe fir cu văr-su, asta-i treaba lui, iar ea are o treabă aparte. Deja nu mai era nevoie să mă caute prin pantaloni pentru că eram acolo, dezbrăcat, la fel de gol ca și ea și frământând laolaltă cu ea hainele și sfărâmătura de pământ de pe jos. Nu mai terminam ce aveam să ne spunem cu mâinile și cu picioarele, cu trupurile noastre Înlănțuite și asudate, Încleiate de sudoare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să rămână Într un loc anume amenajat În acest scop, până când liniile și cercurile desenate pe corpul ei se șterg de la sine, iar podoabele magice de desprind și cad. Totul se face cu scopul creșterii sânilor 246. Aborigenii umblau complet dezbrăcați sau Își puneau o legătură În jurul șoldurilor sau o cingătoare cu șorț. Bărbații folosesc un acoperământ pentru penis, făcut din scoarță sau frunze și Împodobit adesea cu pene, și o curea elastică de scoarță, femeile poartă un fel de șorț
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
35 Se vor asigura dușuri pentru spălare corporală, care vor fi permanent menținute în stare de funcționare. Sala de duș va fi situată între vestiarul pentru echipamentul individual de protecție și cel pentru îmbrăcămintea personală. Articolul 36 Îmbrăcămintea personală trebuie dezbrăcată, depozitată și îmbrăcată numai în vestiarul special destinat. Articolul 37 Echipamentul individual de protecție nu va fi purtat în afara locului de muncă respectiv sau a vestiarului special destinat. Articolul 38 Echipamentul individual de protecție trebuie spălat în condiții controlate de
NORME SPECIFICE din 1996 de securitate a muncii pentru prelucrarea azbestului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/113714_a_115043]
-
descrie. Cred că ați văzut În filme, de multe ori arată cum erau copiii, și la Auschwitz, cu niște piciorușe ca niște bețișoare, cu niște burți enorme, cu o fețișoară mică, trasă - erau un fel de mumii umblătoare acești copii. Dezbrăcați și goi, destul de dezbrăcați și-n toiul iernii și cu mânuțele lor dezgropau coji de cartofi și ce mai găseau În aceste lăzi de gunoaie, În timp ce veneau, totuși, subvenții din țară - nu știu, de la diferite organizații - pentru acești copii. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
văzut În filme, de multe ori arată cum erau copiii, și la Auschwitz, cu niște piciorușe ca niște bețișoare, cu niște burți enorme, cu o fețișoară mică, trasă - erau un fel de mumii umblătoare acești copii. Dezbrăcați și goi, destul de dezbrăcați și-n toiul iernii și cu mânuțele lor dezgropau coji de cartofi și ce mai găseau În aceste lăzi de gunoaie, În timp ce veneau, totuși, subvenții din țară - nu știu, de la diferite organizații - pentru acești copii. Dar erau și neoameni conducătorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Vă amintiți despre ce vă povestea mama dumneavoastră În ghetou și-n lagăr? Eu ce-mi amintesc... Așa, treptat-treptat, Încep să-mi revină imagini. Eu dintotdeauna eram deosebit de curată și știu că alții nu prea erau așa. Și ne duceam dezbrăcați numai până aici, copil fiind, mă ducea și mă spăla la apă acolo, și pe dinți - nu știu de unde căpăta pastă de dinți - și eram foarte curată. De altfel, ambele aceste tanti - eu le spuneam și lor mama, deci eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
iarna - fără haină, desculț, dar a zis că-i mulțumește lui Dumnezeu că a scăpat, măcar așa, cu viață, căci acolo era dezastru. Unchiul a reușit și el după un timp să fugă, după Încă două săptămâni - tot așa, aproape dezbrăcat... Dar cei care au plecat n-au reușit să se Întoarcă, doar foarte puțini, că acolo era sfârșitul lumii... Dacă se Întorceau acasă jandarmii nu-i trimiteau Înapoi? — Trimiterea evreilor la lucru se făcea prin comunitate: era o conducere și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mănuși albe, subțiri, pe care le ținea Într-o mână, iar În cealaltă avea o cravașă. Zâmbea, era bine dispus și fredona, fluiera, ca Întotdeauna cu ocazia selectărilor, arii din opere. Arunca o privire timp de câteva secunde la deținutul dezbrăcat, Îl măsura din cap până-n picioare, fluierând În continuare și arătând cu cravașa fie la dreapta, fie la stânga. Stăteam În poziție de drepți și așteptam cu sufletul la gură, cu inima bătându-mi atât de puternic, Încât aproape că se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dar de neînțeles este că nu-i place nici capitalismul, că prea e exploatat, prost plătit, are la dispoziție bunuri și servicii, dar nu și le poate procura, trăiește în nesiguranță, corupție, șomaj, înconjurat de droguri, prostituție și pițipoance, multe, dezbrăcate și nerușinate. Care ar fi regimul politic, modul de organizare și funcționare a societății agreat de români sau majoritatea lor ? După 1989 li s-a propus o democrație originală și au ales capitalismul sălbatic, agresiv economic, social și politic, cu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
m-a lăsat în anticameră și a intrat pe ușa capitonată deasupra căreia scria cu litere mari: director. Înăuntru era fratele meu cel mic, Alexandru, cu ochii plini de lacrimi. Am intuit situația și m-am pregătit sufletește. Mai mult dezbrăcat decât îmbrăcat, în hainele vărgate ale penitenței, desculț, cu capul chilug descoperit, tremurând de frig și emoție, slab ca un schelet, semănam cu o arătare. Am surprins reacția de spaimă de pe fața fratelui meu. Înainte de a apuca să salut, maiorul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
milion de dezertori după trecerea Prutului. Chivotul a fost pus la vagonul poștal cu însoțitor până la destinație. Între Buzău și Râmnicu Sărat trenul a fost oprit de dezertori sovietici. Oamenii au fugit pe câmp. Cei prinși au fost jefuiți și dezbrăcați, vagonul de poștă devastat și coletele violate. CFR-istul poștaș și însoțitorul au fugit și ei să își scape viața. Dar, o, minune! Dezertorii sovietici spărgând ambalajul din scândură, la vederea minunăției s-au prosternat la pământ. Unul care rupea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în buzunar pentru a-mi fi la îndemână în momentele critice. În timpul perchezițiilor n-o ascundeam. Aveam credință că Ea se apără singură și mă apără și pe mine. Așa se întâmpla. Când îmi venea rândul să fiu percheziționat, eram dezbrăcați și la pielea goală; hainele și lenjeria, batistele, prosoapele și orice îmi aparținea erau pipăite la toate încheieturile și cusăturile și aproape totdeauna tăiate și descusute; organismul ne era cercetat și în gură și sub limbă și în urechi și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cărei tendințe ucigașe ei sunt atât de mândri. De îndată ce apar, se înfiripă asemenea conversații, desigur neadresate mie. Intervin în discuție. — Sunt un bun înotător. — Tocmai ăștia se îneacă. — Înoți gol, adaugă cineva. — Gol? — Înoți gol. — A, vrei să spui complet dezbrăcat. Deci sunt supravegheat. Se uită toți la mine cu tăcută și ursuză ostilitate. — Ei, ai văzut vreo focă? Întreabă domnul Arkwright șugubăț. Nu, încă nu. Azi-dimineață, când m-am dus la treptele de la turn, am constatat că funia mea confecționată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rece, ca o spadă; cred că e senzația pe care o încearcă pelerinul când îngenunchează ca să sărute o relicvă sfântă, dătătoare de viață nouă. Umerii ei frumoși, gambele lungi, aveau aceeași paloare și răceală. Nu am văzut-o niciodată complet dezbrăcată. Era subțire, foarte subțire, cu picioare lungi, pură și foarte puternică. Nu mă îmbrățișa niciodată, dar uneori îmi strângea brațele, rigid, lăsându-mi vânătăi puternice. Ochii ei misterioși, violeți, nu se închideau când mă apropiam s-o sărut. Mă priveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Baraca 33 sau închisoarea 33. De fapt erau niște celule mici, fără foc, și friguroase, că era spre iarnă, cu haine puține... că dacă vroia ăla îți mai lăsa un pulovăr, dar putea să nu-ți lase nimic... Și aproape dezbrăcați o trebuit să stăm acolo cu hrana de pușcărie, adică un ceai dimineața, negru, fără zahăr, o bucățică de turtoi, o bucățică de pâine mică, două ciorbe nenorocite... Acolo la 33 ne-o ținut două luni cu lanțuri la picioare
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]