798 matches
-
la buzunar, îi aduce aminte taximetristul, nu contează, i-o întoarce Roja cu seninătate, fac orice pentru propria plăcere, războiul ăsta nu este numai al meu sau numai al României, afacerea e mult mai încîlcită, lumea ar trebui să se dezmeticească odată, altfel va fi prea tîrziu. Care lume, îl întrerupe intrigat taximetristul exact în clipa cînd automobilul trece prin dreptul unui semafor. Uite-i cum așteaptă să se facă verde ca să traverseze, izbucnește Roja către pietonii care stau ca niște
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu privirile galeșe, cu buzișoarele alea care ardeau de mama focului, spune Roja. — Pe mine? Eu în relațiile cu femeile n-am făcut niciodată nici cel mai mărunt compromis, se enervează Curistul. — întotdeauna e vorba doar de una singură, se dezmeticește Roja cu gîndul la Tușica, Angelina și Delfinaș. — Din toate trei, abia dacă ai fi putut face una ca lumea, zice Părințelul. — Le-am adăugat, lipit, înnodat, dar tot nu merge, ce s-a dus odată pe apa Sîmbetei, e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
privind la firișorul de sînge care îi țîșnește din țeastă, dați-mi ceva ascuțit, le strigă, și cu degetele începe să-l pipăie pe gît căutîndu-i pulsul. Tîrnăcop abia acum își dă seama ce s-a întîmplat și brusc se dezmeticește, cine îl împinsese oare să facă un lucru atît de necugetat? Nu-i dăduse nici măcar timp să se pună în gardă, parcă nu fusese mîna lui, pumnul lui nu putea să fie atît de greu, posedatule, îl aude pe Gulie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pună mîna pe ceva să arunce în becurile alea blestemate care îi înțeapă ochii ca niște ace, o bucată de asfalt, un colț de clădire, o piatră de pe caldarîm. Fla min-go, Snow-White, Glo-bus, silabisește în continuare. — Gelozie, asta era, se dezmeticește Roja, ia fă-te-ncoa’, îi zice lui Patru Ace, ciulește bine urechile la ce vreau să-ți spun. — Măi să fie, zice Patru Ace, tocmai cînd mă gîndeam și eu să vă spun că ar cam fi timpul să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
trîntește capacul la locul lui, pornește hota de evacuare, cel puțin nu-mi mai sta în cale, îl repede nervoasă. — Curistul? îi cade fața lui Roja, ei hai, că asta-i prea de tot, măi să fie, asta era, se dezmeticește, ești leit unchiu-tău, începe să-l cerceteze din cap pînă în picioare, fruntea, sprîncenele, nasul, umerii, mersul, cum ți-ai mai rîs de mine, ștrengarule. Chiar el, adevărul e că m-ați cam luat prin surprindere cînd ați pomenit de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
afle în ce scop, cu ce motiv. Frumușică povestioara, începe bine, deși aduce mai degrabă a melodramă sau a roman foileton, se distrase Bătrînul. Din primele fraze nu înțelesese nimic, îi vorbise precipitat, iar el încă nu reușise să se dezmeticească. Voia să-i iasă pasiența, să atragă oameni de încredere, să scape de jigodiile securiste care-i puneau bețe în roate? Să fie pus în temă cu punctele vulnerabile ale fiecăruia? Nici nu mai încăpea vorbă, dar ia stai puțin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
becul instalat în colțul coșmeliei, îi văzu oprindu se pe cei doi soldățoi care duceau fiecare deasupra capului cîte un sicriu cu tot cu capac, atît de relaxați, de parcă ar fi fost vorba de niște obiecte ușoare ca pana. Înainte să se dezmeticească, maiorul o zbughi afară ca o nălucă. În locul lui, pe ușa care rămăsese larg deschisă, intră un val de aer rece ca un țipăt de cucuvea. — La ora asta se vine? întrebă Roja, rămînînd înmărmurit în fața ușii larg deschise — N-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mult la fața și la ochii lui Auta. Și deodată fața robului înflori într-un zâmbet. Și aruncîndu-se cu fruntea în pulberea străzii, robul scoase un strigăt de bucurie: - Auta, zeul meu bun, ai venit la noi? Abia atunci se dezmetici și Auta. Sări să-l ridice de jos și să-l îmbrățișeze. Simți că nu se poate stăpâni și lăsă plânsul să izbucnească. Fără să știe pentru ce, plânse și Nefert. Străinul își încorda ochii, părând că se gândește la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nici o înclinație de țâțe sau cur, numai cu nasurile pe sus, chestie care tocmai că îi întărîta pe băieți... Doar când dintre ăștia mai lunateci s-a decis unii să coboare pe cearceafuri, burlane, perdele, frânghii de nuiele, s-a dezmeticit și inițiativa din activiștii și securiștii din comuna asta, de-au înconjurat cu plutoanele de caralii toată zona. Iar când i-a explicat și lui Partid, că, prin gaura aia, toată România o s-o șteargă în străinătate, a trimis activiștii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cordoaicele de elvețiene cum se străduie să-ți bage oglinjoara în ochi... 77 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI care vă vorbește, de operație chirurgicală. Dar se numără. Vă mărturisesc că, nici acum, după aproape cinci ani, nu m-am dezmeticit din extazul în care m-au revărsat tactica și strategia degeneraților... Până în acel moment ne hăituiseră, toropindu-ne și îndrugîndu-și grețoasele aiureli despre cei nu știu câți regi ai orașului București. Când ne-au simțit cu vigilența mai anesteziată, s-au repezit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
puțin îmbrăcat. Pe când ăstuia, acum, burta cafenie, cu care o împingea fără răgaz, îi atârna ca o piftie. Nădragii în vine, cu doar un crac scos. Mustața cu care o rașcheta. Secrețiile ce-i duhneau ca un pumn de scorțișoară. Dezmeticindu-se, se decise ca, înălțîndu-se într-un cot, dacă să nu-l paralizeze în întregime, să-i paralizeze, cel puțin, mirosul, 135 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI pe manivela lui Arasel... Vai de mine, nenorocita. Îmi place, na! s-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de ajutor la strâns și la cărat instrumentele. Nu-și ieșea el prea repede din starea de transă. Lumea era măgulită să-l întrebe, să-l atingă cumva cu gheizerul respirației, să-i adreseze câteva cuvinte. Fascinată și, de abia dezmeticindu-se, dădea buzna să discute ceva cu Pink Floyd. El dădea lămuriri despre ce mai lucra, care erau scenografii incomparabilelor lui concerte, cum arătase piesa cutare într-o anumită variantă. Pe toate le știa, era absurd să nu le știe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
imitând unghiul drept al scaunului. Înțepenite și împotmolite în dantelă. Bărbatul țâșni s-o pescuiască de-un umăr. Dar brațul, pornit la timp, al unei Cocondy acum mai curând tulburată decât îngrozită, i se așternu peste încheietura palmei și îl dezmetici din elan. - Hai să n-o atingem!... Hai să n-o importunăm cu nici măcar vreun cuvînt!... Nimeni nu trebuie deranjat în asemenea momente!... Adăugă totuși (cu ochii, pe covor, la soră-sa, care începuse să se descovoaie milimetru cu milimetru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îl aprobară, cântând prin copaci. Când se trezi, dădu cu ochii de o altă față care-l fixa cu insistență: fizionomia de maimuță băzdată de riduri a lui Dolores O’Toole. în primul moment sări alarmat, dar apoi, pe măsură ce se dezmetici, își dădu seama că ceea ce el luase drept un rânjet plin de ură era de fapt un zâmbet. Dolores O’Toole era cea mai urâtă femeie pe care-o văzuse vreodată. își reveni. — Pot să vă pun o întrebare stânjenitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se va schimba, spuse ea printre dinții încleștați. DOISPREZECE Cutremurul a fost cel care l-a trezit devreme pe Vultur-în-Zbor. îl zgâlțâia prin rogojina subțire. Zguduise singura măsuță din cameră până când trântise și stricase jocul de puzzle. Vultur-în-Zbor s-a dezmeticit repede și a sărit drept în picioare în aceeași clipă. Dar se terminase. Fusese prea slab ca să provoace stricăciuni. Visase - un coșmar. Stătea pe o stâncă neagră, vopsit în culori de război din cap până-n picioare, strângea în mână un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de nuiele, furișat printre urzicile Înalte din preajmă. Era atât de pierdut, de absorbit, că nu a simțit gașca de băieți apropiindu-se tiptil de el. Doar când au ajuns prea aproape, râsul nestăpânit al unuia dintre ei l-a dezmeticit. Dar era prea târziu. L-au Împins hohotind peste gardul din bețe putrezite, care se rupse cu pârâituri. A căzut speriat și rușinat În același timp. Băieții se țineau de burtă, Într-o zarvă totală. Se ridică și rămase nemișcat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
erau Oamenii de la Intervenții, pe care acum nici nu știu dacă Îi mai așteptam. Când am deschis, două siluete Înalte, albe, intrară În mare grabă, ștergându-mi În trecere umărul și dispărând ușor pe ușa de la baie. Fără a mă dezmetici complet, mi-am imaginat că nu puteau fi decât ei, Oamenii de la Intervenții. Uraaa! am strigat impresionat, buimăcit și de felul În care se derulase totul. După un timp, țipete sfâșietoare, bufnituri și gâfâieli sugrumate Îmi terorizară dintr-o dată auzul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
crezut că e o păpușă de ceară modelată stângaci. Aproape că râdeam imaginându-l expus Într-o vitrină, cu surâsul său strâmb, Întipărit pe buze. Un damf de miros dulceag, de cadavru În descompunere, mi-a inundat nările până În sinuși, dezmeticindu-mă și obligându-mă să grăbesc pașii. M-am oprit să cumpăr pâine. Din același loc de unde cumpăr de obicei. Nu mai era brunețica știută, veșnica zâmbitoare, cu tenul de culoarea pâinii pe care o vindea. Era o tipă nouă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întotdeauna conta pe Bradford & Bingley 1. Depozit de o lună cu acces la bani la orice oră. —Sună bine. Presupun că cei ca tine vor să ne bage pe gât blestemăția aia de euro? — Nu... — Până să apucăm să ne dezmeticim, Gordon Brown o să ne umple buzunarele cu krautmărci și o să ne dea brânci În lac. De ce-am mai câștigat atunci războiul? Răspunde, dacă poți. În astfel de conversații, ajungi la un punct În care persoana care ești de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu răspund: Of, la dracu’, Kath, ce slabă ești. —Fecioara de gheață din lumea afacerilor, declar eu pe tonul meu de prezentatoare de la radio. —Fecioara de gheață care se topește una, două, mi-o taie soră-mea. Trebuie să te dezmeticești și să-l lași În urmă pe tata, știi. Nu merită. Sunt milioane de tați de rahat pe lumea asta, noi nu suntem un caz special. Mai ții minte cum te trimitea să răspunzi la ușă când veneau ăia după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ușor, iar Victor, Întorcând capul spre diamant, privea cu iubire respirația ritmică și se dădu jos de la roată pentru a-l privi de-aproape și a-i șterge cu o batistă transpirația ușoară. Când s-a trezit și s-a dezmeticit bine, Va a privit laița și cele două străchini-caiete, apoi a spus: Mergem mai departe, mânzule!, imită el cât putea mai bine pe Victor. Ba nu!, spuse Victor. Este suficient pentru azi și nu vreau să le Încurci pe toate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
personală. — Cum a fost cu londonezii În timpul blitzkriegului? Camaraderie În vreme de război? — Exact. În definitiv, războiul e tot un fel de crimă. Nimic nu se compară cu momentul cînd găsești rahatul altuia la tine-n piscină. Nici nu te dezmeticești bine, și-ai și intrat În planul de supraveghere a cartierului și te-ai Întors la vremurile bune. Neveste-tii Începe să-i placă de-adevăratelea să și-o tragă cu tine, prima dată după ani buni. Funcționează, Charles... — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să bei, îi comandă doctorița. Mâine n-ai să mai fii la garaj, nici în altă parte... — Nu se poate, am obligații, încercă Omar să explice, dar era o scuză prostească, de captiv între căngile unei lăcuste. Când s-a dezmeticit, era noapte, se aflau în centrul orașului și fusese într-o țară umedă și amețitoare, alergând ca un tren, cu locomotiva înainte, pe un drum pe care umblase și-n alte nopți. Se simțea amețit ori beat, dar se credea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de-acum toată lumea cu mine? Nu mai folosesc la nimic...“. Calul veni aproape și îl mirosi ca pe-un hoit ori poate încerca doar să-i spună: „Ei, nu te prosti, nu e totul așa de negru“, însă nu se dezmetici cât să înțeleagă, fiindcă între clipa orbirii și apropierea vagoanelor fulgeră o secundă din cu totul alt timp și o izbitură sau o explozie îl făcu să se clatine și să se lovească de peretele de ciment. O simți pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tablă în sus, să nu se turtească, lângă albia așezată cu grijă de gunoier. 43 Era vremea să plece. În curte, brutarul se răstea la lăutar: - Ce, mă, voi dormiți? Cântați marșul de plecare, că se duce mireasa! Țiganii se dezmeticiră. Lina, însoțită de maică-sa, călca stingherită lângă Stere, care o aștepta, vorbind cu nașul. Acesta îi opri la masă, să soarbă cu el o ciorbă de potroace, acră foc, gătită de soacră la repezeală, să-f scoale din osteneală, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]