2,118 matches
-
plângerii?” se întreba rhetoric scriitoarea, continuând apoi: „Am ales să fiu aici, în această școală a devenirii. Am învățat pe rând soarele și strălucirea, norul și umbrirea, am atins stele în iubiri și stelele au căzut în abisurile oceanelor de deznădejdi, am râs cu mierlele și, izvoare de lacrimi mi-au spălat obrajii de copil al universului. Am ales să fiu aici... să descopăr toate aceste hățișuri ale existenței... să pun balsam de cuvânt - lumină peste lacrima de nor”, încheia ea
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
oameni Și noi de focuri ne-ngrozim , Și plăngem ca și voi cănd viața În trupuri arse n-o găsim ! Ne mor în brațe căteodată Și ochii lor ne cer să-i ajutăm , În noi e disperare și speranță Ori deznădejde dacă nu-i salvăm . Nu e ușor (chiar dacă așa pare) Să vezi mereu atăta suferință , Și acuzat sa fii din suparare Că n-ai ajuns la timp,e umilință. Vă adresez acum o rugăminte , Dacă vă cer prea mult să
POMPIERUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353300_a_354629]
-
prăpăstiosul din interiorul meu. Am păfănit îngândurat fumul rezultat din arderea ierbii dracului și începusem să cred că sunt pe cale să mă ia Michiduță. „Prietene, ai feștelit-o!” mă „încuraja”, râzând sadic, idiotul din mine, resposabil cu inducerea stării de deznădejde. Mi-am derulat rapid filmul vieții, ca să văd unde anume am greșit față de lume, în general, sau față de mine, în mod special. Nimic!... Nada!... Nicevo!... și alte forme de „nu”, în toate limbile pământului, mi se învârteau în cap, știute
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
Acasă > Strofe > Simpatie > INVITAȚIE Autor: Mihai Merticaru Publicat în: Ediția nr. 1642 din 30 iunie 2015 Toate Articolele Autorului INVITAȚIE Te-aștept înfrigurat de-o veșnicie Să apari pe aleea mea de ceață. N-auzi cum deznădejdea mă răsfăța Și ziua-mi întreaga e salcie? Noaptea nu se mai face dimineață Și umblă pe coclauri zurlie, Strugurii nu se mai coc în vie Și roua din privire îmi îngheață. Iubita mea născută dintr-un vis, Euritmia vieții
INVITATIE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352831_a_354160]
-
păcatele și hulele câte vor fi hulit. Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veșnică.” (Marcu 3:28-29). Deci, pe cei ce și-au curmat firul vieții, căzând în păcatul deznădejdii, nu trebuie să-i punem pe pomelnic. Cât despre cererile personalizate de pe pomelnice, iată ce ne spune Părintele Arhimandrit Ilie Cleopa: „Am văzut pe unele pomelnice pe care le aduceți, că pomeniți pe DRACUL NOROC, zicând: Pentru norocul fetei, norocul
ACATISTULUI ÎN SLUJBELE BISERICII ŞI ÎN VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOŞILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352836_a_354165]
-
dacă nu era asta o declarație în toată regula? Și ea? Nu dăduse vreun semn că înțelege, că... Acum vedeți de ce am recurs la tirada lui Rică din piesa lui Caragiale O noapte furtunoasă? Vedeți rostul travestiului meu adoptat din deznădejde real simțită? -Vedem, vedem! Și până la urmă, ce-a mai fost? îl zori Diplomatul. -Păi, totul a durat... mai puțin de o lună. Sau cel puțin așa părea. Când ne-am întors din excursie, ea avea să plece în scurtă
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
fost cu adevărat palpitant, cum zici... Însă, a fost supliciul tinereții mele! Toată seara am răscolit sala căutând-o. Am rămas ultimul spectator lângă poartă, crezând c-o să apară totuși... Târziu, după miezul nopții, m-am întors acasă, sfârșit de deznădejde, material didactic pentru ironiile lui frate-meu... -Bine, bine, dar nu aveai telefonul ei? zise pragmatic Patriarhul. -Nu avea telefon acasă. A doua zi m-am dus la Secretariatul facultății înarmat cu un buchet de flori și am implorat-o
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
Eseuri > BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIȘAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ȘI SIMBOLISM Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1375 din 06 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Baudelaire- la încrucișarea drumurilor dintre romantism, parnasianism și simbolism. Într-o scrisoare plină de deznădejde că i se refuza tipărirea ediției a treia din Les Fleors du Mal Baudelaire își dezvăluise natura ireversibil divergentă față de sine, mărturisindu-și astfel sfâșierea intimă din care-i răsărise opera: ...în acestă carte atroce mi-am pus toată inima
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
să ne arate că și la comportament cei doi sunt diferiți. Lazăr trăia în nădejde și nu striga la nimeni în lumea cea plină de chin, pe când bogatul: "Și el, strigând, a zis:". Nădejdea lui Lazăr este credibilă, însă și deznădejdea bogatului. Pentru că acel moment este ultim. Iadul nu mai poate fi depășit. Acel loc vindecă orice boală însă este o lecuire veșnică. Cerința bogatului pare prea ieșită din comun. Dar totuși este acceptată de părintele nostru Avraam. Și ce este
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
Ce naști tu VIAȚA, Ca o plămădire ascunsă În dosul unor carapace de cleștar ? Ce plăsmuiești frenetic În beznă umedă și rece A unei cochilii purtată de un val ? Ce-astepti tu strigat de durere Inalatat la stele, În clipa deznădejdii de a fii ? Tu tot mai speri, ca o indarjire-a firii Oceanul de speranțe să-ți poarte-n coama-i, talazul fericirii ? Citește mai mult VIAȚA CĂ O PERLACe naști tu VIAȚA,Ca o plămădire ascunsaIn dosul unor carapace
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
mult VIAȚA CĂ O PERLACe naști tu VIAȚA,Ca o plămădire ascunsaIn dosul unor carapace de cleștar ? Ce plăsmuiești freneticIn beznă umedă și receA unei cochilii purtată de un val ?Ce-astepti tu strigat de durereInalatat la stele, În clipa deznădejdii de a fii ? Tu tot mai speri, ca o indarjire-a firiiOceanul de speranțe să-ți poarte-n coama-i, talazul fericirii ?... VII. JUMĂTATE DE ÎNTREG, de Lăură Isabelle Nicolae , publicat în Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017. JUMĂTATE
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
un om care este în stare să se spânzure, care nu mai are nici o nădejde. Este vorba de schimbarea vieții și a direcției oamenilor"- preciza același poet Ioan Alexandru , și el un mare iubitor de Dumnezeu. Uneori când ne cuprinde deznădejdea, trăind aici, între nisipurile mișcătoare ale Răsăritului și strigând tare să se audă că nu am murit, întoarcerea la Sfinții Părinți este cu adevarat mântuitoare, scapându-ne de veacul desacralizat; simțim cu adevarat schimbarea la fața a „omului nostru interior”, cuvantul
POETUL LUMINII SI BUCURIEI de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354367_a_355696]
-
în viață!... * Rămânând singură pe peronul gării din oraș, după ce Karl plecă cu trenul spre Austria, ca urmare a unei noi scrisori sosite de la mătușa sa din Graz, Alice se porni pe plâns ca un copil mic, cu durere și deznădejde, cu toate asigurările lui Karl că nu va lipsi mult, că el voia doar să vadă care-i situația mătușii sale, iar apoi să se întoarcă degrabă în țară. Karl era decis să facă astfel, atunci când el o saluta, prin
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
casa tatălui ei. Închisese cu ciudă poarta la care și acum aștepta răbdător doctorul, ca în cele din urmă să se refugieze în camera ei, în care spera să-și regăsească liniștea. Dar pentru asta vărsă lacrimi amare, lacrimi de deznădejde și durere. Doctorul, trezit în ființa lui amorțită de starea îngrozitoare a fiicei sale, parcă începu să-și revină din intransigența malefică în care căzuse în ultima vreme. Începu, în fine, să fie conștient de drama dezlănțuită în inima fiicei
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
curți mohorâte / cu ziduri cât casa” (Ordine, 2008:22). Impresia libertății este marcată de ordinea materială care domnește peste lumea dezamăgită, o ordine impusă a unui sfârșit banal pentru toți muritorii și observă că toate lucrurile sunt așezate doar pentru deznădejdea existenței: ”Pretutindeni domnește / o ordine a lucrurilor / aici cu totul neobișnuită...” ce impresionează ca reprezentare supusă observației, numai al acesteia pentru că în realitate toată această ordine este ”părăginită / servilă și totodată abrașă” (Ordine, 2008:22). Versul lui se rupe precum
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
putere uluitoare foalele măruntaielor proprii, măruntaie umplute până la refuz (tot pe bani publici) cu grăunțele cele mai scumpe și mai apetisante ale artei culinare diversificate a prezentului. Căci flegme retorice scuipate emfatic peste destine umane pierdute în mâlul năclăit al deznădejdii și amestecate cu minciuni prezentate, culmea, drept adevăruri fundamentale, izuri demagogice „traduse de pe texte străine, supte din deget” (Mihai Eminescu), maimuțăreli cu aer „sexy-balamuc” interpretate trivial în fața mulțimilor de către fanfaronii politici deposedați de orice urmă subțire de demnitate individuală (care
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
un vot așa-zis democratic, o dată la un număr fix de ani locul în tribuna oficială a țării - parlamentul. Iar acel vot nu a fost niciodată unul oarecare, pentru că el a adunat cu ghiotura în fibra sa, deopotrivă, speranță și deznădejde atunci când, cu of și scârbă, ștampila rotundă s-a înfipt cu putere în hârtia subțire a micului buletin imprimat. Am mai scris acest lucru și îl repet și aici: foarte mulți dintre noi probabil că vor fi obligați să aleagă
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
trase. Era atât de priceput încât săgeata se înfipse în gâtul flăcăului. Ionuț șopti un nou descântec și se transformă într-o nălucă, pierind din fața armatei și a prințesei. - Ce-ai făcut? L-ai ucis pe salvatorul meu, strigă cu deznădejde frumoasa fiică a regelui! - E un ucigaș! Botosu’ ți-a ucis mama și te-a răpit! - Nu m-a răpit el, iar mama a fost mușcată de un șarpe ascuns în camera ei. - Ești vrăjită și nu știi ce spui
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
mă revolt uitat în cercul frigului cu o ușă deschisă prin însingurare la care Dumnezeu bate șchiop. În trupul firav cu teama spânzurată de bătrânețe, am în buzunar vechile chei pentru a deschide sufletul înghețat. Nu-i ușoară trecerea prin deznădejde sapă în mine vanitatea și urcă odată cu sângele-n inimă. Acum sunt convins toți cei care-și uită cuvântul își mușcă buzele și-i roade încet cariul lemnului uscat pe dinlăuntru, timpul le trece prin viață neobservat până iese din
ÎN TRUPUL FIRAV de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353116_a_354445]
-
al falselor prietenii este tot mai mare, pentru că nu mai avem în suflete iubirea față de semeni, ci dorința folosirii semenului pentru utopiile noastre păcătoase, adică folosirea semenului în afara iubirii lui Dumnezeu și așa ușor ajungem în prăpastia singurătății și a deznădejdii. Nu așa ar sta lucrurile dacă am porni de la principiul că omul nu este un adaos prin lume, ci este coroana creației lui Dumnezeu, l-am vedea altfel, am ști să-l cinstim și am lucra unii cu alții în
„DESPRE SOCIETATEA DE ASTĂZI CARE NE ÎMPINGE SPRE O UTOPIE IMPUSĂ” – UN DIALOG DUHOVNICESC, VIU ŞI DEOSEBIT DE SINCER CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE MITROPOLIT IOAN SELEJAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/353199_a_354528]
-
Dumnezeu, de încurajator și susținător al viziunilor, dincolo de limitările umane, au fost manifestate zilnic, în viața, mea prin soțul meu. Bucuria lui la cele mai mici realizări ale mele, timpul acordat pentru a-mi asculta bătăile inimii cu speranțe sau deznădejdi, cred că pot spune metaforic - a fost „uleiul” prin care Dumnezeu a alimentat motorul minții mele, pentru a gândi mai departe, chiar și atunci când omenește, nu vezi nici o soluție la marele puzzle care înseamnă firul unui roman fictiv sau al
ATUNCI CÂND ROMANELE PE CARE LE SCRII SUNT IMAGINAŢIE BRODATĂ PE REALITATE. de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352652_a_353981]
-
doi își unesc destinele, realizând că, așa cum spunea Moliere, „a trăi fără a iubi nu este propriu-zis a trăi” și că doar dragostea le va aduce împlinirea. Evident că aceasta clipă a maximei fericirii, căsătoria, este urmată de temeri, durere, deznădejde: proaspătul soț, desi îndrăgostit peste limitele rațiunii, nu are curajul de a le vorbi părinților despre intențiile sale; aceștia, membri ai elitei Drăgășaniului, suferă că unicul lor fiu a ales o fată săracă, fără studii și despre care se îndoiau
TITINA NICA ŢENE-DRUMUL SPRE SUFLET (MEMORII ) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353540_a_354869]
-
de poezii scrise de-a lungul vremii ... Odată dezmeticită, după șocul produs de primirea neprețuitului cadou purtând încărcătura specială a unei întregi opere de valoare nu numai literară, ci și spirituală, morală și istorică, înmagazinând trăiri unice, reale, speranțe și deznădejdi, agonie și extaz, iubire și resemnare, și câte alte stări care au pus, de-alungul vieții, stăpânire pe sufletul distinsului și neobositului creator, am rânduit volumele în ordinea apariției și m-am lăsat purtată pe aripile poeziei în universul interior al
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
spune poetul, zidește necontenit „scormonind Olimpul”, conștient fiind că arta sa, „livadă roditoare o să fie [...] și că oricine/ va pleca din mine/ va reveni ca să-mi bea apa vie”. Trăiește cu stoicism „Singurătatea învinsului” dar nu se lasă înfrânt de deznădejde, întrebându-se: „Unde oare s-a ascuns/ visul ce cu dor ne-a uns/ ca mereu/ tu și eu/ să nu plângem îndeajuns/ că-n departe/ ne desparte/ un neant de nepătruns?” Încearcă, zbătându-se în retorta întrebărilor în care
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
cuvintelor curg „Culori” care îi pigmentează trăirile, recunoscându-și într-o pictură lirică inedită, trăirile: „Pictez febril/ și mâzgălesc brutal/ numai cu alb, dar el mereu devine/ albastru, roșu, verde,/ gri normal,/ culori pictate bine de oricine”. Încarcerat în templul deznădejdii realizează că singura soluție este „Perpetuarea răbdării” în așteptarea grăuntelui de bine, nu numai sufletesc, ci și social, atunci când „N-a fost de-ajuns/ că m-au străpuns/ a trebuit să spun și cât/ de bun și drept/ și de
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]