1,677 matches
-
Richard Nixon e încă președinte? m-a întrebat Chris. —Richard Nixon e președinte? s-a minunat Mike. Adolescentul ăla rebel? Când am ajuns eu aici era doar senator. —Despre ce tot vorbiți acolo? a întrebat Chaquie cu fața schimonosită de dezgust. Tipul ăla, Nixon, nu mai e demult. Sunt ani de când... în punctul ăla, Chaquie s-a oprit. Barry-copilul o semnaliza de zor. —E o glumă, i-a explicat el. Știi ce-i aia o glumă? Ha. Ha. Caută cuvântul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ai bunul simț să asculți pe cineva care a venit de la trei mii de mile depărtare doar fiindcă era îngrijorată pentru tine. Am deschis gura să spun „îNGRIJORATĂ? HAH!“, dar atunci am zărit fața lui Luke. Amestecul de milă și dezgust de pe chipul lui m-a făcut să mă stăpânesc. Eram așa de obișnuită să-l văd privindu-mă admirativ încât, pentru câteva clipe, nedumerirea m-a făcut să amețesc. Umilită, am tăcut. Brigit părea zguduită, dar a continuat. —... nebună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
toată lumea are câte-o favorită, dar tu nu ești niciodată aceea. — Dar..., am încercat eu să intervin. —E greu să trăiești cu o mamă care nu ascunde faptul că e dezamăgită de tine și care și-a transferat sentimentul de dezgust față de propria înălțime asupra ta, a continuat ea fără posibilitate de apel. Alții pot spune că ești prea înaltă, dar e supărător, nu-i așa, Rachel, atunci când cea care spune asta e propria ta mamă? E greu să ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să aștept. Doar să aștept. Să stau, pur și simplu, la un colț de stradă și să arăt ca și cum aș fi avut nevoie disperată de droguri. Oamenii se uitau la mine suspicioși. Era înfiorător. Toată lumea știa de ce eram acolo, iar dezgustul lor era palpabil. Ca să nu mai bat așa de tare la ochi, m-am așezat pe niște scări jegoase din fața unui bloc care arăta ca după război. Dar o femeie cu mai mulți copii a ieșit afară și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am citit vreo sută de pagini și arată destul de bine - agentul mi-a spus că avem exclusivitate asupra ei toată săptămâna, așa că... — A! A! Așa a zis? a râs batjocoritor Vivian. Buza de sus i se strâmbase în semn de dezgust. — Dumnezeule, Claire, fă-ți un bine și maturizează-te dracului o dată! Nu crezi că se poate ca agentul cel drăguț să te fi mințit? Că s-ar putea, cum se spune, s-o vândă și către alți publiciști, ca să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
apă de container algeriană, atunci aș vrea să știu și eu ce e asta de fapt. — Eu credeam că sunt chestiile pe care le iau bărbații ca să le facă sula tare, zise Eva. Wilt se uită la ea plin de dezgust. — Te-ai procopsit cu niște expresii foarte selecte de când i-ai cunoscut pe blestemații ăia! Să le facă sula tare! Nu pot să pricep ce te-a apucat. — Nu, nu poți. Sunt sigură de asta, îi răspunse Eva și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vă puneți și dumneavoastră în locul acuzatului. Timp de doisprezece ani s-a confruntat cu perspectiva înfiorătoare de a citi cartea aceasta îngrozitoare în fața unor clase de tineri plictisiți și dușmănoși. A fost obligat să îndure chinurile repetiției, torturile greței și dezgustului în fața concepției revoltător de romantice a domnului Golding asupra naturii umane. Ah, dar vă aud spunând că domnul Golding nu este un romantic, că de fapt concepția lui asupra naturii umane, așa cum o ilustrează el în portretul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fel de legătură cu tine? Zicând asta, inspectorul îi arătă o diafragmă care fusese bătută în cuie pe peretele de deasupra scaunului de toaletă. SUGE B. ȘI SUG ȘI EU DIN PREZERVATIVUL GREU. Wilt se uită la obiect cu un dezgust nețărmurit. — Nu știu ce să spun, murmură el. Totul e absolut oribil! Poți s-o mai spui o dată liniștit, îl aprobă inspectorul, după care reveni la probleme mai practice. Ei, din câte se vede, femeia n-a murit aici. — De unde vă dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
gregar. Trebuie să fii așa ca să poți face față claselor la care predau eu. — Dar nu-ți plac petrecerile, așa-i? Nu, petrecerile ca asta de la familia Pringsheim nu-mi plac. — Te scandalizează comportamentul lor sexual? Te umple cumva de dezgust? — Comportamentul lor sexual? Nu pricep de ce vă tot legați de asta. Totul mă dezgustă la ei. Și în primul rând căcaturile alea despre emanciparea femeilor, când pentru doamna Pringsheim asta nu înseamnă decât că poate să se poarte tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
bani. Iar Gaskell o numise lesbiană. Greața imensă care o cuprinse când pricepu ce însemna papiloterapia o lovi ca un val. Se clătină pe picioare, se rezemă de o margine a bărcii și se așeză pe un dulăpaș. Apoi, încet-încet, dezgustul ei se transformă în furie și într-o ură rece împotriva soților Pringsheim. O să se răzbune pe ei cu vârf și îndesat. O să-i facă să le pară rău și că au cunoscut-o. Se ridică, deschise dulăpașul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
obiectul pasiunilor lor obscene îi făcea să se arunce în apă. Și, oricum, erau americani. Părintele paroh St John Froude nu avea timp de pierdut cu americanii. Ei simbolizau tot ceea ce el considera dezgustător în lumea modernă. Cuprins de un dezgust și mai aprig pentru prezent și de o nevoie urgentă de a trage un gât de whisky, preotul vâsli până acasă și acostă la capătul grădinii sale. în spatele lui, rămas în cabina navei de agrement, Gaskell încetă să mai strige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
înfățișarea la tribunal e luni. — Asta doar pentru menținerea în stare de arest și, oricum, aveți declarația lui. Dar inspectorul Flint avea dubii în privința declarației. Recitise mărturisirea lui Wilt și remarcase în ea o serie de discrepanțe pe care epuizarea, dezgustul și o dorință nestăvilită de a termina odată cu istoria asta jegoasă - de a termina cu ea înainte de a se îmbolnăvi - îl stimulaseră să le ignore în acel moment. Printre altele, chiar și semnătura mâzgălită de Wilt, atunci când era studiată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Sarah, soția lui Abraham“, hohotea, sfidătoare, fiara, așezată în patru labe, ca o cățea. „Strămoșul, cu cei trei îngeri. Câte unul pentru fiecare orificiu“, și lumânarea se stinse, sub viforul blasfemiei și al furiei și al învierii sălbatice. Furia și dezgustul de sine și de semeni și de zei, plăcerea păgână, plină, barbară, lătrându-și triumful, sfidând Ciclopul care le spionase sufletele și mintea și sexul. Până diseară, până acum câteva ore, când pământul se scuturase de plictiseala care tot fermenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sub talpă), ci încurcăturile monumentale care m-au urmărit încă din primii ani de viață. Picnicul de Ziua Muncii din 1952, când am deschis gura să casc și am lăsat să intre o albină pe care, cuprins de panică și dezgust, din întâmplare am înghițit-o, în loc să o scuip; sau, și mai improbabil, momentul în care mă pregăteam să urc în avion pentru o călătorie de afaceri, cu numai șapte ani în urmă, cu tichetul de îmbarcare ținut lejer între degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din platou. — Bună ziua! spune Emma veselă spre cameră. Vă spun din nou bine v‑am găsit. Și e momentul să o prezentăm pe noua noastră expertă financiară, Clare Edwards! — Cine‑i Clare Edwards? zice Suze, holbându‑se la ecran cu dezgust. — Am lucrat cu ea la Succesul în economii, zic fără să mișc capul. Stătea lângă mine. Aparatul face un panoramic și o arată pe Clare așezându‑se pe canapea lângă Emma și uitându‑se sobră la public. — Nu pare chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de energie ca și cum ar fi zece dimineața. Mao râde zgomotos. Încerc să mă stăpânesc, dar lacrimile mă dau de gol. Soțul meu se ridică, merge la bucătărie și aduce ceainicul. Apoi trage un scaun ca să mă așez. Mă uit cu dezgust la Fairlynn. Va veni o zi, îmi promit în sinea mea, când o să o fac să treacă prin ceea ce ea mă face să trec acum. Încântat la culme de admirația lui Fairlynn, soțul meu vorbește mult despre el. Adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
amintește de patronul șchiop al cofetăriei de pe Hauptstrasse și de Încercările lui, mereu reînnoite, mereu eșuate de a câștiga bunăvoința ei - sora cea mică, ștearsă, dar harnică a strălucitoarei Klara? Pachetele de prăjituri, invitațiile la cofetărie... Cu o strâmbătură de dezgust, Christa dă la o parte farfurioara cu tort. Savurând, cu ochii Închiși, prima linguriță, Traian Manu e cu gândul tot la vărul Victor: cum oare să Învingă rezistența Christei? —Dată fiind vârsta lui, sigur că a trăit sub mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
frazei s-a pierdut în explozia verbală iritată a Sofiei. —Le-ai furat tatăl chiar de sub nas! Chipul femeii era la doar câțiva centimetri de cel al lui Alison, iar expresia care i se citea în priviri era una de dezgust. —Așa că nu venii aicii ca să-mi ții mie prelegeri despre ce e mai bine pentru ei. Niciodată nu te-ai gândit la binele lor. Alison era disperată. N-ar fi vrut decât să deschidă ușa și să fugă. Dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ochii lui Deborah. Păi, dacă așa stau lucrurile, atunci de ce nu ți-ai pus la punct talentele de budoar și nu ți-ai convins soțul să rămână la tine? Colțurile gurii lui Deborah s-au coborât într-o expresie de dezgust. — Pentru că nu m-aș fi umilit comportându-mă ca un vedetă porno numai ca să țin lângă mine un bărbat care se presupune că mă iubește pentru ceea ce sunt. Talentele mele de budoar sunt în regulă, dar e greu să ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bolborosit ea, dacă nu sunt dusă imediat acasă, atunci o să mă umplu de vomă nu numai pe mine, dar pe toți cei rămași în sala asta. — A, am înțeles. Julia a lăsat mâna să-i cadă cu o expresie de dezgust. —Nici o problemă. A fost o seară grozavă, nu-i așa? Alison și Susan au dat din cap entuziaste, dar fără voce. Nu în ultimul rând, a șoptit Julia uitându-se peste umăr, pentru că ăia doi s-au înțeles așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nu știam că ești unul dintre tipii ăia banali, care întotdeauna au senzația că iarba e mai verde de cealaltă parte a gardului. Cât de al dracului de demn de milă poți să fii! James a arborat o expresie de dezgust. —A, nu face pe sfântul cu mine și nu-mi spune că femeile nu trebuie să înjure! Dă-o-n mama naibii și scutește-mă de teatrul ăsta! Julia era conștientă că vocea i se pițigăiase, dar deja nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
În dispoziția de a angaja o conversație savantă și Înșelându-se, se pare, asupra intențiilor oaspetelui, consideră oportun să repete formula-i favorită: — Fie ca gura să i se umple cu aur! Omar este surprins, Își Înăbușă un fior de dezgust. Abu Taher Își dă seama de asta și se neliniștește. Temându-se ca un refuz să nu-l ofenseze pe suveran, Îndreaptă către prietenul său o privire grea, insistentă, Îl Împinge cu umărul. Zadarnic. Hotărârea lui Khayyam e luată: — Înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu greu, atât de multe ziare și cărți erau stivuite acolo, unele chiar și pe pat, În teancuri până În tavan. Domnea un miros sufocant de țigări de foi. În ciuda admirației pentru respectivul personaj, rostise ultima frază cu o strâmbătură de dezgust, care m-a făcut să-mi sting imediat propria țigară de foi, o havană elegantă pe care tocmai o aprinsesem. Rochefort mi-a mulțumit printr-un zâmbet și a urmat: — După ce și-a cerut scuze pentru dezordinea În care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
liniștitor. Apoi adaugă, ca un ordin: Acum e rândul nostru să-i speriem. Le ceru ajutoarelor sale să ne Încredințeze puști. Între Howard și mine a avut loc un schimb de priviri aproape amuzat; cântăream În mâini, cu fascinație și dezgust, acele obiecte reci. — Instalați-vă la ferestre, spuse Fazel, și trageți asupra oricui s-ar apropia. Eu trebuie să vă părăsesc, le rezerv o surpriză acestor barbari! De-abia ieșise, și bătălia Începu. A vorbi despre o bătălie este, neîndoielnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
respectării legii și au nesocotit Înțeleptul precept biblic care ne Îndeamnă să ne câștigăm pâinea cu sudoarea frunții, dar faptele sunt fapte, și chiar dacă o facem repetând vorba plină de mâhnire a lui adamastor 2, oh, căci nu știu de dezgust cum să povestesc 3, consemnăm aici vestea apăsătoare despre vicleșugul de care s-a servit maphia ca să rezolve o problemă pentru care, după toate aparențele, nu se Întrevedea nici o soluție. Înainte de a continua, se cuvine să lămurim faptul că termenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]