1,195 matches
-
putea garanta că Liga, în acest moment, se zguduia din temelii. Fără îndoială, Enro se aștepta să se prăbușească. Și, oricât de infantil ar fi cu femeile, pe plan politic și militar, dictatorul avea geniu. În clipa în care se dezlipea de la fereastră, Gosseyn își aminti că Jurig, condamnat la moarte, suporta, poate, acum furia Discipolului. Repede, îl similariză pe Jurig în pădurea de lângă grilaj. Dacă se speriase, se va ascunde și va rămâne disponibil pentru mai târziu. Și cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Bine. Vedeți voi, muzica clasică este genul suprem de muzică, muzica celor mai buni compozitori. La fel, studiul limbilor clasice este studiul suprem. Mesteci ceva? Thaw, care înghițise nervos, fu îngrozit că întrebarea era țintită spre el. Neîndrăznind să-și dezlipească privirea de fața profesorului, se ridică încet și clătină din cap. — Răspunde-mi. Nu, domnule. — Deschide gura. Deschide-o larg. Scoate limba. Thaw făcu întocmai. Domnul Walkenshaw se aplecă înainte, se uită fix, apoi îl întrebă îmbunat: — Cum te cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le dau lupilor, să le roadă“. Ce e drept, Dragoș a trecut, dintr-un salt, pe masă, firește, cu ochii deschiși; dar mie, din clipa aceea, a început să-mi fie frig, ronțăiam întruna la ierburi, umărul mi s-a dezlipit de umărul Zenobiei; eram neliniștit, nu mai aveam pic de încredere în mine, în tot ce văzusem, îmi venea să plâng, să-i spun Zenobiei : „Nu vezi ce nenorocit sunt, în bezna asta și în noroiul ăsta ? Unde e dragostea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
strigi prea încet“, am continuat eu. „Poate că nu te aude sau nu-ți recunoaște glasul, fiindcă o strigi prea încet. și râcâitul cum să-l audă ? Ar trebui să bați tare, cu pumnul. Dacă vrei, bat eu...“ Mi-am dezlipit spinarea de perete, fluturașul a fugit de pe conturul umbrei mele, ai fi zis că eram gata să mă ridic, să bat în ușă, deși n-aveam de gând să fac asta. „Nu, nu...“, s-a opus Petru. Ieșise din scoică
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
caporalului-curier. „Nici acum nu știu“, spunea. „Poate de la Damaschin sau Daniel, poate de la Dumnezeu...“ Ce s-a mai întâmplat apoi, în după-amiaza aceea de septembrie, n-a mai apucat să-mi povestească pentru că tocmai atunci câinele șobolan i s-a dezlipit de picior, a început să adulmece pantoful meu drept. „Marș de-aici !“, i-am strigat, îmi era scârbă, nu suportam să mă atingă. I-am ars un șut. S-a tras mai încolo, schelălăind. Poate că, fără să vreau, îl
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
putea garanta că Liga, în acest moment, se zguduia din temelii. Fără îndoială, Enro se aștepta să se prăbușească. Și, oricât de infantil ar fi cu femeile, pe plan politic și militar, dictatorul avea geniu. În clipa în care se dezlipea de la fereastră, Gosseyn își aminti că Jurig, condamnat la moarte, suporta, poate, acum furia Discipolului. Repede, îl similariză pe Jurig în pădurea de lângă grilaj. Dacă se speriase, se va ascunde și va rămâne disponibil pentru mai târziu. Și cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un pictor. La părul întunecat al fetei ar fi mers și unii căprui, și unii albaștri. Lui i-ar fi plăcut mai mult albaștri și a pariat cu el însuși că-s albaștri. Aproape că nu s-a mai putut dezlipi de obrazul adormitei, iar Margareta, simțind că-i cu gândul în altă parte, îl tot atingea din te miri ce fleac, îi tot vorbea, râdea, și-l tot întorcea spre ea, deja îngrijorată că-l pierde. Biata Margareta! Dar privirile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vitrine, iar pe jos, tot soiul de obiecte frumoase, care nu erau în număr prea mare - cam vreo zece-douăsprezece - , dar în rest nimic neobișnuit. Mai văzu și o ușă dublă care dădea spre intrarea din spate. Fara nu-și mai dezlipea ochii de la acea ușă, cu toate că cercetă în fugă mai multe vitrine, fiecare din ele cu trei sau patru arme) fie montate, fie aranjate în cutii sau etuuri. Concentrându-și privirea, își cântări bine șansele de a apuca vreuna dintre armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
tava udă și o punea ca din întîmplare peste bancnote servind băuturile. Câștiga în fiecare seară câteva mii de lei. Ai prins șmecheria și te distrai grozav... Nu-ți recomand însă această formulă... S-ar putea ca biletul să se dezlipească înainte ca Șerbănică sau Florence să ajungă în antreu, sau să nu se dezlipească deloc. Îți spun eu cum ai să procedezi, draga mea! Vei folosi curentul de aer. Da, da, ai auzit bine: cu-ren-tul de aer. Sper că ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fiecare seară câteva mii de lei. Ai prins șmecheria și te distrai grozav... Nu-ți recomand însă această formulă... S-ar putea ca biletul să se dezlipească înainte ca Șerbănică sau Florence să ajungă în antreu, sau să nu se dezlipească deloc. Îți spun eu cum ai să procedezi, draga mea! Vei folosi curentul de aer. Da, da, ai auzit bine: cu-ren-tul de aer. Sper că ai remarcat, în momentul când se deschide ușa de la intrare tot ce e pe masă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îi drapează trupul ca în sculpturile lui Michel... Inima i se oprește. Femeia ține în mână un stilet lung cu lama încovoiată. Îl ascunde, ca și zâmbetul, în spatele evantaiului. Ce vrea? șopti înăbușit Valerica Scurtu. De când a venit nu se dezlipește de scrin. Îmi vine să... Melania Lupu duse degetul la gură: ― St, draga mea! Ar putea să ne audă. Nici mie nu-mi place... Apăsă pe comutator. Bucătăria se umplu de o lumină tulbure. Valerica Scurtu își înfipse unghiile în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Popa se ridică din fotoliu. Îngăimă: ― Apasă pe furcă, pentru numele lui Dumnezeu! Bătrâna respiră adînc: ― Domnișoara Scurtu are dreptate. Tablourile astea sânt un blestem. Le vom preda domnilor de la Miliție. E desigur mai bine așa. Vorbea fără să-și dezlipească ochii de spinarea femeii. Valerica Scurtu rămase cu degetul în orificiul discului. Spatele-i tresări, traversat parcă de un curent electric și lăsă receptorul. Începu să plângă. Melania Lupu suspină ușor. Pe buze îi alunecă un zâmbet de gheață. Bătrâna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lăsa singur pe domnul Popa. ― Încep să cred, declară Cristescu plimbîndu-și privirea de la unul la celălalt, că într-adevăr nenorocirea asta v-a apropiat extrem de mult... ― Indiscutabil... ― Totdeauna ne-am interesat unul de celălalt. Amicul Popa, cel puțin, rar își dezlipește urechea de ușa mea... Melania Lupu tuși îngrijorată. ― Domnul Matei glumește... ― Îl stimulează, bănuiesc, ambianța, observă maiorul. Bătrânul morocănos se postă ostentativ pe marginea trotuarului cu fața spre șosea. Sculptorul tremura de frig. ― Oricum ar fi, hotărîți-vă odată! Cu dubă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu, stratagema nu ți-a reușit. Ceilalți își exprimă și ei regretul că te-au deranjat. Și iată că, amețit cu totul în vârtejul, în febra acestei confuzii dintre tine și ceilalți, speriat de descoperirea că nu poți să-ți dezlipești privirea de oglinzi, te simți hăituit, amenințat... Doamne, ce se întîmplă? Vei fi atacat de această fiară cu mii de capete care gândește cu creierul tău sau de care ești gîndit? Mi-am impus să stau nemișcat ca să mă liniștesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ambalajul în dimineața de Crăciun: ce e înăuntru? Al-Naasri îi spusese la telefon că ar trebui să primească suvenire pentru turiști. Henry fusese intrigat, presupunând că acesta e un cod pentru lucrurile aduse în Iordania din alte părți. Dar cum dezlipi primele straturi de spumă și bandă adezivă, deveni neliniștit. Văzu un set de șase cutii muzicale, toate în formă de cabane elvețiene, pictate în culori țipătoare, de prost gust. Ridică acoperișul primeia și, spre mare lui dezamăgire, începu să răsune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ce mă privește. Doar nu sunt În campanie prezidențială. — Haide, haide, fii și tu fată de treabă. Kitty se Încruntă. — Era bine să-mi fi spus dinainte. — Charlie e acolo, spuse Desert Rose, iar când rosti numele lui Charlie Își dezlipi, În sfârșit, ochii de pe papuci și Îi zâmbi lui Kitty, convingând-o prin șarmul ei să nu fie supărată. Nu stăm decât o zi. Ne Întoarcem mâine-seară și ne pregătim pentru deschiderea de joi. — Bine, dar cum ajungem acolo? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu orice, indiferent dacă e bun sau rău. Vino! zise el cu o voce intensă, senzuală. — Adică să mă așez pe pat? — Da. Se așeză, oarecum Împotriva voinței ei, pe partea opusă a patului imens, chiar pe margine. Nu-și dezlipea privirile de la ocean, sorbind din cafea, evitând cu orice preț să se uite la el, ca și când atât de multă intimitate ar fi fost indecentă. Dar simțea cum pur și simplu curge spre el, așa cum râul curge spre mare. — N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
preferat, cu poetică inspirație, să-i dea numele mai frumos și mai sonor de eternă reîntoarcere. Marta nu protestă, nu făcu o scenă, se mărgini să spună, Mă supăram pe dumneata dacă nu-i povesteai lui Marçal. Cipriano Algor se dezlipi de câine, îl trimise înapoi în cușcă, și spuse, Din când în când, fac ce trebuie. Rămaseră uitându-se la ploaia care nu se mai oprea, ascultând monologul dudului negru, și atunci Marta întrebă, Ce putem face pentru păpușile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nu, stratagema nu ți-a reușit. Ceilalți își exprimă și ei regretul că te-au deranjat. Și iată că, amețit cu totul în vârtejul, în febra acestei confuzii dintre tine și ceilalți, speriat de descoperirea că nu poți să-ți dezlipești privirea de oglinzi, te simți hăituit, amenințat... Doamne, ce se întâmplă? Vei fi atacat de această fiară cu mii de capete care gândește cu creierul tău sau de care ești gândit? Mi-am impus să stau nemișcat ca să mă liniștesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de dolari, sau independența Americii Latine, sau insulele Hawaii, sau distrugerea rezervelor tale nucleare, altfel falia Californiei se deschide definitiv și Las Vegas, devine un tripou plutitor...“ „Păi Las Vegas e În Nevada...“ „Și ce contează, controlând curenții telurici tu dezlipești și Nevada, ba chiar și Colorado. Și pe urmă telefonezi la Sovietul Suprem și le spui: «Prieteni, până luni vreau tot caviarul din Volga și toată Siberia ca să fac cu ele un depozit: de produse congelate, altfel vă Înghit Uralii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
singur. Păi, de exemplu, am fost cu Ionescu la furat, la macarale d-astea, la noi acolo. Și-am furat argintul industrial - 40 de kilograme. De la macarale, contactori, pastile d-alea. Am muncit o lună de zile, de le-am dezlipit cu cuțitul toată noaptea, zi și noapte. Și alea, înroșeam vârful cuțitului la aragaz și dădeam așa... Am furat și după (de pe) BIG, la macaralele alea, că e blocurile alea. Era 300 de mii kilogramul. Și el m-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în propagarea cubismului încă din 1915, după cum se știe că acest mare artist a lucrat primele reliefuri cubiste în Apus. În sfîrșit, prietenul nostru Tristan Tzara, care publica versuri în Chemarea, 1915, a stîrnit apoi întregul curent literar care a dezlipit de învechitul tipic al simbolismului tineretul din Franța, Germania, Elveția și America. Orice tînără revistă din aceste țări e o mărturie a neînsemnatei isprăvi puse la cale aci, înainte de război, și care izbăvește pe moderniștii români de acuzația «importului»” („Modernism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deloc încântată de faptul că trebuie să scoată iar o groază de bani din buzunar pentru acel vagabond care le-a picat pe cap. În taxi, Gaston s-a comportat ca un copil de trei ani. Nu s-a mai dezlipit de fereastră, fascinat de peisajul pe care i-l oferea Yokohama primăvara. Takamori încerca să-i explice câte ceva: — Gaston, aici e Ise Sagichō... Aia-i primăria... Gaston a rămas cu fața lipită de fereastră, prea absorbit de ceea ce vedea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu-și văd de treburile lor. I-a înapoiat lui Gaston, cam anevoie, cei opt sute de yeni. — Chizuko, dă afară și potaia! Nu se poate dormi din pricina ei. Tușește tot timpul. Stelele mai sclipeau încă. Bătrânul câine nu s-a dezlipit de umbra lungă a lui Gaston. Gaston a întâlnit în cale și alte hoteluri deschise - Kuroyurisō, Koonkaku, Aoba - dar nu a mai avut curajul să intre în vreunul. Atâtea hoteluri în Tokyo și Gaston nu a fost în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
smerită umbră neagră, a intervenit. - Sfinte părinte al credincioșilor, binevoiești să ceri ceva ambasadorului regelui longobarzilor între patru ochi? Onoriu l-a liniștit printr-un gest al mâinii și mi s-a adresat din nou. Ochii săi nu s-au dezlipit nicio clipă de pe chipul meu. - Crezi că pacea e convenabilă pentru ambele părți și e cu putință ca ea să fie menținută? Să nu răspunzi cu vocea ta sau cu cea a reginei Gundeperga. Răspunde cu vocea lui Rotari. Altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]